Un ţăran către aleşi…
Un ţăran către aleşi…
Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !
Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;
femeile ne stau ciopor și-s duse in Apus drept sclave
iar peste camp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși, cum Țara moare…
iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea de-ai noști țărani vă doare-n cur.
Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginții, iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambulate
că din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…
iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am murii-n țărână, cum am venit pe lume…goi…
că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat…
că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :
Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-aţi furat
și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat
dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața chiar de n-om avea ”palat”
dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea largă … că noi nu v-om căuta…
AvramI. “Cel ce vine din brazi”
