Ștefan Doru DĂNCUȘ: Poeme
***
stau pe lama cuvântului spus la nervi
torenţii m-au dus până la picioarele voastre
m-au trimis într-o seară enormă de somn
răul făcut de mine şi de alţii
zace tăiat de corzile unei viori pe care noaptea nu o înţelege
nu-ţi spune nimeni nimic aici unde te-ai rupt
cu un sunet cosmic în două
unde ai lăsat şi stânci şi valuri
unde numai păcatele te duc la vale
unde pentru tine numai sfârşitul lumii se roagă
Doamne îndreptarea mea a fost doar o cale bătută
cu ciocanele pe nicovală
în ea am crezut când mi-am crescut copiii
prin praful ei am târât cadavrele celor ce lăcrimau
inspirând narcoticul ei scump am făcut prăpăd
plânge poetule acum nu-ţi mai cere nimeni nimic
locuinţa ta se duce la vale
un ştergar însângerat îţi va păstra chipul
până la judecata finală
nu mai ai arginţi nu mai poţi cumpăra nici vinde
nu mai eşti tu cel care desluşea semnele Cerului
ai rămas doar sunet de strună ruptă lângă drum
cruce plăpândă
***
nu mai sta în genunchi Doamne
acum eu sunt pe scaunul electric
vino în braţele mele
rotulele Tale mari s-au ciobit
umblând după alţii
te voi iubi ocroti şi hrăni
până la capăt
ştii Doamne orbule tovarăş
nu ştiu unde vom ajunge amândoi
ce bine-ţi şade cu drumul
credeai că Te voi salva
dar în ziua de azi păsările nu cântă
copacii nu foşnesc
avioanele cad
oamenii mor prea curând
iartă-mă
credinţa n-a mutat munţii din loc
ridică-ţi genunchii
sunt moneda plătită
pentru drumul Tău înapoi
***
poezia se scrie de cei morţi
aşa ne-au învăţat
nu de “ăia” cu pletele risipite pe şosele
poezia se scrie în costum şi la cravată
nu de ăia ce-şi cerşesc mormântul
poezia e rimă şi punctuaţie
nu contează sângele şi ochii zdrobiţi
nu, domniile noastre! nu! poetul e mereu în sală
ce contează că gospodina Floarea
îi pune laurii în ciorba de fasole
ei nu mor pe sub poduri
ca ăia alţii de prin ţările cu negri
avem spitale ultramoderne unde să moară
prietene frate al meu
de auzi cum se face schimbul între orele noastre
de simţi că îţi spun: prietene dragul meu
atunci ştii că bărbatul şi femeia din lumea asta
se urăsc şi devin
pentru totdeauna
acelaşi clovn
————————————————–
Ștefan Doru DĂNCUȘ
– DIN VOLUMUL „SCRUM” –
