Icoana Maicii Domnului de pe Muntele Tabor
Muntele Tabor (sau “Djeber Tor” – muntele taurului, cum ii spun arabii) este – de fapt – o stanca inalta de 588 m, solitara, fara vreo alta legatura cu ceilalti munti ai Galileii. Este locul unde, cu 40 de zile inaintea Patimilor, Iisus s-a schimbat la fata inaintea celor trei apostoli: Petru, Ioan si Iacob.
“Dupa 6 zile, Iisus i-a luat cu El pe ucenici si i-a dus la o parte, pe un munte inalt. El s-a schimbat la fata inaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele si hainele I s-au facut albe ca lumina. Si iata ca li s-a aratat Moise si Ilie stand de vorba cu El. (…) Si iata ca deodata i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas ce zicea: <<Acesta este fiul Meu prea iubit (…), de El sa ascultati!>>” (Apostolul Matei). In varful muntelui se afla doua biserici, amandoua cu acelasi hram: “Schimbarea la Fata”. Se spune ca jos, la poale, ar fi existat o biserica in care au ramas ceilalti apostoli, pe cand Iisus a urcat cu trei ucenici pe munte, in varf. De departe, printre pomi si flori, cele doua biserici stralucesc in lumina soarelui: una e ortodoxa, reconstruita in 1911 (dar nepomenita in ghidurile turistice), alta catolica – o adevarata bazilica – ridicata de arhitectul Vaticanului, Antonio Barluzzi, intre 1919-1924 (mentionata in ghiduri ca fiind singura biserica de pe munte…).
La mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Tabor – muntele Schimbării la Faţă a Mântuitorului, locul în care Iisus Hristos Şi-a revelat, pentru întaia dată în faţa ucenicilor, caracterul Său dumnezeiesc – există o icoană a Maicii Domnului neobişnuită (pare a fi tipărită pe un ziar), dar mare făcătoare de minuni! Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului!
În mânăstirea de pe Tabor, ctitorită în sec al 19-lea de către arhimandritul român Irinarh Rosetti şi cedată ulterior grecilor, din lipsa monahilor români care să continue lucrarea, vieţuiesc astăzi câteva maici românce. Una dintre ele ne povesteşte istoria acestei icoane speciale a Maicii Domnului:
Un credincios din Insula Creta a dorit să ajungă în Ţara Sfântă, dar nu a avut posibilitatea. Atunci, a pus această icoană a Maicii Domnului într-o sticlă, a mers la malul Mării Mediterane, a aruncat sticla în mare şi s-a rugat: „Maicuţa Domnului, dacă nu pot eu să ajung în Ţara Sfântă, măcar această icoană să ajungă – dar să fie nu după voia mea, ci după voia ta!”. Ştiţi cum este marea, învolburată, dar Maica Domnului i-a făcut drum! Trei luni a făcut sticla cu icoana între Insula Creta şi Israel ( distanţa este de o mie de kilometri). Vedeţi că lângă icoană este, înrămată, scrisoarea de răspuns a Mitropolitului de Ierusalim către acel om (care îşi trimisese adresa, o dată cu icoana) şi e datată în anul 1958, la zece ani după declararea independenţei Statului Israel. Maica continuă: La puţină vreme, icoana a început să fie făcătoare de minuni, mai ales legate de naşterea de prunci. Nenumărate familii au revenit şi au spus că prin rugăciune la această icoană, Maica Domnului i-a ajutat – printre aceştia, de curând, chiar o familie din România, care de 13 ani îşi dorea copii!
Prima minune a fost infaptuita asupra unei fete de 14 ani, oarba din nastere, al carei tata, inchinator la Locurile Sfinte, a luat ulei din Sfanta Candela si i-a adus fetei acasa. A treia zi dupa ungere, fata si-a capatat vederea. Despre celelalte nenumarate minuni, stau marturie semnele de recunostinta lasate aici de cei ce s-au insanatosit. Numele originar al icoanei este Tama, fagaduinta. De aceea e bine sa-i promiti Maicii Domnului, dupa ce-ti pui dorinta, ca-i daruiesti ceva, oricat de mic, la intoarcerea acasa.
Icoana aceasta este intotdeauna înconjurată de mulţime de fotografii – poate ca nici o alta din Ţara Sfântă! – şi de plăcuţe metalice, care exprimă cererile pelerinilor către Maica Domnului!
Foto: Mariana Gurza
