Eugen Emeric Chvala: Slugă la stăpân
Slugă la stăpân
Mă sting livid
în lipsa de prea plin.
Mă sting încet,
zâmbind …
din ce în ce mai puţin.
Cămaşa mi-e grea
şi paşii muuult prea rari.
Privirea nu mai găseşte
nici cale, nici cărări.
Mă recunoşti ? … nu cred
Sunt cel semeţ odinioară
făcut acum stăpân pe-ocară.
Nu mai am dreptul
nici numele-mi să-l port.
Nici vorba dulce
nici neaoşul meu port.
Vorbim în dodii
cu gândul dincolo de gard
uitat e până şi al neamului
sfat bard.
Umil mă sting
fără vre-o trebuinţă.
Nici loc nu e, pe-aici
de-a mea dreaptă credinţă.
Cu ochii goi
doar slugă la stăpân
uit tot mai des
că m-am născut
ROMÂN !
Eugen Emeric Chvala