Adrian BOTEZ: Casa făcută din împușcături (stihuri)
MISTERUL CRĂCIUNULUI
Crăciunul cu Sărmanii – Crăciunul cu Flămânzii
Copii nedreptățiți de Soartă – -așteapt’ Crăciunul
să-ncalece Pegasul – Vis-Străbunul
s-atingă Lunii – Miezul Alb al BRÂNZII !
Crăciunul înfrățește Oamenii – cu Turma
Asinul – Boul – apoi Magii-s Urma !
Ei – Magii : Aur – Smirna și Tămâia
din Iesle isc’ – odat’ cu PRUNCUL-FOC : TĂRIA !
o – MUMĂ : stai cu Fruntea pe MINUNE
căci PRUNCUL Ți-este FRATE – ți-este STRUNE !
Cântecul MUMEI suie Scări de Îngeri :
când vezi Crăciunul – dinToate Minunile să sângeri !
…iar Miezul Alb al Brânzei Selenare
re-aduce CHEAG – și ROST și FOC – în Toiul Iernii – Posace și Polare…!
***
CASĂ FĂCUTĂ DIN ÎMPUȘCĂTURI
casă făcută din împușcături
și explodând – într-una – Zei Auguri :
e bântuită de Cormoranii Roșii
care își duc – pe Aripi – Moși-Strămoșii…
Casă-a Vântoaselor de Crimă
își scuipă Cărămizi – și orice Rimă
se prăbușește și dezintegrează
doar Pulberile îi mai stau de Pază !
…ăsta-i Castelul oricărui Poet :
învârtejit de Stele-Minaret
răzbește cu Ferestrele-n Neant
și-l ia peste picior – pe Nenea Kant…
…auzi – Novice ? – ori ai adormit ?
îți pot servi – oricând – un Mit – sau un Efrit !
*
Cuvântul – Neprețuitul Explozibil
îți face Imposibilul – Posibil
și trece Trotuarul drept la Zei
luând la-njurat – pe Sfinții Derbedei…!
***
SCRUM
2 Ianuarie 2020
…când Alfabetele – în toate
Lumile și
Limbile (mai perfecte decât
perfecte) – vor fi deplin
uitate – atunci
Patru sau Cinci
Degete de-ale mele – vor
zgâria – pe Peretele
Cerului – Adevăratele
Semne ale Vieții și
Morții – Ființei și
Neființei
vor zgâria-scrie – trudnic și
necruțător – nu din
Iubire – ci
Neiertătoare…!
…apoi – – nemaiexistând
nimic – căci
SCRISUL UCIDE ! – se vor face
Scrum – și ele – Patru sau
Cinci Țipetele – Patru sau
Cinci Degetele…
…Scrum făr’ de-nceput ori
Sfârșit – fără Limite ori
Suflare….
***
MAMEI MELE – CEA DIN ALTĂ LUME
când îmi va suna – și
mie – Ceasul – vreau ca
tu – Mamă – și nu altcineva – să vii
să mă întâmpini – să mă
iei – spre Altă
Lume
n-am nevoie de
toate Sperietorile
Popești – n-am nevoie nici de
Moarte
pe Drumul spre Locul cu
Copaci Rari – să vorbim
Mamă – de-ale
noastre – câte n-am apucat să
vorbim – aici – pe
Pământ
pe Drumul spre Locul cu
Copaci Rari – repetă-mi – Mamă – iar și
iar – Alfabetul Vieții și
Morții : astfel – din nou – la
nesfârșit – Tu și numai Tu – Mamă
să mă Naști
între noi doi – Toate
rimează – Mamă – Toate rimează : Moartea mea
devine – așa cum se și
cuvine – în felul acesta – un nou
Poem – cu doar Două
Cuvinte : Tu și
Eu
e cel mai frumos Poem – dintre cele
pe care nu le-am scris – încă
niciodată
***
FEMEIE
femei nebune – proaste și-ngâmfate
ba năvăliți – ba spargeți zări – cu fuga :
când veți crăpa – eu – c-un făraș – pe toate
să înmulțiți gunoiul – îmi voi pune Sluga…
n-ați priceput din lume decât…”Cârlig de Pește”
nemernicia voastră – de Bine ne ferește !
…proști au mai fost bărbații – când v-au băgat în seamă :
din voi – de-aș vrea fiertură – nu iese nici de-o zeamă !
…de ce s-o fi-ncurcat și Dumnezeu-Manole
să-l dez-oseze pe Adam – scoțându-i coaste ?
măcar de-ar fi făcut costiță cu fasole
nu-ntruchipări de isterii iocaste !
…băi – ăștia – voi – tembelii dumnezei :
nu șubreziți Biserici – spurcând Zidul – cu…femei !
*
să-i frângi – cu-adevărat –
Oasele – unui Om
(…Adam… – …sau cum i-o fi
zicând lumea lui !) – ca – din schijele Lor
spinoase – să-nchipui o Făptură
pletoasă – buhoasă
slinoasă – păduchioasă
ranchiunoasă – și-ntre
”picere” – inadmisibil de
puturoasă ! – foc și
paie de…”lasă-mă că nu te
lasă”… – …numai pentru ca
apoi – umflându-Te în Penele-Ți
Albastre – să-i dai nou Lepros
Nume – acela de
”Femeie” – asta e treabă de
Tâmpit de Beție – Plebeu
iar nu de
Adevărat Dumnezeu !
***
DACĂ POLIȚIȘTII – POLITICIENII ȘI MAGISTRAȚII
dacă polițiștii – politicienii și
magistrații – nu sunt cei mai
Oribili Criminali din
Lumea Asta (…Lumea
Asta : cea mai bine disimulată – pentru
proști – Organizație din
Univers : Sindicatul Suprem al
Crimei !) – înseamnă că eu sunt o
Gâscă Sălbatică – și l-am purtat – pe
aripile mele (…cele
franjurate de Vânturi
Furtuni – și pidosnice – și de
gală…!) – peste toată
Suedia – pe
Nils Holgerson – simbol al
Nevinovatei Minciuni și al
Naivității Cretine !
***
FEMEIA MODERNĂ
…și-a pus pe
cap – Oala de Noapte-nflorată cu
Gălbejite-Asasinate
Picurând-Licurind (…acid….mult
acid fermentat-puturos…!) Securistico-Chinezește – și-a
Trântit – mândră – pe
Ea – Halatul de
Băi Oceanice (…Halatul cel
peticit cu sute de
Continente Duhninde…!) – apoi
s-a încălțat – vanituoasă – cu
Doi Cactuși
Texani : Femeia
Modernă ! – MATA
HARI – de
Dămăroaia și
Vârful P…Țigăncii !
***
JEG DE ZEI – STĂTUT LUGUBRU – A PĂTRUNS ÎN APE
Jeg de Zei – stătut lugubru – a pătruns în Ape
Valuri vin și Valuri pleacă – nimeni să nu scape !
peste tot – Arici de Umbre otrăvesc Lumina
dar veni-va Ziua-Ntâia : va trezi Ondina …
Strigoi de Păduri – vag palid – cercuiesc Oceanul
doar privind Apocalipsa – te îngheață-aleanul…
au rămas – în Pod de Ceruri – Sinucise-Icoane :
cine – iar – auri-va Sfinții – dormind în Piroane ?
Însuși Dumnezeu ne vinde – târguindu-și Raze
Diavoli se hlizesc la Stele : își sticlesc Ucaze :
să primim iude-n Altare – Preoți de Noroaie
și să-i ungem Regi de Râuri – Prinți Broscari – în Ploaie…
…hai – întoarce Fila Asta : Apele se-neacă :
de e prea mult Rău în Lume – de plictis – el pleacă…
***
NU MI-ESTE FRICĂ DE NIMIC – DA-S AMĂRÂT DE TOATE
nu mi-este frică de nimic – da-s amărât de toate :
un Șarpe – Deznodat Circar – uită să umble-n Coate…
sap Groapă de Fântână – cică : sap numai sub picioare !
când am gătat – iàca ce poznă ! – în Miez-Pământ mă doare !
nu mi-este frică de nimic – da-s amărât de toate :
căci Razele-s de rumeguș – Soarele n-are toarte…
nu mai huliți – voi – Bestii-Oameni – un Rătăcit de Soartă :
s-a fost făcut Inima mea o Gaură de Poartă…
Orbi – din Clopotnița Măririi – nu văd Minuni în Iarbă
aud doar Glia Cătrănită – gata – oricând – să fiarbă !
…cu ce-ai plătit – Drumeț Tovarăș – Vremea – să mai trăiești ?
mai ții urechea către Cântec – Suflet ai de Povești…
…și Zeii – azi – sunt tulburați : nu știu ce cată-n Ceruri !
…vor învăța de sub Vitrină : se strâng Strașnice Geruri…
***
AȘCHIE DE DOINĂ
dacă mer’i din floare-n floare
viață fără de cărare
la urmă năcazu-i mare :
te alegi cu o cicoare
uscată de soare
dată-n gălbinare…
…ori c-un Zid Chiurliu
de-un Sălaș Pustiu…
***
FLORI DE GHEAȚĂ SE-NCRUSTARĂ – PE ALTARE – -N GERUL LUMII
flori de gheață se-ncrustară – pe Altare – -n Gerul Lumii
în Biserica Pădurii mă pândesc Liniști Senine
Lămpile din Ierni-Regine pâlpâie – în Toiul Strunii :
Harfe-Raze se destramă – în Pervaze Cerești – Crine
o – Păduri – Cetăți de Zâne – mângâiați Răni Răstignite
și primiți – prin Ceți – Drumețul cu Căile Rătăcite :
la Altarul din Pădure s-a-nchinat chiar Inorogul
spre Altarul din Pădure – Izvoare sticlescu-și Snopul…
în această Sfântă Iarnă – Nălucirea Vis-Zăpezii
Tărâm Nou îmi pregătește : Roura de Miez-Amiezii !
Elfi – Ondine – Salamandre – mă întâmpină-n Cântare :
e o Limbă Dumnezee – și în Cer – și-n orice Mare…
…Țări de Duhuri – Continente – se strâng – ciotcă – la Altar
căci Hristosul – Viu-Iubirii – a trecut – deja – Hotar…
*
…la Altarul din Pădure – străjuit de Inorogi
toți se strânseră – cu Focuri : ÎMBLÂNZIRII să te rogi !
***
OMUL CARE-A MURIT DIN ÎNTREBĂRI
Omul care-a murit din Întrebări
degeră-n Cântec – degeră în Stele :
Omul care-a murit din Întrebări
afli-l la Vechituri și-n Lanțuri Grele…
de ce – tu – oare – nu răspunzi cu Întrebarea
care te-ar libera de Boli și Duhuri ?
Piron chircit-a – -n loc de Valuri – Însăși Marea !
…iar Sânge către Sânge nu dă Muguri…
”Messire – unde-i Misticul Potir ?”
…așa se-aude Leacul Nemuririi…
dar Parsifal – căutând Lebăda de Safir
uită de Fiul-Lohengrin – Fiul Firii…
…Omul care-a murit din Întrebări
nu va-nvia sub Săbii de Răspunsuri
Omul care-a murit din Întrebări
singur ales-a – el – să moară – -n Munții Cei de Grunzuri…
…Sancho Panza – Chip de-Arlechino – tu de ce urăști ?
o – Sancho Panza – unde-i Veselia-ți de Bonom ?
Lacrimă de Pierrot – tu – Sancho – nu poți să iubești
după ce ai asasinat Uitării – -n tine – Primul Om !
…Sancho Panza a murit din Întrebări
tot veghind la Capul Cel cu Glugă :
…Don Quijote-Crisalidă – arde Zări
Don Quijote-Flutur – metamorfozat în Slugă…
***
FLUXURI ȘI REFLUXURI COSMICE
Apa și cu Focul : din Obârșii – Vrajbă !
Apa și cu Cerul – despărțiri de-o Clipă :
toate se împacă – dar eu nu-s prin preajmă
în Eoni când trece Duhul de Risipă
port în piept Pojarul – și nimic nu-l stinge
dar port și Altarul : Deget îl atinge
și – pe loc – îngheață – Copaci ca și Stele :
Soarta spre-ei pășește – cu Popasuri Grele…
o – nu vreau Iubire – vreau doar Înălțare
Orbii – toți – să creadă c-am trecut de Zare
Preoți – toți – ai Vămii – strig’ că-s de vânzare
lasă-n urmă-o Dâră : o Dâră de Sare…
…cumpără și vinde – Zeul Posăcit
căci mai are Creieri – Suflete – de-unit…
***
FARSE COSMICE
nu-ți pleca – spre mine – Capul – Capul Neiubit
a trecut – pâș-pâș – Ograda – Cel Ce m-a Zidit…
Urma-i vreau s-o iau cu mine – Celui Ne-mblânzit
și să-i scot – în Drum – Oceanul – Ochiul Cel Orbit…
greu mă-mpac – cu Tine – Doamne – pe Cărări de Codru :
vreau – în Catastif – ast’ Viață – s-o ștergi ca pe-un Mit
mie – Neamuri să se-nchine – că – altfel – e modru…
și vreau Socoteala noastră – Hriste – să ne fie Chit…
căci și Chiții din Adâncuri – Temelii de Lume
au pornit – din Val – să cânte – din Băieri să sune…
…Seară s-a făcut în Lume – trec Apocalipse
abia Mâine o să vadă Sfântul – câte-s lipse…
…Fruntea – Doamne – Ți-e senină – toate-s judecate
dar mă tem că – -n Vremea asta – Farse-au fost jucate…
***
MOARTEA STĂ ÎN PICIOARE
moartea stă în picioare : fiți
politicoși – aduceți-i un scaun – să ne
mai privească și
de jos în sus
moartea stă în picioare : n-o lăsați
niciodată – să stea în
picioare – să vă privească
suverană – plină de
ifose gratuite : în definitiv – nu e decât
și ea – un slujbaș
oarecare – ca fiecare dintre
noi
***
ABURI DÈȘI – DE VRAJBĂ – LATRĂ DIAMANTE
Aburi dèși – de Vrajbă – latră Diamante
Păianjenul Casei molfăie-și Amante
Gânduri devorează Clàunii-de-Pereți…
…voi sta pân’ diseară ascuns în Bureți…
linge Dimineața Tălpile-de-Amiază
Soarele de Noapte nu se mai sforțează :
a găsit Călugăr care să nu crează
din Icoana Lumii făcând o Sfârlează
Gușterii – de Gușă – cu ură se mușcă
pe jos eu împrăștii – de Venin – o Dușcă
Clopotari se-mbarcă pe Corăbii Bete
Oceanul-Sărmanul – a murit de sete…
…Piaza-Rea din Lucruri se sulemenèște
ca să cred eu – totuși – că ea mă iubește…
***
NU VREAU NICI AMINTIRE – NICI SĂ URĂSC NĂTÂNG
Tânjind – o Fată pe-o Bancă – -n Parcul solitar :
unde ești tu – oare – -acum ? – …da – ai trecut Hotar…
ești Urma Tinereții mele – -aproape ștearsă
răstignind Slove – pe-o Bătrânțe arsă…
…era-atunci Iarnă – Copaci-Schelete plâng :
nu vreau nici Amintire – nici să urăsc nătâng…
un Diavol prefăcutu-mi-a Junețea – -n Spini
iar Fata de atunci – în Pângăriții Crini…
Aghesme de Catran – în Visuri vor să verse :
sunt Duhuri prea subtile – sunt Duhuri prea perverse
ce-au meșterit – în Ceruri – Hidosul Luciu : Oarbă-Oglinda
au rupt – între Rău-Bine – luminoasă – Grinda…
…Bătrân – de-acum – urlând exasperat
am nimicit – în urmă-mi – tot ce-ați schimbat !
***
UN BÂLCI – CU PROȘTI – CU TICĂLOȘI – CU CRIMINALI
un Bâlci – cu Proști – cu Ticăloși – cu Criminali
cu Cârtițe – Păduchi și Popândăi – toți…”raționali” !
aceasta este Lumea-n care Popii-și sun’ Talanca
la Moara-de-Minciuni – unde e scumpă Fleanca…
Biserici-de-Hazna – sub Munți de Brazi și Fagi
rostogoliți cu Banii – Nori de Cicliști : toți – Draci !
tot ce n-ai vrea să întâlnești – aici e berechet :
degeaba mormăie – -n dureri – Bătrânii Codri – -ncet…
…Hristoase-al meu – nu-ți mai găsești nici Locul
nici Graiul tău de Foc nu-i Toiul și Mijlocul…
eu zic să tragi – fără Mustrări de Cuget – Decorul-cu-Amurg :
Izvoarele și-ai noștri Pași – rari dar deciși – spre alte Zări – se scurg…
…iar de nu-ți afli Sfântul Rost – în alte Văi
nu dispera : oricând te poți întoarce – la aste Cucuvăi…
*
trece prin Ochi țesuți Fire
Alaiul cu Soare-Mire :
sar – din Zare – Neguri Verzi…
nimic – în Vale – nu vezi :
poa’ să fie Cetaceu…
poate fi doar Dorul meu…
***
N-AM IUBIT PE NIMENI ȘI NIMIC – ÎN TOATĂ VIAȚA MEA
…n-am iubit pe nimeni și nimic – în toată Viața mea
Cactus – am tot tras – în mine – toată Apa Rea :
Galbene Pustiuri zvârl în Câmp cu Flori
mă-nhăitez cu Corbii – să sting Ochi-de-Zori…
…Ucenici-ai-Lunii – huiduiți degeaba : -atâta-am învățat
de la Soarta lui ”DEGRABĂ” – cel cu Dos Umflat :
cum să hăituiesc și să ucid – tăcut – Frumosul
Binele – -Adevărul…: să-ndrăgesc – în schimb – REGE-PONOSUL !
am venit cu Lupii-n Marginea Pădurii :
numai Sânge-a tras în ea – Fântâna Gurii…
Sfinți Cocorii – i-am vândut pe un Boschet de-Elògii
năvălind cu Toamna – jupoi – pe-ntuneric – Suflete-Inorògii…
…nu veniți cu mine – lepra-i doar a mea :
colo – în vecie – răsări-va Stea…
*
nu-s pus pe Ură – dar nici să vă-ndrăgesc :
de vii v-aș arde – în foc de Crăciun – pe care-ntâlnesc…
ați nimicit Știința de a fi Cer-cu-Îngeri
prin Pivniți zac – în Stive – Hoituri de Biete Plângeri…
…a fost odată-un Munte și un Șiroi de Stele
a fost odată Omul – spălat de Vise Rele…
acum – răsar în Mâna-ți Uneltele-de -Stingeri
acum – Zboruri de sunt – vezi tot atâtea Frângeri…
…sar Pietrele din Munte : Cale se fac și Punte !
răstoarnă-te în Hăuri – ca-n Pântecul de Mumă
latră cu Câinii – cuplete despre Humă
nu te mai naște – Cadavru-cu-Blestem
nu asculta : Strigoii-ți cântă-n drâmbă – -un SACRU REQUIEM…
…dați-mi un deget – să vă iau o Mână :
voi face – din voi toți – Sculptori de-o Săptămână !
*
…nu s-ajunge
nu se plânge :
Soarele degeaba-i Soare
căci Luna tot nu răsare…
…și la ce să mai răsară ?
s-o-ngropați – iar – Lume-Amară ?
cui – Orfana – să s-arate ?
criminalilor din Carte ?!
***
STĂM PE UN DIG – ÎNTRE OCEAN ȘI-OCEAN
stăm pe un Dig – între Ocean și Ocean
dar Crime cresc – se umflă – cu Clipă și An…
Digul s-a rupt – în propriul Sânge-am căzut
fără să știm cine-s uciși – cu cinism – nevăzut…
stăm – ipocriți – între Vrajbă și Crimă
ning Măruntaie-Mpuțite – de-atâta Minciună Calină…
Dig nu mai este : oare cine l-a fost susținut ?
…tot un Confrate de-al Lunii – actual – viitor Deținut…
în Sânge nu-s Spini – nu suspini – ci urăști :
Popoare Întregi – Călăii-au venit cu noi Vești :
pretutindeni – Potopul-de-Foc ne arde – scrumește…
…cât de escroc poate fi Domnul – ce-a zis : ”…se mântuiește”… ?
…Năvalnica Iarnă a prins Hoinăreala-de-Sânge – în Gheață
Hulpavi – Câinii (noi – găvozdiți…) nu știu nici de Greață…
*
Alelei – Lupi drămuiți
lângă Tei să nu chefniți
Lumea să n-o pângăriți
Inorogi să nu stârniți
Pajii Lunii preamăriți…
Alelei – Inimi de Stei
Scări-de-Sânge – făr’ Fuștei
nu v-apropiați de Tei
nici voi – Câmpìi-de-Amar
nu scăpărați din Amnar :
Teiu-n-Flăcări – ocolim
ne arde un Foc Sublim
Sfinte Slove fără Slin
Scriem Lumini – când grăim !
…Teiul cu Flori-de-Văpăi
îi îmbracă pe cei răi :
îi îmbracă-n Rugăciuni
să calce Jar și Tăciuni…
…poate Aștrii le-or fi buni
viscolind prin Timpi nebuni
pe Ceruri Vii – de Minuni
Gazde-or fi – pentru Străbuni…
*
Luna mea – Mireasa mea
pușcă Lumea – că e rea
și mă du – pe Sclipitori
Mult Mai Sus – Dincol’-de-Nori !
***
DE VEȘNICIA MORȚII – SUPUS – SE ÎNCOVOAIE MINTEA
de Veșnicia Morții – supus – se încovoaie Mintea
dar – Doamne – Mustrarea-Ți și Pedeapsa-Ți se puteau – aici – opri :
puteai să lași Ființa Efemeră a-nflori
și-n Plina-i Strălucire – să-i curmi Puntea :
să ne trezim Petale-Nrourate
să ne culcăm – apoi – în Noapte – împăcate…
să ne iscăm ca Roua – Dimineața
să ne topim – Parfumuri – Narduri Scumpe
în Aburii din Lumea ce irumpe
în – eventuală – Sfânta-ți Iubire : Ceața…
o – nu : Zăcaș ești împotriva Propriului Cuvânt
și nu ne cerți doar cu Fermecătoare Dispariții și
Veșnicul Mormânt…!
cu-Urgia Bătrâneții – în plus – Tu ții a ne-umili
cu Umilința vrei – morțiș – pe toți – a gârbovi…
și ce-ai zidit Frumos – Mândru-ești a-l schimonosi
și Neputințelor Înlăcrimate a-l zvârli…
puteai a-ți stăvili Mânia – a-ți zăbovi Asprimea
a-ți amâna Sadice Zoruri – cu Haita și Mulțimea
puteai – Aristocratic și Măreț – a ne scuti
în Riduri Lugubre – zi de zi – a ne-nmulți Putreziciunea
și Ochii – ridicați Luminii – a-i orbi…
nu știi Să Ierți – nu știi să fii Sublim :
degeaba încercași – Duh către Duh – să mai grăim…
…de Măreție – n-am a te bănui…
da – știi să dai din Gură – dar numai spre-a jigni…
…om fi noi ”biete creaturi” – dar Demagog Verset
încă din Fragedă Pruncie ne mângâia – încet :
”după Chip și-Asemănarea-I – voi veți fi…”
…o clipă – doar o clipă – mă și-ntreb
în odăița-mi – nu pe Muntele Horeb :
”în Ceruri – El cu ce partid – Preasfântul – s-o-nsoți ? ”
…încep a bănui : Urât trebui’ să fie Cel-Ce-Pe-Toți-Sluțește
nu vreau – deci – a-mi vedea-n Oglindă
Chipul de Zguri și Șoapte – pe muțește
în loc de Dimineața Sfântă – de Colindă…
…deci – Tu – acolo – nu mi Te-arăta : dă-mi Liniștea – Merinde
în rest – până și Lepra – pe Duhu-mi – îngădui-voi – Sfinte…!
Piron și Spin slujescu-Ți – dincòlo – Uvertură
Paradei Hoiturilor – rămase-n Știrba Scobitură…
…de asta – la Judecată – nici eu nu Te-oi ierta :
te-oi acuza de-Urât și Mucezeală – Colega ! – …aici – pe – Așchiată –
Banca mea…!
***
MI-E DOR DE TINE – TATĂ – MI-E DOR TARE…
n-aș fi vrut să mă consideri un Blestem – ci Binecuvântare –
să-ți fiu Brav Scutier – nu Cruce-Ispășitoare…
mi-e Dor de Tine – Tată – mi-e Dor Tare…
am fost cu Tine-n Vijelii și printre Șerpi
și-am dovedit – Tusdoi : NU SUNTEM LAȘI – NICI STERPI !
mi-e Dor de Tine – Tată – mi-e Dor Tare
Roua din Gene-mi e – pururi – Lumânare…
în orice Lume ți-ai aflat Căutare
eu aș veni – ți-aș cere – c-un Crin în Mâna-mi Dreaptă
Iubirea-ți Răstignită și-Nțeleaptă…
…poate ți-am fost Povară : spre Liniștea Pădurii ai plecat…
dar m-am silit să smulg – din Duhul tău – Ardoarea de Păcat :
Spada – cu Demnitate – Voinți Neabătute – ți-am furat !
…s-au scurs Otrăvuri între noi – Cuvinte Nerostite
și Jurăminte Cutremurătoare – Rugi Nesfinte…
mi-e Dor de Tine – Tată – și plâng veșnic
că n-ai știut nimic – nicicând – din ce am ars în Sfeșnic…
***
NIMIC DIN CE-AM UMPLUT – NU SE RĂSTOARNĂ
nimic din ce-am umplut – nu se răstoarnă
tot ce-i deplin – el tot la min’ se-ntoarnă…
am plâns și plâng atâtea Nerostite
Cuvinte Sfinte – Bandaje Crunt Mânjite
tot ce-am rostit – s-a dus cu Vânt-Săratul – peste Mare
tot ce am scris – Zguduitoare Taină – e-o Monastire-Zare…
Hristos e-n mine – în nimic din Lume
Hristos e-Amărăciunea – că totul e doar Spume…
…tu ține-o Piatră-n Mână : poate ți-o cer Zidarii
poate se schimbă-n Minunate Chei – spre noi Fruntarii…
…Șerpii-s Șireturi la Încălțarea mea
îi ard : desculț – pavez – cu Focuri – Drum către Râs-de-Stea…
… Hristoase Unic – nu pot trăi niciunde :
aștept – la tot – Răspuns : atunci străpunge-oi Unde…
***
TAINA DACILOR
nu-n Cușmele și Ghicitorile-Ncâlcite-ale Vracilor
nu-n Peșteri Muntoase
nu sub Oglindiri de Lac – Argintoase :
AICI – în Sfânt Grai și-n Cerească Ființă – sunt
Tainele Dacilor !
AICI – pe Prispa și-n Bătătura Lumii – la Vedere !
ca la Spovedania din Veci – către TOȚI – a Celui
ce-n TOATE aduce și-nfundă – Zări – Zvon și Putere !
în Vuietul Pietros al Vântului
în Primăvara din Veci a Pământului
în Lumânarea de Flori a Martirului și Sfântului
în Scrisul Vulturilor pe Aer
în Afundul Zvâcnind Chiți și Pești – Zvon-Soartă pe Caier
în Răstignirea pe Soare-Lună – și-n ale Cimitirelor
Adâncuri : Vestirile
Minunii de-Nviere – Blând Zvon de Vaier…
AICI și în TOATE și-n TOȚI – sunt Tainele Dacilor :
în Râul în Spume – de la Poala Copacilor
în Povestea pe care – din Copii în Bătrâni – o tot depănăm
Leac al Auzului – Candelă a Bourilor și – Sfinte – Vacilor
Inorogilor de lângă Muma Săracilor
în Mulțimea de Semne din Somn
Dumnezeul Tainelor Domn
în care o scufundăm și – înțelepți
O ASCUNDEM-LĂSĂM !
…nu mai ciopliți și scobiți – pe Gardul Munților
pe Straiele Crunților – sub Glie și-n Labirinturi de Mine :
TAINA DACILOR – de la naștere – ca pe-un Creștin Chivot – o
porți pe la Porți – dar – de fapt – ea-i
(…aiuritor de-abisal !) – Stea – în tine !
…orice Crin – orice Slovă de Zbor
aduce Leacul Uitării : Râsul Mântuitor al lui
Decebal-Zalmoxis – Ponor în Ponor :
Sfinți Regi – Voievozi și -Mpărați trec în Zbor…
…aduce Line Liniști
Luminii…aduce Mirese-Marame : Mirese-Zeițele
cel mai vechi Zvon – Iele-Crăițele
nuntind și vrăjind Nestemate Fântâni – ori
Vieți fără Moarte – din
Sfântul Izvor !
cel mai vechi Joc : Ghicitoarea Crăițelor
Solstițiul Minții și-al de Vie-Vițelor
Stăpâne Șerpilor și Peștilor – Păsăroșilor
din Adâncul fără Păcate – dar cu-Naltă Slavă –
-al Strămoșilor…!
…orice Suferință – Plâns și Cuvânt
orice se-nvârte gălăgios – de-i zicem ”Glie” și ”Rând”
orice se vede și-aude – a fost și va fi :
TAINA DACILOR – de la Zi spre-o-Altă Zi !
***
NIMICNICIE
în Ograda Bisericii răsărìi
ca un Fir de Pălămidă… – …dar mai știi
cine și când te va smulge – -ori cruțà
ori nici măcar în seamă nu te-o băgà?
cât ai trăit – gândeai să spargi Ferestrele Frunții
abia spre Sfârșit apărură – în juru-ți – calmându-te – Cărunții
abia târziu de tot – crescură – din Umbre și Cuvânt – Munții
și-ai înțeles – din Limba Vulturilor – că nu ți-e scris să rămâi
că pe-aici ai răsărit – doar ca să ai – Vremelnic în Furtună – Căpătâi…
deja – Pleava din tine dăduse pe dinafară
de-atâtea Riguroase Neputințe – te făceai Foc și Pară :
dar nimic – nici cât o Cărămidă – n-ai ars – ci doar ai plutit
nici cât un Nor – nici cât Umbra-de-Gând – nici cât un Bătrân Mit :
Puf de Păpădie – îngâmfată și zurlie
peste-Oceanul de Cruci – din Văi – din Păduri și Câmpie…
…și te-ai dus – te-ai răsucit și supus – oricărui mai de Doamne-ajută – Vânt…
…tocmai în Cerul Gurii simțeai – tot mai amară : distanța dintre Cer și Pământ…
…nu mai e Timp de Răstigniri – de Minuni și Revizuiri :
în Clopotnița Părăsitei Biserici – din Semințe duse – prin Lumi – de-Naripați Musafiri
atâtea Buruieni au crescut în Locu-ți – că nu mai e Rost de Priviri…
***
Adrian Botez
