Sandu Cătinean: Sânzâienele
Sânzâienele
Fiicei mele Cezara, de ziua ei
Din pământ se-aude-un cântec îngeresc
Florile gălbuie aprig se rotesc
Tinere fecioare cânt de zurgălăi
Strigă împreună nume de flăcăi
Zânele se-adună hora să-ntregească
Doamne ce magie noapte îngerească !
Mii de fete albe au umplut pământul
Peste câmp cu floare să-şi afle ursitul
Luna se-nfioară razele-i curg line
Curg din crânguri parcă ape cristaline
Florile se-agită noaptea-i pe-ncepute
Hora se încinge parcă tot mai iute
„Cine strigă Ioane, cine-i pe hotar „?
„Sânzâiene frate, dau cununi în dar”
Uff, ce de fecioare cântă-n crucea nopţii
Fură flori din câmpuri de-ai zice că-s hoţii
Noaptea se topeşte-n focuri de lumină
Sânzâiene albe îşi aleg regină
Fetele se-adună să afle verdictul
Le ursesc iubirea le aduc iubitul
Peste frunţi suave cununiţi de flori
Fiecare şoaptă adâncind fiori
Râsetele urcă peste cer şi toate
Ce magie albă în această noapte
Luna-ncet clipeşte apele se-agită
Pentr-o clipă parcă inima-i oprită
Ioana vine iute şi-a visat ursitul
Ah, este Vasile, el este iubitul…
Flori gălbuie cântă toate într-un cor
Este noapte sfântă este noaptea lor
Peste câmpuri cânturi şoapte prin poiene
Ce tristă-ar fii lumea fără sânzâiene…
Sandu Cătinean din Bonţida
