Mihai Ungheanu (17 martie 1939 -12 martie 2009)
“În istorie nu există dacă… Istoria se petrece, se întâmplă, se scurge. Asta e epoca în care am intrat, în care ne-am confruntat cu toate obstacolele, satisfacţiile. Nu se poate schimba epoca în care trăim, este o iluzie”.
Scriitorul si criticul literar Mihai Ungheanu ne-a parasit, intr-o joi, la varsta de 70 de ani,
Da… Nu exista “daca”….Viata, ea insasi istorie, “se scurge” pe neasteptate. Plecarea dintre noi a marelui roman MIHAI UNGHEANU ce s-a visat mereu in Romania Mare, este dureroasa pentru neamul romanesc. Parca cei mai buni, iubitori ai lui Eminescu s-au hotarat asa dintr-o data “sa plece “ sa-si caute “Luceafarul”..O tainica intalnire la o masa cereasca, alaturi de Marin Preda, Nichita, Gheorghe Pitut, Cezar Ivanescu, Artur Silvestri si altii, binecuvantati de Cel de sus. Oare de ce s-au grabit? “Grupul Eminescu” o generatie mareata, iubitoare de neam! Scriitori, critici literari, istorici de marca aparatori ai lui Eminescu si romanitatii.
“Pentru cei din generaţia mea, cel mai important lucru a fost supravieţuirea. Eu cred că am reuşit prin activitatea mea de critic literar să fac aşa ceva, prin cărţile pe care le-am tipărit. Regret că nu am scris cât de mult am dorit şi pe temele pe care le-am dorit.”
Aceasta generatie, prin care scrisul insemna viata si tara insasi respiratia si-a castigat respectul pamantului strabun. Sunt convinsa si oriunde s-ar afla scrisul va fi boarea diminetilor romanesti.
In 17 martie am fi dorit sa-l sarbatorim, sa ne amintim impreuna de Artur Silvestri a carei zi ar fi fost in 19 martie. O vom face.Ne vom ruga pentru pacea lor in gradina vesniciei.Dumnezeu stie sa-si rasplateasca iubitorii de neam! Acum gradina cereasca este mai bogata, iar noi mai saraci. Toate au un inteles tainic! Ingeri nevazuti, prezenti langa noi, pe ogorul tarii.
“In anii ’70-’80 a fost apropiat de grupul protocronistilor, fiind unul dintre promotorii revistei “Luceafarul”. Dupa 1990 a continuat sa publice numeroase carti de esenta nationalista, in care si-a exprimat rezervele fata de noua intelighentie, democratica, de dupa 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii ’50, pro-sovietice. Dintre aceste carti amintim “Holocaustul culturii romane, 1944-1989″ si “Enciclopedia valorilor reprimate”
Omul politic Mihai Ungheanu si-a castigat pe vecie locul in parlamentul inimilor de romani. Dumnezeu sa-l aseze in ceata dreptior Sai.
“Nu îmi place să visez… îmi place să-mi propun lucruri tangibile.”
S-a stins, dupa impartasania pe care o facuse cu o zi in urma. Noi, asteptam…ca acel “lucru tangibil” sa fie dus la bun sfarsit, bucurandu-ne de Romania noastra.
Doamne, odihneste-L in Imparatia Ta!
MARIANA GURZA
(Luceafarul Romanesc, on-line, 17 martie, 2009)