Rugăciunea de Nichifor Crainic
(22 decembrie 1889 – 20 august 1972)
Rugăciunea
de Nichifor Crainic
Sub stele, Doamne, cu pamantul frate,
Plutesc pe mari de spaima-ntunecate.
Deasupra zodii, haos dedesupt…
Ma simt de haos, cu pamantul, supt.
Ne soarbe-adanc valtoarea-i de catran,
Flamanda gura de leviatan.
Dar noi – faramitura aruncata
Spre gura lui, prapastios cascata.
Ma zdruncin, Doamne, cu pamantul, scapat
In golul nefiintei fara capat.
Si doi – o spaima, izbucnim de-o data
Spre soare, el, si eu spre tine, Tata.
Vulcani – de rugaciune si de lava –
O deznadejde azvarlim in slava…
Tresalta globu-n fesi de soare-ncins –
E bratul tau ce-n bezna mi s-a-ntins?
Ca iata-ne: sub tine si sub soare
Ne regasim – farame plutitoare.
Privesc din nou in jos si nu ma sperii:
De haul nimicirii si-al tacerii,
Sunt candela sub boltile divine –
In haos spanzur, dar atarn de tine.
