Nicolae Iorga: ,,Nu vroim compătimire!”
,,Din anume organe de presă ale țărilor pe care le știm prietene, căci n-am păcătuit cu nimic față de ele nefăcând ce nu putem face, cum nici lor nu li cerem să ni dea ceia ce nu se poate din partea lor, se trimet adesea, prea adesea, înștiințări despre soarta care ar fi să ne aștepte, ni se socot, cu incompetență, puterile materiale de care dispunem, căci, și după exemplul finlandez, moralul, și mai necunoscut, nu intră în socoteală, și se cheltuiesc declarații patetice, – pe lângă cele acuzatoare și amenințătoare -, despre „biata Românie”, ajunsă la „ momentul crucial”. Și scrisori particulare, mărturisiri orale contribuie la această căinare.
Trebuie să spunem tuturora că această atitudine nu ne mișcă provocând recunoștința noastră, că ne jignește și ne revoltă.
Am crescut și trăit două mii de ani în marginea pustiului și a sălbăticiunii. Peste noi s-a aruncat cine a vrut. Am văzut trecând toate neamurile care erau, cu lăcomia și cruzimea lor, în starea celor mai de jos animale. Am trăit.
A fost nu o minune a soartei, ci o minune a noastră.
Azi avem aceiași liniște, de toate răbdătoare, ca și în tot acest lung șir de veacuri ale muceniciei. Suntem siguri de dreptul nostru,ne pregătim până la ultima limită a sacrificiilor, ne oferim, fără trufie, primejdie, oricare ar fi.
Și știm un lucru: supt acest stat e nația. Și națiile, orice li s-ar întâmpla, revin la ceia ce trebuie să fie.”
Nicolae Iorga
„Neamul românesc”,
anul XXXIV, nr. 25 din 1 februarie 1940
