Felicia Nichita-Toma: O lacrimă ascunsă
Cu mai mult dor şi tristeţe în suflete am venit şi de această dată la comemorarea celor 124 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei româneşti, bucuriile fiindu-ne umbrite şi de vestea decapitării bustului Poetului, instalat cu două zile în urmă la Hliboca (Adâncata), şi de informaţia comunicată de dna Elena Vântu-Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, existenţa căruia e evidentă doar prin fantoma deteriorată a casei ilustrului om de cultură şi mentor al Poetului, că a mai apărut un „exponat” nou , un document cu următorul conţinut: din lipsă de mijloace, autorităţile ucrainene şi Muzeul Etnografic Regional, al cărui filială este Muzeul „Mihai Eminescu” , până ce nu pot sprijini finanţarea reparaţiei lui capitale. Iar dl Dănuţ Huţu, şeful Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani, şi Ducu Mihai, membru al Societăţii Culturale „Românii la ei acasă” din Târgovişte, fosta capitală a Ţării Româneşti, s-au referit la faptul că suntem obligaţi să-i păstrăm vie amintirea, căci prin Eminescu suntem şi noi mai bogaţi sufleteşte, prin creaţia Poetului ne cunoaştem şi ne preţuim valorile naţionale. Eminescu a trăit şi a creat pentru noi, continuându-şi existenţa spirituală la Cernăuţi, anume prin această casă, „îmbrăcată” în trăiri şi frumuseţi poetice. Or, anume aici tânărul învăţăcel Mihai Eminovici a şi scris primele sale versuri – „La mormântul lui Aron Pumnul” – dedicându-i-le iubitului său dascăl.
Ne menţinem pe verticala existenţei – România şi Eminescu
Am visat şi noi o altă soartă, „pe pământul Daciei străbune, Eminescu-i steaua ce ne poartă” gândurile şi aspiraţiile în univers. Maeştrii Corului „Dragoş Vodă”, sub nimbul Tricolorului, şi cu el în suflet, prin vocile inegalabile şi acordurile melodioaselor cântece patriotice şi romanţe, ne-au emoţionat până la lacrimi, învăluindu-ne sufletele în oaza tulburător de dulce a liricii eminesciene, făcându-ne să ni se prelingă o lacrimă de dor pentru Eminescu şi la monumentul juvenil al Poetului din scuarul de lângă fosta Casă Naţională a Românilor, unde chipul Luceafărului s-aprinde tot mai viu sub cupola aromitoare a teilor în floare. O mare de flori i se aşterne la picioare, depuse de autorităţi, de reprezentanţii misiunii diplomatice române la Cernăuţi – viceconsulul Denisa Gabor şi consulul Corneliu Cibotaru, de membrii delegaţiilor din judeţul Suceava – consilierul judeţean Ioan Abutnăriţei şi soţia sa, Paraschiva, preşedintele Societăţii Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Arboroasa” (Vatra Dornei), din Târgovişte – Gheorghe Popescu (preşedinte), Ducu Mihai, Mihail Mihai, Claudiu Duica, Costică Păun, membri ai Societăţii Culturale „Românii la ei acasă”, din judeţul Botoşani – Dănuţ Huţu, şeful Direcţiei Judeţene de Cultură, Gheorghe Ciobanu, reprezentant al organizaţiei nonguvernamentale „Euroconcept”, actorul Florin Aioniţoaie, directorul Teatrului pentru copii şi tineret din Botoşani, jurnaliştii Cristian Lupaşcu şi Gabriel Bălaşa din Ţară…
Deplasaţi la Hliboca împreună cu actualii şi foştii colegi de breaslă, ziariştii Nicolae Toma, Maria Toacă, Mihai Huţcal şi soţia sa Lidia, Ion Creţu şi Dumitru Covalciuc, l-am convocat la sinceritate pe Nicolae Şapcă, vicepreşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, unul din iniţiatorii instalării la Hliboca a bustului Poetului, deputat în Consiliul Raional, care a ţinut să specifice că sculptura a putut fi instalată, în primul rând, graţie înţelegerii şi sprijinului acordat de Valeriu Rotar, preşedintele Consiliului Raional, a deputaţilor locali, care au votat aproape în unanimitate „pentru”, căci, doar cu un an în urmă, deputaţii Consiliului Orăşenesc Hliboca s-au pronunţat „împotrivă”. Referindu-se la dispariţia capului bustului lui M. Eminescu, Nicolae Şapcă şi-a exprimat regretul că n-a instalat aici, la bust, şi o cameră de luat vederi. Or, poate era îndeajuns ca sculptura să fie păzită, până a fi inaugurată, de lucrători ai miliţiei, cum s-a procedat cu ani în urmă, când în centrul Cernăuţiului a fost instalat monumentul lui Mihai Eminescu şi, cert lucru, nu se întâmplau asemenea fapte dubioase. Posibil că atunci nu era nevoie nici de faptele eroice ale celor care au făcut un alt cap temporar din ghips, nici de eforturile organelor de drept, care au descoperit „crima” abia peste două zile, şi, curios lucru, doar la două ore după încheierea manifestării de comemorare, nici de învinuirile autorităţilor cum că unele din forţele politice caută, cu orice preţ, să-i împiedice Ucrainei colaborarea şi aderarea la Uniunea Europeană, nici declaraţiile Organizaţiei regionale „Свобода”, care în zadar a aşteptat ca puterea ţinutului să anunţe în public denumirile partidelor, implicate în nimicirea bustului lui M. Eminescu. Mai mult de-atât, „Свобода” pune accent pe faptul că bustul Poetului a fost decapitat de persoane, rudele cărora la alegerile parlamentare precedente, au efectuat o activă agitaţie pentru deputaţii din Partidul Regiunilor, că în acest caz criminal sunt implicaţi şi unii lideri ai societăţilor naţional-culturale româneşti din regiunea Cernăuţi. Iar duminica precedentă, „Vai de biet român, săracul,/ Îndărăt tot dă ca racul”…
„Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”
Dar ce e mai dureros, că cei care şi-au răcorit sufletele, mi-au sunat seara şi m-au rugat să nu scriu în ziar despre ce-i doare. Da, aşa e românul nostru, cu vina mereu în cârcă. Or, frica are ochi mari şi nu ne-am debarasat încă de ea, nu ne-am spălat încă de păcatul trădării. Nu în zadar ne compătimea Eminescu în „Doina”: „Vai de biet român săracul,/Îndărăt tot dă ca racul”. Cu un cuvânt de salut au fost prezenţi la manifestare membrii delegaţilor din România, Ducu Mihai, Dănuţ Huţu, actorul Florin Aioniţoaie, poeta populară Eugenia Ciocoboc, scriitorul Mircea Lutic, M. Zahariuk, şeful A.R.S. Hliboca, M. Găiniceru şi Valeriu Rotar, preşedinţii consiliilor regional şi raional, Denisa Gabor, viceconsul la Consulatul General al României la Cernăuţi, care a specificat faptul că Eminescu face parte din fiinţa noastră naţională şi că România, prin valorile, prin personalităţile de marcă, contribuie atât la păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului naţional, cât şi a celui european, valori în care a crezut Eminescu şi la care aspirăm şi noi. Ucraineanul Myhailo Gorbani, veteran al culturii, a recunoscut că Eminescu e idolul lui, iar poeta ucraineană Oleksandra Vozneak şi-a exprimat marea admiraţie faţă de opera Poetului şi dorinţa de a studia facultativ în şcolile ucrainene limba română pentru a-i putea citi creaţia în original. Arcadie Opaiţ, cel care a instalat al patrulea bust al lui Eminescu, a recunoscut sincer că nu s-a mai întâlnit cu un asemenea vandalism, confirmând faptul că are deja consimţământul autorităţilor pentru a instala busturile lui Mihai Eminescu şi a lui Iancu Flondor la Storojineţ.
Preotul Ioan Gorda, parohul bisericii Sfântul Nicolai din Voloca, protopopul raionului Hliboca, a sfinţit bustul Poetului. Cântări divine i-au înălţat Luceafărului poeziei româneşti corul bărbătesc „Fiii Arboroasei” din Iordăneşti şi membrii Corului „Dragoş Vodă”.
Sursa: Zorile Bucovinei[1]
Foto: Nicolae Hăucă
Grafica: Ion Măldărescu
——————————————————–
