Lansarea cărţii „În două lumi” de Ben Todică, apărută la Editura Singur, 2011. Lansarea a avut loc la Colocviile de Marţi, Bucureşti. (Amfitron: George Anca), 31 ianuarie 2012, cu o prezentare făcută de Doru Ştefan Dăncuş

DESPRE SCRIITORUL BENTODICĂ

George Anca

Aş dori să încep prin a vă spune câteva cuvinte despre cartea Între două lumi apărută la Editura Atticea din Timişoara, 2009. A circulat în ţară, a fost lansată în mai multe locuri în România şi în Australia. Este prima carte a lui Ben Todică, are 4 capitole, este jurnalistică, dar şi o poezie. Nu ştiu dacă n-ar fi vorba chiar de subiectul nostru. A văzut o chinezoaică la pian în Shanghai, avea el în fereastră un trandafir şi a scris poezia asta pentru chinezoaică, după care, la doi ani s-a şi căsătorit.  Deci, poezia n-a scris-o degeaba.

MICUŢUL MEU CÂNTEC, AL DIMINEŢII…

   (Soţiei mele Mingming,    cu doi ani înainte de căsătorie.)

Vino!

Nu ştiu de ce

Şi ce calităţi din tine

Mă ascund şi mă dezvăluie

Numai ceva în mine

Îţi înţelege mireasma

Când te privesc…

Lângă pian

Vocea ochilor tăi

Seduce roşul trandafirilor

Nimeni nici măcar ploaia

Nu are mânuţe atât de mici

Când mă atingi…

Cât de mare este lovitura fulgerului

Care cade peste mine

Agonia pe care pieptul

N-o poate ţine

Respiraţia pe care buzele o simt

Când o ai…

Micuţul meu cântec, al dimineţii

Din Shanghai…, hai !

 Acum a  făcut şi un clip cu ea. El având o forţă foarte mare, cu filmul lui, a fost chemat de un iniţiat din Taiwan să-l filmeze tot ce meditează el pe muntele Fuji. Numai pe el l-a vrut, avea acces la orice, era prinţul. In cartea pe care o lansăm, a editat-o şi o să v-o prezinte Ştefan Doru Dăncuş, poet şi cântăreţ, l-am auzit cântând pe radio australian 3zzz. Se complică lucrurile în carte. Patriotismul bolnav din această carte pentru Banat, pentru personaje, pentru Ciudanoviţa, pentru uraniu, pentru ce-au păţit românii şi cum se salvează ei, cum sunt unii fericiţi şi alţii nu pot să fie aşa, în cea de-a doua carte se rafinează, şi eu ştiu cel mai bine capitolul când mina arde. Dumneavoastră sunteţi actori, aţi jucat toate rolurile. Autorul l-a luat la telefon pe un supravieţuitor, doi au supravieţuit din paisprezece şi vorbeşte cu el după 40 de ani. Consemnează ceea ce-şi aduce aminte omul respectiv, asta e scris aici. Ce-şi aduce aminte şi ce scrie, de altfel este textul după un film pe care l-a făcut. S-ar putea să fie unic în literatura noastră.  De ce vă spun asta, pentru că eu vorbind cu el şi mi-a citit, de fapt mi-a dictat ce-a scris şi am vrut să văd ce poate omul să scrie şi dacă are forţă…

Or asta s-ar putea să fie iarăşi ceva nou în  literatura noastră, sau cum este poezia pe care v-am citit-o. Ori asta este realitate, ea are frumuseţe, mistică. Deci, vreau să spun atâta, că Ben Todică, la 60 de ani pe care îi face anul acesta şi când vrea să-şi scrie romanul ăsta, eu tot timpul în spun: romanul să fie de maestro … el are un film .. romanul filmului …

Şi acum să auzim despre această carte pe care o avem fiecare şi ce se lansează în această seară este foarte autentic. Cu mai puţină lume vorbim despre un autor pe care îl avem în mână. Domnule Dăncuş, poftiţi !

DOMNULE, EU SUNT ROMÂN- ÎN DOUĂ LUMI

Ştefan Doru Dăncuş

Prima dată o să vă aduc gândul şi cuvântul de felicitare al altui scriitor extraordinar din Hunedoara, Eugen Evu, din păcate nu poate fi aici, distanţa este foarte mare şi n-are cum să ajungă la Bucureşti, mai ales în condiţiile meteorologice pe care le avem. Mi-am făcut datoria de onoare de a vă mulţumi pentru că l-aţi invitat dumneavoastră.

În afară de cartea lui Ben Todică, la care o să mă refer imediat, eu am adus încă nişte cărţi, printre care şi antologia Cuvântul în timp, editată de Editura Grinta de la Cluj la care, cu mare râvnă  şi mare aplomb  am lucrat şi eu împreună cu câţiva colegi pentru a selecta autorii care trebuiau să intre.

Acum vorbim despre cartea lui Ben Todică. Aceste cărţi ale lui Ben Todică sunt gratuite. Ben Todică, prima dată trebuie interpretat, înainte de a ne uita la el ca la un intelectual de marcă, ca la un scriitor, ca la un om care a creat unul dintre cele mai cutremurătoare documentare în România postdecembristă, este vorba de filmul Drumul nostru pe care l-am prezentat de câte ori am avut ocazia, despre care şi domnul Anca  a vorbit acuma, ca unul dintre marii noştri patrioţi din străinătate. Nu vreau să intru în amănunte  pentru că  timpul nu ne permite. Ben Todică aşa cum am mai spus, este unul dintre cei mai activi oameni ai noştri din străinătate. Exemplu pe care Ben Todică îl dă cu această carte are o dublă interpretare: 1. Noi putem spune că  Ben Todică este în Australia şi este foarte uşor pentru el să vorbească despre realităţile noastre, pentru că pe el nu-l poate atinge nimeni, nici măcar nu este în comunitatea europeană să fie stresat de nu ştiu ce; 2. În a doua cheie pe care am putea s-o luăm în calcul, Ben Todică ar putea fi interpretat şi ca unul dintre marii luptători care vine cu sabia în România şi nu se teme să meargă acasă la el să facă filme, să vorbească cu fiecare om. El merge în Ciudanoviţa şi nu are această spaimă, pe care noi românii o mai avem de pe vremea lui Ceauşescu. Ca să rezum şi să nu vă ţin prea mult în nişte poveşti sterile pentru că acest volum se referă la nişte interviuri pe care Ben Todică le-a luat diverselor personalităţi din România şi unor români care trăiesc în străinătate şi care au ajuns într-o poziţie care i-au atras atenţia lui de cineast, de ziarist şi de scriitor, până la urmă. O să vedeţi aici nişte teme extraordinare dezbătute dintr-o grămadă de unghiuri, începând cu oameni care aparţin bisericii, cultelor religioase până la sportivi de performanţă sau chiar cu nişte copii care trăiesc în Australia, s-au născut acolo din familii de români şi care vorbesc limba română.

Poate, unului din al treilea punct şi cel mai mare merit al lui Ben Todică nu poate fi decât ăsta: faptul că insistenţa lui de a rămâne român până la capăt şi i-a făcut şi pe alţii, te contaminează. Ben Todică i-a virusat şi pe alţii şi a  adunat în jurul lui un cerc de oameni care într-un mod extraordinar de fericit se întâlnesc în aceste interviuri, dar se întâlnesc şi în viaţa de zi cu zi. Asta înseamă că Ben Todică a reuşit un lucru pe care foarte greu îl reuşeşte un lider politic în România sau poate din Europa. A reuşit să adune comunitatea de români în jurul unei singure idei: DOMNULE, EU SUNT ROMÂN. M-am dus în Australia, locuiesc acolo, mai sunt şi alţi români, noi suntem o comunitate. Această forţă exemplară care se numeşte Ben Todică a reuşit acest lucru pe care nu-l ascunde şi chiar îl face cunoscut. Asta era dorinţa lui, de a promova această carte. Nu-l interesează să vândă această carte. A apărut într-o formulă grafică de excepţie. Aşa şi-a dorit, a vrut o hârtie extraordinară, a vrut o copertă extraordinară şi am făcut-o exact cum şi-a dorit-o. Această carte nu vrea s-o vândă, el vrea să ajungă la români, la lista lui de prieteni, la oameni doritori de lectură. Plus că, datorită Grupului Editorial  Singur pe care îl conduc o să-i fac o mediatizare pe măsură pentru că acest om merită cu adevărat respectul nostru şi iubirea noastră. Iubiţi-l aşa cum îl iubesc eu sau mai mult! Iubiţi-l mai mult decât îl iubesc eu!

Şi vă mulţumesc că sunteţi aici în această seară.

(Transcript -Vasilica Grigoras)

 *

Ecouri :

Comentariu despre Ben Todică publicat de Florin Grigoriu

Înlocuirea unei ideologii cu alta nu este subiectul cinematografiei. Ea trebuie să povestească despre oameni, subiecte cu început, mijloc sau cum se spune punct ochit, punct lovit, conflict, punct culminant, final, actiune, peisaj exterior sau interior. Restul este filozofie – filosofie, aflat în treabă, politică a celor de sus, laudă sau critică, mai ales în negru, înainte era rău si-acum este bine. Acelaşi lucru în 1948-1958-1968-1978-1988-1998-2008, altă Mărie cu altă pălărie, cu stea roşie sau cu stea albastră, uitându-se că marile succese cinematografice de oriunde, din China în Japonia, din Rusia, mă rog Uniunea Sovietică-Zboară cocorii etc, Germania, Polonia, Franţa, Marea Britanie, SUA, India… au poveste, poveşti despre oameni, cel mai adesea o pereche, o familie etc. Nu există răscruce de timpuri, fiecare timp pentru fiecare dintre noi este un timp de răscruce, schimbările sunt imperceptibile sau bruşte, importantă este povestea, peisajul, dialogul, adevărul artistic. Aceste lucruri scriitorul Ben Todică le ştie, le cunoaşte, foarte bine, ca un om păţit, umblat, talentat, lucru simţit şi în cartea sa recentă – lansată la Centrul Cultural Calderon,  ÎN DOUĂ LUMI, Editura Singur, Târgoviste, 2011, 372 de pagini, bine scris, interesant, citit de mine într-o zi, inclusiv cuvintele de bine spuse în România şi în Australia, scrise aici, de la primul volum. Dar să revenim la subiectul articolului, unde proepinentul ar fi dorit inexistenţa cinematografii în România trecută, uitându-se faptul că în ţara noastră filme s-au făcut în aceeaşi vreme cu alte ţări. Un celebru silogism, mă rog, celebru, spune că se-aruncă si copilul odată cu apa din scăldătoare. Şi închei, citând din carte, de la pagina 313, din binecuvântarea doamnei Mariana Gurza: *Dumnezeu să-ţi dea ani binecuvântaţi alături de cei dragi! Cu bine, *frace* Ben! Şi dumneavoastră, cititori şi scriitori şi susţinători cu păreri ale acestui articol. *Cu credinţă şi respect pentru lumină*, citat din scrisul lui Ben Todică. Florin Grigoriu. 

(Reteaua literara – Memorie şi devenire în documentarul Drumul nostru al cineastului  Ben Todică  de Lenuţa Giukin)