Liliana BOTEZ: Repere sociale ale emigrării forțate prin ochii unui personaj „unic, inconfundabil”
„Exilul românesc la mijloc de secol XX – Paşoptişti romani în Franţa, Canada şi Statele Unite” (carte scrisă de Octavian D. Curpas) reprezintă surprinderea unui fenomen cu efecte complexe atât la nivel de comunitate umană, cât mai ales la nivel de individ, şi anume – exilul, ca formă de evadare dintr-o Românie în care “protagoniştii” nu se mai regăseau.
Cartea este atât o prezentare desăvârşită a fenomenului de „emigrare”, cu tot ce implică el, mai ales la nivel sufletesc, cât şi o sinteză a unor întâmplări, istorisiri despre oameni care au avut curajul de a se dezrădăcina, de a lua drumul străinătăţii. Dumitru Sinu – personajul cheie, fără de care nu ar fi existat savoarea acestei cărţi – ne invită, prin intermediul scriitorului, să îi cunoaştem colegii şi prietenii de-o viaţă, părtaşi la exil.
Romani din Banat, Ardeal, Bucovina, Oltenia, Muntenia ori Dobrogea, cu profesii dintre cele mai diverse – ingineri, medici, sportivi şi altele asemenea – construiesc reperele geografice, economice, politice, poate, dar mai ales, reperele umane, sociale, emigrând în ţări precum Franţa, Iugoslavia, Spania, Italia, Maroc, Canada sau SUA, unde îşi iau viaţa de la capăt. Cu toţii au gustat experienta dulce ori amară a exilului. De asemenea, solidaritatea umană sta la baza unui mod de interacţiune socială aparte şi este cu atât mai puternică când te afli pe alte meleaguri decât cele natale. Fiecare stil de viaţă construit de exilat este definit de caracteristici personale, precum şi de societatea în care ajunge să se dezvolte, purtând însă şi amprenta arhaică a ţării în care s-a născut.
Exilul este cu siguranţă o experienţă inedită, care merită povestita tuturor şi trebuie perceput ca un amestec de libertate, dezrădăcinare, dorinţa de schimbare, dar mai ales de a reuşi, de a avea un nou stil de viaţă, mai bun! Totuşi, persoană exilată, care a plecat în mod forţat din propria tara, se va raporta cu siguranţă la un sistem de referinţă, de trecere spre un echilibru, construit de oameni asemenea ei, oameni curajoşi, cărora le este dedicată cartea lui Octavian D. Curpas.
Sociolog Liliana BOTEZ
25 martie 2013
