Artur Silvestri: “Cuvinte la zile mari”
“Apropierea zilei Învierii Domnului ne aminteşte, daca uitasem cumva sau nu mai aveam în purtările noastre, că putem face ca lumea rea să se modifice iar omul, “fiara bătrână ” , să se îmbunătăţească prin fapta cu aparenţă măruntă: cuvântul bun pentru cei singur, reazem pentru cei căzuţi, întărire pentru cei umiliţi, compătimire pentru cei bolnavi, milostenie pentru cei în lipsă, nădejde pentru cei deznădăjduiţi, îndrumare pentru rătăciţi, pâine pentru cei flămânzi, apă pentru însetaţi, linişte pentru cei cuprinşi de tulburare.
Şi, pe deasupra, bună-voire, pace şi îngăduinţă.
Sensul vieţii noastre trăite în echilibrul ce ni-l dau învăţăturile înţelepte este, cred, mai întâi de toate, acela de a înţelege rostul solidarităţii care se manifestă fără a fi cerută şi al mâinii întinse către cel ce are nevoie; apă pentru însetat si hrană pentru flămând. Fiecare dintre noi îl putem ţine minte; iar dacă vom încerca să îl si facem posibil, ne vom da seama nu doar că suntem de folos, dar şi că nu ne este greu, biruind singurătatea cu o jertfă zilnică oricât de mică pentru cei care , la fel ca oricare dintre noi , au trebuinţă de ajutor, sprijin şi îndemnare.
.
Să fim, deci, pomi cu flori care dau fructe fără să ne întrebăm despre rostul lucrării noastre; să nu fim vâsc agăţat de ceea ce rodeşte şi fructifică. Să fim darnici si să nu uităm lecţia răspândirii gândului bun pretutindeni unde el poate că este aşteptat şi dorit; şi va fi ascultat…”
Artur Silvestri
