Cuvânt și iubire

Un cunoscut critic de artă din România (Eugen Schileru) susţinea cu competenţă în urmă cu mai mulţi ani că “acuarela aparţine picturii şi nu graficii”. Afirmaţia sa este susţinută de argumente tehnice, dar şi de  faptul că acest gen de pictură pe hârtie se bazează pe transparenţă, care lasă să se întrevadă fondul alb, ceea ce conferă lucrărilor în acuarelă luminozitatea şi delicateţea care le caracterizează.

   Dar pictura în culori de apă cere un plus de îndemânare. Uscarea imediată a acuarelei cere o execuţie rapidă,   iar spontaneitatea  pictorului şi  foarte puţinele posibilităţi de corectare necesită o adevărată măiestrie. Este locul să menţionăm că o pleiadă nesfârşită de pictori cunoscuţi  din întreaga lume a practicat această specie, fie ca schiţe pregătitoare pentru lucrări importante în ulei, fie ca lucrări de sine stătătoare. Georges Rouault, Vasili Kandinski, Egon Schiele, Emil Nolde, Paul Klee, Paul Signac, Raul Dufy şi chiar Pablo Picasso, sunt numai  o parte din cei care au semnat acuarele. După cum se vede după autorii consacraţi, acuarela a servit toate stilurile moderne: impresionism, expresionism, cubism, abstract, constructivism, suprarealism, neo-primitivism, simbolism etc.

   Pictorul israelian Arie Lamdan a excelat până nu de mult în grafică şi pictura de şevalet.  Intr-o discuţie recentă,  mi-a mărturisit că de câteva luni pictează numai acuarele. Acestea îi permit să creeze un întreg armonios, descoperind din nou forţa exploratoare a culorii şi a liniei. El nu refuză reprezentarea figurativă a realităţii cu o absolută acurateţe.

Iată, pentru exemplificare, câteva din ultimele sale lucrări din această specie a artei plastice.