Adrian BOTEZ: Vina de a fi Poet (Versuri dedicate lui George Anca)
CERERE DE TRUBADUR
(in memoriam GEORGE ANCA)
-în numele trubadurilor – eu – fiu de Lună
îți cer ție Mâna – preagrațioasă Regină bună!
în numele Zânelor și al tărâmurilor neumblate
te implor – Zeiță-a Capriciului – nu-ntoarce spate!
în numele Imperiilor Viselor – cărora Văzduhul mă făcu Rege
în numele a tot ce nu mă are decât pe mine și Lăuta mea – drept Lege
în numele Îngerilor – și a tot ce Cântă – Stihuiește și Zboară
te implor să ai milă de mine – cel ce-ntr-una –
cu Stâncile Cele mai ‘Nalte se-nsoară
în numele Crinului Munților și-n numele a tot ce se-nnoură
lasă-mă – Regină – o dată – o dată măcar –
să-ți sărut Ochii de Rouă!
-dar cine ești tu – de fapt – îndrăznețule-n zdrențe
ce-mi faci – precum Soarele – mii de reverențe
cine ești tu – cari nu te temi de Pedeapsa cea Sfântă
sub pretext că – sub Mâna-ți – strunele se supun și –
zici – tu despre ele – cum ”cântă”?
cine ești tu – doar Văr al Zefirului și-al Albinei
tu – tu – suindu-te – neîngăduit de cutezător
acolo unde toți ceilalți știu că se-apune și mor
și îndrăznind să ceri Mâna Fiicei Luminii
Mâna Reginei
când Mâna-ți altceva nu știe –
decât să lunece pe Strunele Lăutei – Multstătutei
Mâna-ți alt Meșteșug nu știe – altă Iscusință nu are –
decât să supună – Sărmane și Ne-Curtene Cântece –
Lunii – de-atâtea mii de ani – Mutei?
-Regină – nu eu – ci tu ai rostit Cuvinte ne-ngăduite
Blasfemii – ce nici măcar nu trebuie – în șoaptă – zvonite
O – tu – Regină – aceea ce-n Petale se-nveșmântă
(dar asta n-o știe – și de ce plâng Florile – în zadar se frământă!)
o – tu – Regină – care zici că spinteci pe Cel care Minte
dar îl disprețuiești pe Marele Greier de-Ispite –
Cel Care – cu Sângele Său – Adevăru-l lecuiește –
în Vechiul Descântec și-n Sfinte Labirinte
(unde Boala și Moartea se-nspăimântă să intre!)
arăți Lebedelor – Pădurilor – Ondinelor și Cocorilor
Izvoarelor – Câmpiilor – Mărilor și Norilor
că tocmai tu nu te-arăți a fi vrednică de mine
în această Seară și de-această Mână –
ce spre tine – atât de luminos și curat – vine –
însoțită de un alai de Albine-ale Hebleiși de mine – Umilul Spine
nevrednică te-arăți și de-Uraganele-mi – Selenare Cuvinte:
ar fi răsărit Mii de Sori – de Tâlcuri Înalte:
ar fi luminat Sfinte și-Aprinse Ninsori –
cu Magii și Steaua Cea Sfântă – la subsuori
rămâi – dar’ – Regină – la tine-n Serai
adio-ți zic: Trubadurul se duce – înapoi – la Mare – la Mume – în Rai
da – se duce-napoi la Mume – la Mume!
să-i pețească – Atotștiutoarele –
Ele – altă Cerească Soție –
Mai-Vie-Decât-Vie: LUNA DINTRE DUNE
ce-mi aduce drept Zestre – o
Altă – Viscolit-Fermecată Lume – de Vis și Minune!
VINA DE A FI POET
Basm – Umor – Carte Deschisă: tot – FICȚIUNE!
cine-mi dă – de-un Ban – Amărăciune? – ori Minune?
crudă – ne-ndurată-i lumea: potrivește-te cu ea!
altfel – vei rămâne doar Poet – căzut din Stea!
am citit – nu doar Ceasloavele Deschise
ci am violat – prădalnic – Uși Închise
Infractor-fără-de-Casă – m-am ferit de Închisoare
stând pitit – mereu – pe după Stele – după Soare
căci Minunile nu stau cu Ușa-Nchisă:
uite Flori – privește-Izvoare – și citește – -n șoaptă – Cartea Scrisă
iar Amar îmi furnizează Cristul-Dumnezeu
Răstignitul – cu sau făr’ Certificat de Derbedeu!
sunt – în felul meu – un Criminal Cinstit (”Om de la Munte”):
mi-am scris Vina de a fi Poet: pe Palme – și pe Frunte!
CE-I FRUMOS – NU E SAVANT!
a iubit – și El – odată – parcă-s mii de ani de-atunci
Zânele – înmiresmate – însoțeau Feții – prin Lunci
a iubit – și El – odată – iar în urmă – numai Fum:
degeaba privește Cerul: s-a închis – acolo – Drum
unde-s Lebedele Verii? – au zburat – cu Ea – spre Nori
unde-s Inorogi și Stele? – dar Izvoare? – dară Sori?
a venit un Viscol Strașnic – un Vârtej de Ceasuri Rele
măturând – în Cale – Zeii – abătând – din Bezne – Iele
acum El – Bătrân ca Munții – zăvorăște-n Trup – Izvoare
Sufletu-și năpăstuiește – azvârlind – în Foc – o Floare
dacă nu mai e-Amintirea – tragi nădejdi de Leac Târziu
ce ți-e scris în Cartea Vieții – strâmb vibrează – sângeriu
Slovă după Slovă – Soarta Îl topește-n Pagini Albe
pe El l-a zdrobit Vecia – Ea e-un Dans de Îngeri-Salbe
cine vrea să-și uite viața – iscă duhori de Neant
cine – -n Ceruri – Armonia și-o răsfață – Zeu Vagant
naște Cântec după Cântec: ce-i Frumos – nu e Savant!
SURÂDE EA – VISÂNDU-SE – PAIAȚĂ – ’NTRE FECIOARE
surâde Ea – visându-se – Paiață – ’ntre Fecioare
dar Inocența-i Cancerată-o dă de Gol: Grotescă
Petală cu Petală – -și iau adio de la Ciot-de-Floare
Gesturi de Înger – și rămâne – ștearsă – doar o Frescă
Vicii sapă la Izvoare: oarbă-i – stearpă – Valea Vieții:
demult cheamă Înserarea – chircind Zeii Dimineții
dintr-o Divă-Arborescentă – abia Zvâcul de Cenușă
ține-i loc de Chip-Lumină – deschizând Lugubră Ușă
totu’ – -acuma – se târăște – zvârcolește
putrezește – fără preget: doar Nimicul ce mai crește
o Femeie Dumnezee: -Acum duhnește – Veșted – a Morminte
Ea nu știe: se-oglindește – în orice – cu-Exasperată Luare-Aminte:
”poate – oare – Marea-a fi Secată?” – cum vezi! – chiar și Universul!
când e Seară -vine Noaptea: tre’ să știi – să-ți strângi Soldații
să înfrunți – demn – Prăbușirea (cum – al’dat’ – primeai Ovații!)!
ÎMI STRÂNG MULȚIMEA DE MORȚI
îmi strâng Mulțimea de
Morți – în
Vis
ce nu-ncape – trimit la
Antrepozitele de
vis-a-vis – în
Paradis
SCÂRBOASĂ LUME! – CINE-A MINȚIT C-AȘ VREA SĂ MAI ÎNTÂRZII?
Scârboasă Lume! – cine-a mințit c-aș vrea să mai întârzii?
mă spăl pe mâini cu Foc – mă șterg cu Gura Pânzii
Cleiosul Aer mă sufocă – -mi dă Migrene:
nu mai vreau Hoit: un Duh – și două-trei Antene!
păcat de Munții Sfinți! – dar sunt așa departe
și scad – pe zi ce trece – -n orișicare parte
și ei intra-vor sub Pământ – ca și Pădurea
când voi pleca – nu voi uita nici Floarea – nici Securea
mai e Femeia! – Doagă duhnind – Celest! – a Smoală
pe care Dumnezeu iscat-o-a: din Capac de Oală
făcutu-i-a lu’-Adam – Capacul de Coșciug!
să nu-i vâri Demiurgului – în nară – un Belciug?
cu-așa Siniștri Făcători de Lume
voi cere – -imperios! – o Nouă Cheie: SINGUR clădesc Sălaș-de-Glume!
FOST-A-AICI SĂLAȘ DE CAI
fost-a-aici Sălaș de Cai
acu-i – pentru mine – Rai!
Lumina nu-i din Femeie
ci-i din Duh și din Curmeie!
altfel – de Amar ai parte
și nimic nu te desparte
Hriste! – ai împlut Hogeagul
se-ncălzește și Moșneagul
Nouă Rază-ncepe Veacul:
ba chiar Moșu-ntinerește
și vă spune – iar – Poveste!
o Poveste cu Bărbați
Oșteni de la Șapte Frați:
dau Năcazul de Pământ
cheamă Duh cu Jurământ!
nu Femeie – nu Descânt
nu-amăgiri și nu Mormânt
ci – din Sori – Cântec de Flori
din Luni – Colinzi de Ninsori
CINE ȘI DE CE SĂ MĂ FI BLESTEMAT
cine și de ce să mă fi blestemat
să nu mor la ceas de seară – potrivit?
cine și-mpotriva cui s-a-nnourat
Duhul Nopții să oprească din plivit?
eu sunt Negura Munților – Ornicul Florilor
și răzbesc cu voie-ori fără voie – la Zeul Ploilor
eu sunt Fiu Pădurilor – Bufnița și Mâinele
pe mine mă iubesc – în Agonie – toate Zânele
nu mai blestemați – să nu vi se-ntoarcă Blestemul
numai mie Ceasurile-mi mor! – tot Haremul!
iar eu mor – spre-a fi Nemuritor! – Neînvinsul
Cel pe care-l caută – prin Eoni – Necuprinsul!
Izvoarele nu se-ntreabă – SE CÂNTĂ:
Ele – de mult – s-au luat – cu Dumnezeu – la Trântă!
LUNA – DE CÂND UMBLĂ PE PĂMÂNT – DESCULȚĂ
Luna – de când umblă pe
Pământ – desculță – și pășește peste
Munți – Pietre și Cetăți – peste
Suflete Scrumite – Ornice Sparte și Cochilii
Marine – Picioarele Ei – Cele de
Lumină Albă – au început să
sângereze – iar Degetele Picioarelor Ei – să
facă Bătături – unele tot mai
înalte – altele – tot mai
scobite
în Bătătura de la Degetul
Mic – al Piciorului
Stâng – Lunar – m-am
furișat – m-am
scufundat eu – și
de acolo – din Adâncul
Dureroasei Bătături
Selenare – cânt și vă
povestesc – toate câte le-am
cântat și povestit – de la
Începutul Lumii
nimeni nu mă
bagă în seamă – nici cât pe-n sărman
Greiere Pribeag – dar
eu nu mă las – eu îmi
cânt Poveștile și-mi
povestesc Cântecele – până când
Luna se va sui – Regină
Deplină – înapoi pe
Cer – întru
Desăvârșirea Senină
SFÂNTUL SFINX
fiecare Por de Zid – al
Camerei mele – explodează
Solemn – aproape
Ritualic – dar – totodată – Grăbit și
Implacabil – Înnebunitor de
Răpăitor – cu
Împușcături și
Oribile Detonări – Otrăvite de
Timp – încât
simt că – de voi mai gândi un
singur Gând – va trebui să
alerg – ca-n Vis – cu iuțeala
Viscolului și-a
Supremului Păcat – s-alerg – debusolat – prin
mine și să m-aplec – în Fugă (ca prin
Tranșee – pe Front) – să nu ajung a fi
cumva – Victima Propriilor
Schije de Gânduri
fiecare Por din
Zidurile Camerei mele – îmi
întoarce – acum – sub Formă de
Țăndări și
Schije – Rafale de
Mitralii – Gânduri trimise
inconștient – de mine
spre Pereți – timp de mii de
Ani – timp de mii de
Ere: până acum – Porii
Zidurilor Camerei mele – își târau
Rănile Stelare – făcute de
Gândurile mele – ca pe niște
Gândaci Diformi și
Enormi – Gândaci molfăind – între
Mandibule Amenințătoare – Otrăvuri
Letale – da – se târau – în
jurul meu – deasupra mea – sau
atârnau – periculos – ca niște Țurțuri de
Scrum și
Cenușă – dar acum: GATA!
gata cu
Toleranța: EXPLODEAZĂ! – totul
în jurul meu – deasupra
mea – Împușcă și
EXPLODEAZĂ
îmi explodează drept
în Față – tocmai Armamentul pe care
eu li l-am oferit – de
Mii de Ani – de Mii de
Ere: Explozia Sângelui
Proaspăt – din
Gânduri Milenare – ale unui Om
Pitit – Chircit – într-o
INEXPLICABILĂ
SECUNDĂ
nu mai rezistă – Porii de Zid ai
Camerei mele – nu mai rezistă
nicicum – să mai
trimit – spre ele
Cometele – Supernovele
Gândurilor mele – Gândurilor
Tragicului Amurg – al
Omului din
Lună – Omul pogorât din
Lună – drept între
Jocurile Liniștii
Zidurilor unei Case de
Om Normal și
Neînarmat cu
Moarte: el – Omul din
Lună – Letalul Om din
Lună – Gânditorul Om din
Lună – care a conlocuit cu
ele – dar mult prea
mult – și mult prea
intens – și
mult prea lăbărțat de
Intim – ca acum
ele – să considere
Absurd – a nu
riposta – cu Foc și
Explozii Perseverente – cu Foc și
Sânge – închegat
Sânge – tulbure și
tulburător – până la
demență – MILENAR VINOVAT
SÂNGE
Sânge – în care se simte
pregnant – înnebunitor de
expresiv (ca-ntr-un
Cosmic Bocet – ca-ntr-un Fascinant
Cântec de
Moarte – de pe
Lună!) – Miros de Praf de
Pușcă – și Miros de
Apostoli – dar și de
Veste Bună
m-am retras după
Alte Ziduri – Proaspete – precum
Dimineața Cea
Adevărată – m-am retras și
IARĂȘI NĂSCUT – după
alte Cărți – după alte
Izvoare – după alte
Evanghelii
și – dintr-odată – eu nu mai sunt – și – deci
nu mai există nici
Furibundele Riposte – Împușcătoare și
Explozive – ale
Vechilor mele
Ruine – ale
Vechilor mele
Ziduri – prăfuite cu Praful de
Foc și de
Lună – al
Gândurilor: a rămas – singur și
Gigantic – Curat și
Gigantic – doar
EL!
Sfântul Sfinx
ORICARE MURMURARE-CÂNTEC A-MBRĂCAT PETALE
să treci prin Rai? – să treci prin Iad? – atâta doar?
când Munți – Câmpìi – Păduri – Izvoare-ți suntBudoàr?
n-a fost și nici va fi vreun Zeu – să-aducă-atâta Sărăcie:
NOI n-avem Minți: Safir n-am copt – aici – sub Scăfârlìe!
haide și-alungă – Timp și Umbre – dimpreun’ cu mine – Frate
cutreierând și Cartea – și Vulcànii – -n Deplină Libertate
cântând cu Greierii deolaltă – alunecând – pe Cer – cu Lebedele-Zâne
încât Călătoria noastră s-aibă și-AZI – dar – mai cu seamă: MÂNE!
cât de târziu – s-aprindem – pe-unde trecem – Bal de Focuri
făr’ să-ntrebăm – re-aprindem – astfel – Stelele – în Jocuri!
veniți cu noi – Frați Sfinți – prin Ceruri Neumblate
și hoinăriți – cu Aripi Translucide – pe Câmpii Ninși: SENINĂTATE!
atâtea-s de văzut – tu – Coborâtule din Hărți Astrale
încât oricare Murmurare-CÂNTEC a-mbrăcat Petale!
CASA LUI
(lui Vincent van Gogh)
Casa lui e Cerul – cu Stele-Explodate
Casa lui sunt Vulcanii – sunt Primăverile – cu Flori Detonate
Casa lui e-oriunde nu-s Case de Oameni – ci-Aureole de Sfinți
Casa lui sunt îndelungi Buciumările – din Părinți în Părinți
Casa lui e PRETUTINDENI – unde Dumnezeu îl strânge la Pieptu-i pe OM
ca FRATE SUBLIM – ÎNSÂNGERAT CERȘETOR – chiar ATOM
Casa lui e-n Soarele-Floare – acolo unde DOARE – cel mai turbat și fără-ncetare
Casa lui e Noul Pământ – unde Grădinile se pleacă sub Înfloritor Jurământ
nu întreba de el – ci călătorește prin MIRUL SAFIR!
nu întreba de el: oriunde vei afla Gazdă – lui îi vei fi Musafir!
nu întreba de Continua Înflorire-n EXPLOZII:
el este CĂLĂUZA FOCULUI – dar și PAHARNIC DE-AMBROZII..
Filfizoana Minte las-o la Poartă – când vii în Cosmosul-Ospeție:
pune-ți pe Cap – COROANĂ DE-ASTRAL CERȘETOR – ca totul – în Rânduială Sfântă – pentru Vecie – SĂ FIE!
MI-AI VORBIT
mi-ai vorbit de-un Pelerinaj la Mânăstirea-din-Stele –
de-o Călătorie Solitară – prin Câmpii de Argint
pe la Zimbri și Crai – pe la toți ce s-au rugat și-au venit
mi-ai vorbit despre Mari Lacuri – unde Ape nu mint
mi-ai vorbit despre Măiestria de-a deveni Pasăre cu Grai
m-ai trecut prin Tulpinile a Mii de Crini – prin Sfânta Roură – prin Rai
dar vorba ta a căzut împușcată – și Azi – și Ieri
pentru că – înainte de-a-ți termina Povestea – năvăliră Păsări de Seri
am mușcat – și eu – Țărâna: nu-i De Cea Bună – -i numai Nisip:
pe-aici s-au îngropat Mii de Mări Selenare –
iar mie – ca Vechi Matroz – mi-a venit să țip
de ce n-ai scos Bufnițele – la Plimbare?
măcar aveam asigurată o Noapte – fiecare
de ce nu dăruiești Cornuri de Lună?
măcar am învăța diferența – între Zâna Cea Rea și Zâna Cea Bună
așa – Caracatițele vin și pleacă –
nestingherite – prin Umbre de Sticlă – prin Amintirea Străbună
așa – trebuie să VISĂM – fiecare pe Țărmul lui
să ne ghemuim și să ne trăim viețile NUMAI în Vis –
ca-n Pântecul Mamei Oricui
să ne întreținem – în Saloane Băloase – cu Fioroșii Gargui
vom rămâne – curând – fără de Slovă și Grai
ni se va lua – de la Gură – până și Ultimul Nai:
în loc de Sfinte Mânuri și Piept – ni s-aleg Fulger și Cui
dar – presimt: în următoarele Veștede Ceasuri –
vom afla că nu se petrece –
niciunde – nicicând – Răstignirea nimănui
am rămas – Părăsiți și Orbi – pe-al Lumii Ruinat Grui
fără Timp – fără Rost – fără Candelă – fără-a mai avea ce – cui – unde SĂ SPUI
pe Malurile Râpei spre Lumină – măcar acum – TĂCEȚI!
noi Îl așteptăm – totuși – pe Învietorul de Săgeți
cari va șterge din TERFELOG niște Vieți –
pentru a face posibil de respirat – FĂRĂ NUMĂR SAFIRE-DIMINEȚI
dar noi nu mai scriem Cuvânt pe Pământ
căci noi așteptăm și un Nou Legământ
Întrutotul Biruitor – Întrutotul SFÂNT!
DOINĂ DE TAINĂ
Candelă de Rugăciuni
Plinesc Stele de Minuni
Stalagmite de Izvoară
păzesc Taina ce Omoară
Munte-de-Tămâie:
zboară – Ciocârlie!
râzi și plângi – Oame Sărace
căci Veșmânt de-AICI nu-ți place:
ACOLO – însă – nu-i Jale:
îmbraci Straie-de-Petale
iar pe Cap îți ții
Nimburi Străvezii
Cununi Purpurii:
Cunună de Foc
Hristul – la Mijloc!
CÂNTEC BARBAR
ineluctabile luxații de Lumină
șontorogite cârje de vermină!
ăsta-i Adevăratul Început de Lume
nu Mii Versete – pline de Minciune:
va ține-așa – pierzându-se-ntre Dune
Șacal Mârșav! – duhnești Zeamă de Stârvuri
secat-a-n Lume tot ce are Vârfuri
și – în definitiv – ne merităm ”parfumul”
căci urmăm Iudei – neabătut – Drumul!
o Gâlmă ni s-a-umflat – în loc de Cap
un Sac de Flatulații: Suflet de Casap
și – înmulțind – spre Stele – -orice nimicnicie
s-a sinucis – în Lună – Biata Ciocârlie
refuz să cânt – în Stihuri – CATASTROFA:
aștept ca Îngerii să-și renoveze Strofa!
SAR DIN LUME-N ALTĂ LUME
sar din Lume – -n Altă Lume
unde se pot face Glume:
Altă Lume – făr’ Noroaie
fără Zăpadă cu Zoaie
făr’ Prostie – doar Lumină
nu s-orbești: Rază Senină
nu mă credeți – încercați:
nu ucideți – nu trădați
nu furați și nu-nșelați
iubiți și Spinii Savanți
de umblă vreun Cerșetor
de Hristos fie-vă Dor
Bolnavul de zace-n Prag
e Hristos – Roua-de-Drag
și de te-ntâlnești – în Zori
cu-o Ceată de Trecători
strânge-i – câte pe-un’ – la Piept
(căci îți este Frate Drept!)
privește la Munți și Stele
nu la Spartele Ulcele
privește Păduri și Lună
nu la Piatra Cea Nebună
pune-ți Inima pe-Izvoară
să te doară – să te doară
adu-ne Crăciun și Paște
Sfânta Mumă – Noi Lumi Naște
și-Nvierea Strepezită
‘n orice Zi – fie-ți Ursită:
căci pe Gòlgota sunt Sfinții
în Lumină sunt Părinții!
iar nu prin Crâșme de Zei
Lacrimi mu-u-ulte: LACRIMI-CLEI
și să nu mai fie-alt Sânge
decât Crinu-n Zori – când plânge
ÎN MIJLOCUL FĂPTUIRII COSMICE
Vârtejuri de Stele
pătrund prin Zidurile
Casei mele – Aștri
Sihaștri – îmi duc și-mi
aduc – Veștile
Bune – ca și
Veștile Rele
Vârtejuri de Stele
îmi rotesc – ca pe niște Neastâmpărate
Sfredele – Capul și
Sufletul – să facă din
Cer – numai
Rumeguș și
Surcele
Vârtejuri de Stele – învârtind
Aștrii – precum
Paie-de-Jele – ridică
Cetăți și
Munți – spre
Noapte – spre Umbritele de
Taină – PUNȚI
în Mijlocul Haoticelor
Vârtejuri de Stele (pentru
Pribegi: LOGO-STELE!) – ne
ridicăm – neabătuți de niciun
Puhoi de Umbră-Lumină:
DREPȚI-SULIȚE-DE-RUBIN – precum
Stâlpii de FOC-MONASTIRE – și
ne-mbrățișăm (din
Braț și Privire!)
noi – COSMICI-EROII – din
Mituri – Istorii și
Glorii:
eu – și
HRISTOS – Frate mai Mare al lui
FĂT-FRUMOS!
VIS VECHI ȘI VECHI DESCÂNTECE
am visat – cândva
parcă mă chema
parcă voci strigau
furioase – -urlau
vechi descântece
negre cântece:
”nu încape – nu încape!
să mai sape – să mai sape!
că doar nu-i o putinică
o purcică sau o sticlă
ci sunt Soarele și Luna:
dezvață-i să vrea Cununa!
tu ești Zmeul – iar noi – Iele:
vrem să piară Nunți și Stele
vrem zburare-am – Vulturese
pân’ de unde Fumul iese
și se face Focul – GHEM
iar noi nu mai încăpem!
acolo Lumina stingem
pe Regina noastră-o frângem
cu Descântec tot mai crâncen
și alegem dintre noi
Regină de Bezne Moi!
haide – Zmeule – la treabă
c-ajunge Regina – BABĂ!”
nu vi-i dat să stingeți Sorii
și nici Lunele! – iar Norii
vă vor fi Însoțitorii
înapoi spre Lumi-de-Umbră
Paznici Tainelor – și sumbră
ostenire spre Regatul
Nestematelor – cu Sfatul
de-a lăsa – în Lumi – Lumina:
altfel – toate Ielele
s-or preface – Relele
într-un Singur Crin-de-Sânge:
numai Inorogu-l plânge!
DOINĂ ȘI DESCÂNTEC
voi – din Vale
Flori de Jale
v-a venit Regele-Crin
să vă supună la chin:
chin de a vedea Prinț-Soare
cum – în Cer – plânge și moare!
nu vă duceți Vântului
la Câinii Pământului:
poate nimerim la Zâne
să facă – iarăși – un Bine
să dezlege Apele
să tocească Àcele
Prinț s-ademenească
de rău să-i menească
ca să îl spăimânte
să-i aducă-aminte
de vechi jurăminte
către Mumele din Peșteri
către Zidarii Cei Meșteri
Mumele-or trudi
tot la Temelii
și vor scoate Soare
din Neagră Strânsoare
Meșteri meșteri-vor
Meșteri înălța-vor
Meșteri – iar – dura-vor
Chipul Soarelui
Capăt Răului
Piatră după Piatră
Cerului dând Vatră
nouă – Candelă
Rugăciunilor:
Graiul Zeilor
Raza-Arheilor
Muma Doinelor
și s-o lepăda
Crin – de Umbra Sa
și va fi iar Crist
UNIC AMETIST
BLESTEME PENTRU VOITORII DE IMPERII
vreți imperii? – vreți putere?
vreți doar zările mizere?
foc și plâns și neputinți
agoniile de sfinți
vreți să ștrenguiți
frații osteniți?
să vă cadă morții-n cap
din orice banal dulap?
să ia foc a voastră vrere
(drac din crime și putere!)
nume nobil – ca de crap
după-oricàre – strig: ”CASAP!”
blestemați să fiți în veci
de Mume cu sânii reci
cu Izvoare-oprite – seci:
noaptea vor veni – tiptil
la pătuțul de copil
(răsfățatul vostru tril):
îl vor arde-ncet – fitil
”urmașul” vost’: volatil!
să vă sece gâtul
să vă crească râtul!
nu grăiți – ci mormăiți
urșii – iarna – -i zădărâți
de vă scarmăn’ – opăriți!
să vedeți doar ciori
și spânzurători!
să intrați – în Mori
sub Piatră – din zori!
blestemat vă fie neamul
semințìa – râul – ramul!
când copiii vă vor plânge
să aflați – în loc – doar Sânge!
sânge-n zoaie
și puroaie!
zvârliți să fiți pe gunoaie
și ciupiți de ghionoaie!
sânge – foc – nenorocire
fie-a voastră fericire
demoni umflați în imperii
draci de mahala – cozi-perii
copiii – prin voi – cenușă
strecura-s-or pe sub ușă
și în somnul vostru spart
în visul vostru deșart
veți vedea doar chipul lor
demoni fără coridor!
stàfii albe – -nduioșate
vă vor mângâia de moarte:
chipuri înghețate
mâini încețoșate
vă vor mângâia
până veți urla
și veți implora:
moarte de lup
liniște de stup
moarte în hazna
(nu v-or număra)
la șobolani – lung sejur
caracatiți împrejur
sânge-amar – în guri și-n supă
fără nădejdi de vreun ”după”
făr’ vestire de vreun ”după”
doar neant – când viața-astupă
ciocoii în Jaf-de-Cupă
oripeunde -i trap de ”trupă”!
ÎN LUMINA CATIFELEI-DE-MĂGAR
în Lumina Catifelei-de-Măgar
am scos Foaie – și-ncepui să Ar
(mi-amintii c-am fost – cândva – Zidar!):
Slovele vor fi Fructe de Aur
Stihurile – Flăcări de Balaur!
pogorât – răznit – sub Zodie de Foc
începui să socotesc Văpăi:
Hristosul – sigur! – arde la Mijloc
dar și eu împușc – ascuns în Clăi
Vânător de Salamandre – Pavezi Mii
m-am întors în Limba de Copii:
vindec Crini și oblojesc la Păpădii
până-mi curge-n vine Sânge-Adevărat: treji Oameni Vii!
interzis să m-alungați din Bătătură!
sunt Cuvânt-de-Flăcări – a Lui Hristos – GURĂ!
UCIDE-N GURĂ ORICE GREU ȚI-ATÂRNĂ
ucide-n Gură orice greu ți-atârnă:
Cuvânt – Sărutul Desfrânat – Ocări de Scârnă
și-n Cerul Gurii – iscă-ți Miracole de Stele
Meniri Înalte – -a Firii Large Schele
tăcând – veni-vor Sfinți în Ospeție
Auzului bănuitor – cum și Privirii:
și-Aureolele – Laviți de-Mpărăție
s-or înșira – binecuvântând Mirii
prea multă Gălăgie-aduce Bezne
Sumbre Bătăi de Aripi și Piroane-n Glezne:
e ARMONIA – CUMPĂTAREA ZEE!
fără Capricii – ori Narduri de Femeie
într-un Celest Bordei – stau Nobilii Veciei:
Sfântă Lumină – în Strâmtul Hardughiei!
DOINA DRAGOSTEI NĂCAZULUI
păsări vin și păsări pleacă
numa-n casa mea săracă
e un Musafir ce șade:
e Năcazulcum-se-cade!
în tot mușuroi de oameni
tu cu nimeni nu te-asameni:
lipit de Inima-ți-Munte
stă Năcaz – cu Stea în Frunte
‘l-întrebai de n-are drum
și la alții – de-mpart scrum
o fi mai tihnit pe-acolo
i-or mai da și niște ouă
Năcaz mă privi duios:
”pentru mine – -ești Cel Frumos!”
lipsi-m-aș de frumusețe
să văd Năcaz dând binețe
luând căciula de pe masă
și ieșind – vreun ceas – din casă
cu tărie-aș respira
de Pădurea s-ar mira:
atâta de-ușor mi-ar fi
că-n Văzduh eu m-aș sui
dar Năcazul mă iubește
totu-ntr-însul crește – crește:
mi-e atâta pacoste
de duioasa-i dragoste
de mă mai iubește mult
am să intru în pământ
de mă mai iubește-așa
mi-e că Marți m-oi agăța
SFAT PENTRU TOȚI NEROZII
nu e bine – și
nici nevoie – să
fluieri în
Biserică: așteaptă
întâi – să cânte
Îngerii: atunci
sigur vei înțelege de ce
”NU”
oricând – vei constata că
se poate afla – de la
Îngeri – ceva
mult mai mult de
învățat – decât
Vulgaritatea Prăfoasă a
Șuierului – sau Mascarada
Huiduielii Plebeie – ori
Blasfemia Neroadă – care să
azvârle – iar – în
Umbră – în
Bezna Neantului – Sfințenia
Cântecului – Demiurgia
Cuvântului – Atotbiruitoarea
Arătare a
CRINULUI !
CERUL IPOCRIZIEI
se bagă târfele în seamă
făcând mânăstirii reclamă:
spre-altar le-orientează un astrolab
dar ochii lor sunt – mereu – la prohab!
DOINA IDENTITĂȚII
Frunză de Spin
spintec Suspin:
nu răstigniți
până nu știți
cine suntèți
de ce rămânèți
sau unde vă dùceți
când Crist vrea să ùmpleți
Potir de Porfir
Plecări pe Zefir
Foaie Roșă de Graal
mult nu e până la Mal:
lăsați Câinii la culcare
să nu sece vre o Mare
lăsați Vidrele să cânte
și Cuțitele să-mplânte
în Pământul fără spor:
Fulger iscă Nou Izvor
MATROZ ȘI MARANGOZ
mai dă o gură Fetei dintre Aștri
să pună-n Ceruri încă Trei Pilaștri
mai ceartă Ielele-de-Gălăgie
că prea dansează cum îmi place mie:
să nu se-nvețe-a fi lingușitoare
la Curtea-unui Matroz – venit pe Mare:
sunt Regi și Regi – dar noi – Matrozii
bem – precum Zei – Nectar și-Ambrozii
și stăpânim – în joacă – Cer – Pământ
Feuda Sfântă-a Celui mai Nesfânt!
ne închinăm – egal! – lui Crist – cât și Satanei:
cu Două Feței-i Vara Mistic-Ranei
noi ne-am născut din Taină și Rogoz:
fieștecare-i Zeu și – Marangoz!
AL DOILEA BAL
dansați – dansați – în Dansul Satanei
căci Muzica Boantă a dat drumul Vranei:
toți Dansatorii – vestiți Hahalere
orbesc – când e vorba de-Alei Grănicere!
Poetul nu-i Dansator-în-Neant – nu-i Paiață
n-a făcut – niciodată – Satanei – Slujul de Rață:
Dansul Poetic e-n Explozii de Aștri
în Vârtej de Lumină – ajungând la Sihaștri
nu vreau – ca Vechìl al Satanei – să-njur:
Cuvântul e – doar – Mântuire-n Azur!
mai răsună un Bal – de puțini auzit:
e-al Serafilor Cântec – al Iubirii Sfânt Rit
de nu mă potrivesc – cu voi – la Mituri
e pentru că dansez cu Munți – Păduri – Izvoare-n
Fără-de-Sfârșituri!
——————–
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
29 februarie 2020
