Nostalgii: 13 martie, o zi specială
Suntem urmăriţi de “minunea din fiecare clipă”. Parafrazându-l pe Paulo Coeho, fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire.
Acum zece ani, am trăit cea mai frumoasă primăvară la Budapesta…Poate atunci drumul meu şi-a găsit cu adevărat sensul. Participam la o sesiune ştiinţifică alături de alţi europeni. În grupul meu s-a alăturat EL…omul căruia îi purtam un sentiment inexplicabil în acea vreme. Deşi colegi, încercam să fiu politicoasă şi uneori chiar acidă, deşi, inima o simţeam năvalnic…
Fiind prinşi în acelaşi proiect, s-a întâmplat că într-o zi de 13 martie să realizăm amândoi că suntem învăluiţi de clipa magică a timpului. Au început plimbările, vizitarea tuturor obiectivelor, ne bucuram amândoi parcă atunci descoperisem lumea…Un sentiment înălţător pe care încercam să-l ascund din prea plinul sufletesc. Aşa se nasc iubirile cele mari? Pentru fiecare femeie, acea clipă, rămâne ca o amprentă nevăzută pe suflet…
Nu ştiu cum au trecut deja zece ani…Am rămas aceeaşi, poate mai bogaţi prin familia pe care ne-am clădit-o. Sentimentele cresc de la o zi la alta. Am regăsit fericirea în noi. Am învăţat să dăruim şi altora clipe unice. Putem vorbi de o înţelepciune a clipei. Noi doi găsind un sens în toate: într-un zâmbet, pe o creastă de munte, acultând susurul izvoarelor, în zăpada albă, în ploaia ce curăţă un colţ de umbră. EL, este partenerul meu de viaţă. EL, este prietenul meu! Cheia fericirii noastre fiind prietenia. “Într-un cuplu, poate că important nu e să vrei să-l faci fericit pe celălalt, ci să te faci pe tine însuţi fericit oferind această fericire celuilalt “.(J.Salome)
Într-o epoca egocentrică, nu aş putea să-mi înăbuş sentimentele. Iubirea fiind cel mai frumos dar de la Dumnezeu.
“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.” (I Corinteni 13,4, 5,7).
Am dorit să aniversăm cei zece ani… Şi am reuşit să ne reamintim fiecare loc, fiecare gest tandru…Am revenit la locul unde clipa ne-a unit pe veci. Poate cineva ar fi tentat să spună că sunt doar gesturi coplilăreşti…nu…,,Fiti cu suflet de copil!” (G. Călinescu). Sunt momente în viaţă care te mistuie şi care nu pot fi date uitării.
Nostalgia acelor clipe trebuia să fie şi consemnată. Zece ani, douăzeci, o sută…o să fim mereu acolo, bucurându-ne de sfinţenia clipei…,,Orice clipă înseamnă un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune.” Arsenie Papacioc
Doamne ajută!
M. G.
13 Martie, 2013, Budapesta
