Cuvânt și iubire

Am primit de la Vasile Jurje, prietenul meu din tinereţe, un frumos album de artă intitulat “Călător prin lumea artelor”. Când eu l-am cunoscut, Vasile tocmai fusese repartizat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani ca scenograf, iar eu îndeplineam funcţia de secretar literar al teatrului, continuând în acelaş timp pe cea de medic. În anii care au urmat, prietenul meu a semnat scenografia multor spectacole, colaborând cu numeroase teatre din România şi bucurându-se de aprecierea unor valoroşi dramaturgi, regizori, oameni de teatru, dar şi de marele public.

   Numai că scenograful nu s-a mulţumit să creieze  decoruri si schiţe de costume originale pentru spectacole, ci s-a consacrat şi picturii de şevalet, graficii, sculpturii, ilustraţiei de carte, afişelor şi coperţilor, programelor de teatru. In zecile de ani care au trecut, Vasile Jurje a participat la foarte numeroase expoziţii colective şi individuale, aducând întotdeauna în pictura sa un stil deosebit şi o tehnică surprinzătoare.

   Scriam într-o cronică de artă că tablourile sale sunt neobişnuite, că pictorul abandonează formele figurative sau geometrice pentru a descoperi un nou limbaj artistic, bazat în mare parte pe improvizaţie, folclor, simboluri mitice, forme abstracte. Fluiditatea chipurilor şi lipsa de precizie a spaţiului dau măsura libertăţii de gândire şi visare. Cunoscuţi critici de artă au subliniat faptul că Jurje redă stări spirituale proprii, fiind preocupat de o nouă iconografie plastică, cu semnificaţii din ideile lumii contemporane. În cazul portretelor, el anulează asemănarea fizică în favoarea esenţei unor caractere.

   Citându-mă în album, artistul reproduce multe din afirmaţiile mele. Vasile Jurje recurge discret la esenţializări cu încărcătură filozofică, într-un univers voit fabulos.

Poate că aici se ascunde secretul succesului său, la care aş mai adăuga coloritul subtil într-un spaţiu postmodern, într-un univers plastic unic.