Dr. Viorel ROMAN: Constantinopol versus Moscova / opinie
Comșuța Radu| : Citind articolul dvs. (de mai jos n.a.) am dat peste un detaliu din istoria Rusiei care mi-a atras atenția. Spuneați la un momentat dat de campania militară poloneză din secolul al XVII când ortodoxia a fost salvată de doi nobili ruși, iar viața micului țar Dimitri de un țăran rus Ivan Susanin.
V-am relatat acest detaliu pentru că aceste personaje, apar intr-un tablou celebru al unui pictor rus care s-a stins din viață anul trecut. Deși pictura și autorul lor sunt celebri în Rusia, la noi în România nu am găsiti pe nimeni să știe mai multe despre el. Moartea sa a fost anunțată doar de un comunicat al unei agenții de presă și cam atât.
Pe scurt mă refer aici la tabloul ”Rusia Eternă” al lui Ilya Serghevicii Glazunov, pictat în 1988, care s-a vrut ca într-o singură imagine să cuprindă întreaga istorie a Rusiei reprezentată prin personaje istorice și simboluri religios-culturale. Mă rog, accentul e pus mai mult pe partea spiritual-ortodoxă. Ideea mi s-a părut genială și modul de realizare al acestui tablou este absolut excepțional, plin de semnificații și simboluri culturale, istorice, politice și religioase.
M-a interesat acest tablou care la prima vedere de frapează, dându-ți așa un fior mistic. Toate informațile mele despre el, le-am găstit doar pe internet. Am găsit și o legendă a tabloului în rusă, după care am reușit să identific multe din personajele și simbolurile tabloului, și astfel să aflu mai multe despre el.
Dvs. ca un cunoscător al culturii și istoriei ruse după cum am văzut, poate mi-ați putea recomanda și alt surse, lucrări scrise unde aș putea găsi mai multe informații legate despre acest subiect (operă sau autor).
E păcat că lăsăm ca animozitățile politice actuale să ne umbrească interesele culturale, (care nu văd ce legătură ar avea cu politicul), altfel nu văd de unde atâta neștiință și ignoranță față de un om care totuși, a primit și o medalie UNESCO ca o contribuție la istoria și cultura întregii lumi!
Constantinopol versus Moscova
1030 de ani de la Botezul poporului Rus in apele Nistrului, la porunca Marelui Cneaz Vladimir cel Mare si Sfant (978-1015), cel asemeni Apostolilor (Владимир Святославич), cu prilejul căsătoriei sale cu Ana, fiica împăratului bizantin Romanos al II-lea, e in acest an o mare sarbatoare. Simfonia dintre Tarul pravoslavnic si Biserica sa, Rusa, a fost inlocuita in anul revolutionar 1917 cu o simbioza cu statul marxist-leninist, ortodoxo-comunist, al Sfântului Proroc Amos (sec. VIII î.d. Hristos) din Vechiul Testament si emulii sai atei din sec. XIX-XX, Marx, Engels, Trotzki, Lenin, Stalin, o pseudo religie cu promisiuni de rai milenar pe pamant.
Dupa 1989 rusii, condusi de vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta la marxism-leninismul inspirat de la Prorocul Israelului Amos si sub presedintele Federatiei Ruse Vladimir Putin, patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii se intalneste cu papa Francisc in februarie 2016 la Havana unde ei dau un Comunicat comun istoric, fara precedent de la Marea Schisma, din anul 1054.
Patriarhul rus si papa constatata in „Relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale al fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane“ ca „Nu suntem concurenți, ci frați.“ In aceasta atmosfera Putin e intampinat la Sfantul Muntele Athos ca urmas al imparatilor bizantini, el ii depaseste pe toti, de la Sf. Vladimir la Boris Ieltin, de aceea patriarhul Kirill il numeste pe Putin „o minune dumnezeiasca“, piatra de temelie a refacerii unitatii crestine. Asta influenteaza fireste si Sinodul Bisericilor Ortodoxe din iunie 2016.
In Ucraina, care își declara 1990 independența în Uniunea Sovietică, reapare conflictul a cinci orientări crestine: cei din vest sunt cu Roma, cei din est cu Moscova, unii pentru Constantinopol, alți pentru America, sau autocefalie la Kiev. Patriarhul grec de la Constantinopol, Bartolomeu depasit de avântul lui Putin si Kirill, tergiversează soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană din cadrul Patriarhatului Moscovei si cererea de autocefalie, fundament al unui naționalism de rău augur, cum vedem deja la procesiunea (крестный ход) a 250.000 de moscoviti șicanată la Kiev.
O retrospectiva
Principatul lui Vladimir cel Mare si Sfant are 17 mitropoliti, din care 15 greci, poate de aceea slavi traia intr-o „dubla credinta“, pravoslavnica dar si cu vechiile credinte. Invazia mongola, tatara din 1237 distruge Kievul si ii supune pe rusi pana in 1480. In acest timp mitropolitul rus se muta la Vladimir, apoi Moscova, devine mai important ca principele, pentru ca avea privilegii si garanta fidelitatea fata de Marele Han al Hoardei de Aur, care scutea Biserica Rusiei Mari de impozit. In vest, principele Galitiei obtine de la Constantinopol o Mitropolie a Rusiei Mici, pe langa cea a Rusiei Mari de la Moscova. Aceste Mitropoli au constituit doua puncte de plecare in dezvoltarea religioasa a slavilor din vechiul popor Rus.
In acest timp papa de la Roma indemna la cruciade inpotriva tatarilor care au imbratisat Islamul. Asa ca Polonia elibereaza Galitia in anul 1349, dar aceste lupte de eliberare erau umbrite de disensiunile dintre ortodocsi si romano-catolici, ultimii proclamau suprematia ritului latin, conform Conciliului de la Lateran IV. Lituanienii elibereaza Volhynia, Kievul, Cernigovorul, o parte din Smolensk si restabilesc Mitropolia veche de la Kiev cu mitropolitul Roman (1355-1362).
Stapanirea lituanienilor de la Marea Baltica la Marea Neagra incurajeaza Moscova. Sf. Sergius de Radonetz indeamna la lupta si binecuvanteza pe Dimitrij Donskoi 1380, inainte de lupta de la Kulikovo Pole, care deschide moscovitilor ofensiva inpotriva tatarilor. Astfel s-au format pe de o parte doua orientari religioase, iar pe de alta parte dorinta de unitate in lumea slavilor orientali, ceea ce s-a realizat la Conciliu de la Florenta. Dar scurt timp, pentru ca Vasilij II il alunga pe mitropolitul Izidor, respinge Unirea si pune Moscova pe picior de razboi cu Roma si Constantinopolul.
Marele Cneaz Vasilij II,
a cărui lungă domnie (1425–1462) a fost afectată de cel mai mare război moscovit din istoria veche rusă, e cap nu numai al Bisericii Ruse ci si al Ortodoxiei adevarate, al intregii Crestinatati. De atunci mitropolitii sunt numit de Marele Cneaz al Moscovei. Ivan II se declara Tar (Caezar) si de la casatoria cu Irene Paleologul si succesor al Imparatilor Bizatului.
Ordinul Teuton recunoaste titlul de Tar in 1473. Asa se ajunge la Moscova ca „a treia Roma“ si ca Tarulul „seamana cu toti oamenii, insa prin puterea sa el se aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul suprem al Statului si Bisericii“, dupa Iosif de Volokolmsk. Ruperea de Roma si Constantinopol voita de Vasilij II nu era insa urmata de slavii orientali de sub stapanirea polono-lituaneana, care primesc de la Roma un Mitropolit, care nu e recunoscut de Moscova si fiecare teritoriu ramane cu Mitropolitul sau.
Asa apare ideea unui Patriarhat slav care sa uneasca aceste doua Mitropoli. 1576 aparuse la Roma chiar ideea transferarii Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub sultanul turc, la Moscova, o cale de inoire pe linia Conciliului de la Florenta. Un sinod la Constantinopol 1590 confirma Patriarhatul Moscovei c pe al cincilea scuan al Bisericii Ortodoxe, dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“, adica ucrainienii, au decis in Sinoade episcopale la Brest-Litovsc, 1595/6, sa se desprinda de Constantinopol Sultanului si patriarhului sau grec si sa se uneasca cu Roma, luand de baza unirea Conciliului Florentin.
Moscova n-a stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a mobilizat adeptii Constantinopolului si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in regatul polono-lituan doua Biserici a slavilor orientali, una orientata spre Roma si alta spre Moscova si spre Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si Tarul Rusiei se confruntau mereu cu contestatari. In Polonia uni voiau spre vest, Roma, alti spre est, Moscova. In Rusia uni voiau spre sud, Kiev, Constantinopol, alti nici nu voiau sa auda de asa ceva.
Treptat fascinatia culturii occidentale determina rusii in sec. XVIII sa se deschida mai ales germanilor protestanti. La sfârșitul sec. al XVII-lea și la începutul sec. al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă Rusă se extinde. In 1688 Mitropolia Kievului e transferată de sub jurisdicția Constantinopolului sub aceea a Moscovei. În următoarele două secole, eforturile misionarilor ruși s-au întins de-a lungul Siberiei până în Alaska și mai apoi în Statele Unite. Protestantismul era anticatolic, asa ca nu numai ca nu era primejdios pentru ortodocsi, ci se puteau imprumuta arme impotriva Romei. Tarul Petrul cel Mare a mers pe acesta linie modernizatoare fara occidentalizare si a degradat Patriarhatul la rang de Mitropolie, careia i-a creat un „Regulament duhovnicesc“ dupa sistem protestant, care prevedea ca Biserica sa fie condusa de un Sfant Sinod, astfel Biserica Ortodoxa Rusa a devenit un Departament al Statului.
Tarina Ecaterina II ocupa Polonia, ii persecuta pe unitii cu Roma, tolereaza insa pe romano-catolici si ocupa Crimeea, Noua Rusie si deschide dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi, 1774, pretentia de a-i inlatura pe turci la Constantinopol. Vezi Proiectul Grec si Chestiunea Orientala. „A treia Roma“ cunoaste in sec. XIX un nou avant in vremea Tarului Alexandru I dupa Napoleon, a Congresului de la Viena si Sfantei Aliante. Curente noi cu radacini in Occident: traditionalistii, occidentalizantii, slavofilii.
Politica ortodoxa a Tarului Nicoai I a fost rigida fata de ucrainienii si bielorusii uniti, a caror dioceze au fost suprimate in 1829. Romano-catolicii sunt tolerati, dar supusi presiunilor in vederea reorientarii spre Ortodoxie. Dar cand expansiunea Moscovei parea in stare sa ajunga la Constantinopol si chiar mai mult decat atata, occidentul se trezeste si in Razboiul Crimeei ii convige pe rusi ca merg pe o cale gresita.
Razboiul Crimeei
1953/6 s-a dus si in sfera spirituala, de o parte erau slavofilii iar de cealalalta catolicii si protestantii. Refuzul violent al Conciliului de la Florenta i-a astfel sfarsit la rusi. Tarul Alexandru II aboleste sclavia taranilor si egalitatea tuturora in fata legii. Apar nihilismul si ideile socialiste. Traditionalistii, slavofilii si discipoli lor au continuat pe linia apologetica a Rusiei si Bisericii Ortodoxe, antiocidentale. Intelectualii sec. XIX cauta sa depaseasca decalajul est-vest prin performante creative. Dostojevski, Tolstoi, dar mai ales Solovev, construeste o punte intre Ortodoxie si Catolicism, renunta la combaterea Romei prin reveninrea la recunoasterea Constantinopolului, dar si a Romei, caci accepta unirea cu Biserica Romei.
Tarul Nicolai II ramane pe pozitii, in numele lui Dumnezeu, impotriva oricarei inoiri, pana cand in 1917 este detronat Tarismul si Biserica Ortodoxa Rusa revine sub V.I. Lenin la Patriarhat. Antioccidentalismul ortodoxo-comunistilor si a Bisericii ruse ramane insa nealterat, mai ales ca s-a instalat o noua pseudo religie, superioara Revolutiei Franceze si Lumii Noi, America. Moscova rosie nu numai ca nu renunta la ideea celei de „a treia Roma“ si a Imparatiei Universale, ortodoxo-comunismul, ci visa la o Imparatie universala, ce depasea cu mult planul tarist. Occidentalii raspund cu o politica cunoscuta deja din Razboiul Crimeei.
Fara indoiala Rusia trebuie sa revina in Europa crestina. Asta se intampla cu „perestroika“ si „glasnosti“, renuntarea la marxism-leninism si la Lagarul ortodoxo-comunist, dar SUA, e depasit de evenimente. Dupa prabusirea Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice apar bisericile nationale, a ortodocsilor bielorusi, din Kazagstan, din Moldova, toate fidele patriarhatului moscovit. Numai estnii se rup de Moscova. După eşecul de dupa 1989, când lumea aştepta refacerea unităţii creştine, a urmat o perioadă de lehamite şi de promovare, fără tragere de inimă, a unităţii tehnico-economice mondialiste, fără Dumnezeu: modernizare (laică) fără occidentalizate (religioasă). Ăsta e mărul discordiei, nu conflictele politico-religioase din Ucraina ne asigură Putin.
După 1990, când Ucraina își declara independența în Uniunea Sovietică, am avut ocazia să fiu martor in Ucraina, la Cernautz, direct și personal la conflictul a cinci orientări religiose atunci incompatibile, care au generat situația tensionată de azi, cei din vest, Lwiw, Lemberg, catolicii, sunt cu Roma, cei din est, sunt rușii pravoslavnici, cu Moscova, unii Pravoslavnici sunt pentru Constantinopol / Istanbul, alți pentru o mitropolie din America / Canada, fara a-i uita firește pe ultra-naționaliști autohtoni, care vor ca centru religios al tuturor ucrainenilor, un Kiev autocefal.
2018
7 sept., Vladimir Legoida, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ruse, a postat pe rețeaua Telegram un mesaj în care numește trimiterea emisarilor dinn SUA si Canada la Kiev ca fiind „nimic mai mult decat o invazie brutală, fără precedent, a teritoriului canonic al Patriarhiei Moscovei”, urmând cu amenințarea că „acestă acțiune nu poate rămâne fără răspuns”. Conducătorul Departamentului de Relații Externe, Mitropolitul Ilarion Alfeyev, a declarat că Sinodul Bisericii și-a exprimat protestul și cea mai adâncă indignare față de numirea la Kiev a episcopilor chemați din Occident de către Patriarhia Ecumenică din constantinopol.
Decizia a fost luată fără consimțământul Patriarhiei Ruse și astfel constituie o grava violare canonică, fiind interzis ca o Biserică ortodoxă să intervină in afacerile interne ale alteia, a mai spus mitropolitul rus: „Patriarhia de la Constantinopol este acum în mod deschis pe o cale a războiului. Și nu este un razboi doar împotriva Bisericii Ruse, nu doar împotriva poporului ortodox ucrainean; este de fapt un răzoi împotriva unității întregii ortodoxii.”
Mitropolitul Ilarion Alfeyev a vorbit împotriva modului „rău și perfid” în care este derulat proiectul autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică, iar din acest motiv, „Biserica Ortodoxă Rusă nu va accepta această decizie. Vom fi nevoiți să ieșium din comuniunea cu Constantinopolul, apoi Constantinopolul nu va mai avea dreptul să pretindă întâietatea în lumea ortodoxă.” În momentul de față se vorbeste deschis la Moscova despre ruperea relațiilor cu Patriarhia Ecumenică, dacă aceasta din urmă va proclama autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Bartolomeu, patriarhul grec de la Constantinopol / Istanbul, cetatean turc, e pus oarecum in umbra de avântul ruso-pravoslavnicilor Putin si Kirill și a tergiversat soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană si Patriarhatul Moscovei și a întregii Rusii. Sinodul Bisericilor Ortodoxe din Creta, 16-27 iunie 2016, precedat de întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Kirill, Havana, 12 februarie 2016 si comunicatul lor comun privind „Relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale al fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane“, sunt cadrul în care poate fi soluționat și acest conflictul. Declarația papei și a patriarhului Moscovei, unica și fără egal în ultimul mileniu, constanta lapidar „Nu suntem concurenți, ci frați.“ Dacă asta îi unește pe catolici și ortodocși, cu atât mai mult ea este valabila pentru descendenții Fericitului Vladimir cel Mare si Sfânt.
https://www.academia.edu/2…/
http://www.logossiagape.ro/…/
https://www.facebook.com/
Patriarhia Ucrainei / opinii
Viorel Roman: Cele 12.500 de parohii ucrainene formau o treime din posesiunile Patriarhiei Moscovei, care are 100 de milioane de adepţi în Rusia, 10 milioane în Belarus 10, 4 milioane în statele baltice si avea 30 de milioane în Ucraina. Aici pe lângă romano-catolicism şi greco-catolicism, există Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului şi Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Cea a Patriarhatului de Kiev a fost creată după independenţă, şi condusă din 1995 de patriarhul Filaret.
Nicolae Taran: Din articol, mesaj lipsește o informație esențială privind istoria Rusiei.: la începutul secolului XVII, polonezii și Vaticanul au încercat să catolicizeze Rusia printr-o invazie sângeroasă. Rușii denumesc acest episod: VREMURI TRULBURI (SMUTNÂIE VREMENI). Rusia și Ortodoxia rusă au fost salvate atunci de doi nobili ruși: Minin și Pojarski. Iar primul țar din dinastia Romanovilor, Dmitri; a fost salvat atunci din mâinile soldaților polonezi care încercau a-l ucidă de un țăran iobag: Ivan Susanin. Glinka a dedicat acestui erou rus opera O viață pentru țar. După venirea la putere a bolșevicilor, opera a fost denumită Ivan Susanin. Este foarte evidentă amnezia occidentalilor când este vorba de episoadele dramatice din istoria Rusiei în care ei au încercat, fără succes, să distrugă Rusia și Biserica Rusă: Vremurile Tulburi din secolul XVII și revoluția bolșevică de acum un secol. Dacă întrebi un american de ce în Piața Roșie există o singură statuie, cea a lui Minin și Pojarski, plasată lângă biserica Vasili Bajenâi, sunt sigur că nu știe să-ți răspundă. În schimb, nu există niciun rus care să nu-i prețuiască pe Minin, pe Pojarski și pe Ivan Susanin. De aceea, eu nu cred în „superioritatea” occidentalilor catolico-protestanți în raport cu ortodocșii.
Viorel Roman: De la Conciliul Florentin 1439, nici nu poate fi vorba de superioritatea, ci numai de egalitate. DE aceea ideea unui Patriarhat slav care sa uneasca cele doua Mitropoli slave apare 1576 la Roma, cand se spera ca transferarea Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub sultanul turc si patriarhul sau grec, la Moscova, este o cale de inoire pe linia Conciliului de la Florenta a refacerii unitatii crestine. Un sinod la Constantinopol 1590 confirma Patriarhatul Moscovei ca pe al cincilea scaun al Bisericii Ortodoxe, dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“, adica ucrainienii, decid in Sinoadele episcopale de la Brest-Litovsc, 1595/6, sa se desprinda de Constantinopol si sa se uneasca cu Roma, luand de baza unirea Conciliului Florentin. Moscova n-a stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a mobilizat adeptii Constantinopolului si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in regatul polono-lituan doua Biserici a slavilor orientali, una orientata spre Roma si alta spre Moscova si spre Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si Tarul Rusiei se confruntau mereu cu contestatari. In Polonia uni voiau spre vest, Roma, alti spre est, Moscova. In Rusia, la Moscova uni voiau spre sud, Kiev, Constantinopol, alti nici nu voiau sa auda de asa ceva. Acest blocaj spiritual e inlocuit treptat in sec. XVII de fascinatia culturii occidentale, care-i determina pe ruso-pravoslavnici sa se deschida mai ales germanilor protestanti. Realitatea zilelor noastre este surprinzatoarea de asemanatoare acelor vremiri.
Tiberius Simion: Rusia se va autoizola, nici un patriarhat nu-i va recunoaște pretențiile absurde…
Nicolae Ariton Oanta: … poate că cel de la Beijing… sau de la New Delhi…
Dan Mircea Blaj: Nu știu, dar simt că pentru uniții ruteni, de acuma încolo va începe greul!
Alexandru Nemoianu, Cui ii pasa de “uniatii” ruteni?
Dan Mircea Blaj: Chiar așa… nimănui, vor fi ca de obicei, vinovații de serviciu al razboiului fraticid dintre cele doua mari biserici ortodoxe.
Mihail Carausu: Cred ca da, desi tancurile rusesti au plecat cind n-a mai fost nevoie de ele in locul lor raminind “milosii” preoti ortodocsi si seful lor.
Nicolae Ariton Oanta: Dar care țin legătura permanent… Și sunt mândri de nivelul de Civilizație pe care-l livrează enoriașilor…
Petrescu Stan: Sa aducem Basarabia ortodoxa acasa, in intregimea ei. Iar guvernele de la Bucuresti si Chisinau sa nu recunoasca Mitropolia ruso/sovietica a Basarabiei.
Nicolae Ariton Oanta: Lucrurile par a se simplifica acum, dacă Patriarhia Ecumenică își exercită autoritatea…
Florian Iancu: E moarta (BOR), domnule Oanta, ce mai ai cu ea. Deja profanati morminte, ha, ha. Nu-i clar ca votul asta (2018) a ingropat-o iremediabil. Cred ca nici calugarirea tuturor mirenilor nu le mai poate spala imaginea. Alternativa sustineti ca ar fi CATOLICISMUL? Io zic ca nu, io zic ca este doar schimbare de stapan si “vanare de vant”.
Nicolae Ariton Oanta: A câta oară să vă spun că se impune Reunificarea Creștinismului, iar nicidecum moartea vreunei părți din el?… Începe să mă irite superficialitatea Dvs cu accente de agresivitate!… Citiți mai atent și înțelegeți odată că Istoria nu este mecanică… Ideea patriarhatului slav apare evident după Căderea Constantinopolului. Dar la Conciliul de la Basel – Ferarra – Florența se reușise inaugurarea lui Isidor al Kievului drept Cardinal… Ceea ce însemna prima reunificare a Creștinătății… Rușii au reacționat violent la adresa acestuia pentru acceptarea demnității, iar odată cu repudierea lui au început ostilitățile… Rusia își stabilise excepționalismul… Dar Vaticanul mai avusese o astfel de experiență și cu goții, cu care s-au înțeles după Alaric… Urmează și înțelegerea cu rușii… Siberia nu poate fi păstrată doar sub protecția Ortodoxiei pravoslavnice… Este nevoie de întreaga Creștinătate pentru asta…
Florian Iancu: De acord da’ autocefalia nu sub papalitate. Stefan cel Mare a stiut doarte bine de ce a inchinat tara turcilor. A fost cea mai buna solutie atunci. Stiti hine ce zic da’ v-ascundeti dupa bat.
Nicolae Ariton Oanta: Și atunci și acum, românii care închină țara spre Est au aceeași viziune patriotică… Aș prefera să nu mai vorbesc despre ei…
Florian Iancu: Absolut. In mod cert calea catre est trebuie barata. Rau e ca vestul nu-i foarte hotarat. Americanii ar face-o da’ nu pot lupta si cu UE si cu rusii. Avem mare noroc ca bursa hidrocarburilor e controlata de SUA.
Nicolae Ariton Oanta: Acuma împletim spiritualitatea cu hidrocarburile?… În cazul acesta, Japonia trebuia să fie rusificată din vremea lui Ivan cel Groaznic…
Florian Iancu: Dupa 1989 rusii, condusi de vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta la marxism-leninismul inspirat de la Prorocul Israelului Amos si sub presedintele Federatiei Ruse Vladimir Putin, patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii se intalneste cu papa.
Nicolae Ariton Oanta:… și ce am zis eu diferit?… Sau, când am eu păreri diferite de ale profesorului Viorel Roman… ?
Francisc Bodo: Corect! Sa nu uitam ca slavona a fost limba liturgica pana la sfarsitul sec XVII in Ardeal (greco-catolicii au introdus romana in biserica). Ortodocsii din Ardeal au trecut la romana in 1754. lar trecerea de la grafia chirilica la cea latina s-a facut dupa 1860.
Florian Iancu: O fi fost domnule Bodo dar romanii si-au vazut de ale lor, dovada ca vorbim romaneste. Chiar daca scrierea a fost in chirilica vorba a fost romaneasca … copii invata sa vorbeasca mai intai si pe urma sa scrie. In noua era tehnologica e posibil ca scrisul sa devina amintire.
Mihail Carausu: Vorbim romaneste dar nu datorita BOR-ului rusofil, ci in ciuda lui …
Nicolae Taran: Sinodul Bisericii Rusiei a sistat relațiile cu Patriarhia Constantinopolului.
https://www.academia.edu/
https://www.academia.edu/…/…
https://www.academia.edu/2…/
http://www.logossiagape.ro/…/
https://www.facebook.com/
Patriarhia Ucrainei
1991, după independenţa Ucrainei şi prăbuşirea Uniunii Sovietice, fostul ierarh al Patriarhiei Moscovei Filaret Denisenko, a înfiinţat o Biserică Ucraineană, autoproclamându-se patriarh, ceea ce a dus la excomunicarea lui de către Moscova. Acuma Constantinopolul a decis să-l “restabilească în funcţia sa ierarhică“. Biserica sa, este cea mai importantă din Ucraina, tot mai multi se identifică drept enoriaşi ai Patriarhiei Kievului. Relaţiile dintre aceste două Biserici slave sunt tensionate mai ales dupa anexarea Crimeei de către Rusia si conflictul separatist prorus, care s-a soldat cu peste 10.000 de morţi.
„Acţiunile Constantinopolului vor aduce un prejudiciu catastrofal, în primul rând pentru ortodocşii din Ucraina. Ceva teribil va începe“, spune purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse al carui Sfant Sinod se va reuni la 15 oct. pentru a „apăra interesele ortodocşilor“ în cazul unor tulburări religioase în Ucraina. Pentru Departamentului de Stat al SUA decizia Patriarhului ecumenic Bartolomeu e o decizie religioasă si „ … noi susţinem dorinţa oricărui popor de a-şi mărturisi religia după cum doreşte, să aibă libertate şi recunoaştere şi să o facă în mod paşnic“.
Ispita Tarului Vladimir Putin, (I.)
legata de esecul Sinodului din Creta, conflictul cu Patriarhatul grec si ucrainean nu trebuie sa-l perturbe, impiedice in viziunea, misiunea sa istorica. Pacea Lumii. Chestiunea Orientala. Refacerea unitatii de credinta cu Roma, a Imperiului Sf. Andrei cu Imperiul Sf. Petru.
Tarul, patron al crestinilor, „seamana ca toti oamenii, insa prin puterea sa el se aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul suprem al Statului si Bisericii“ (Iosif/Volokolmsk). De la Sf. Vladimir cel Mare, numit “intocmai cu Apostolii si Luminatorul Rusiei”, numai Vladimir Putin si patriarhul sau Kirill au statutat cu papa Francisc (2016) ca sunt frati, nu concurenti, de atunci el e numit, nu numai de Kirill, „o minune dumnezeiasca“.
Refacerea unitatatii in diversitate, crestinismul respira cu doi plamani, ortodox si occidental (Fericitul papa Ioan Paul II) si fara conditii (papa Francisc), refacerea stralucirii celei de a doua Roma crestina e mai realista dupa translatarea (mutarea) Patriarhul ecumenic din a doua Roma la Moscova, care pastoreste 150 de mil., de la Baltica pana in Japonia, decat de catre Patriarhul grec cu 2500 de fideli in Fanar, care dupa jumatate de mileniu sub Calif/Sultan, a devenit un ideal nobil dar fara nici o speranta inconjurat de peste 15 mil. de mahomedani,
Pax Mundi, Roma, a doua si a treia Roma sunt la o rascruce de drumuri. Conform tradiţiei populare româneşti, troiţele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a arăta calea cea bună, dar şi pentru ca să fie ajutaţi de Dumnezeu în călătorie, iar Eliade spune că troiţa sau stâlpul cerului are rol ritual şi închipuie axul cosmic, pentru că, numai odată înălţat, teritoriul din jurul lui devine locuibil.
Ispita Tarului Vladimir Putin (II.)
urmasul cezarilor, imparatilor Imperiului Roman de Rasarit, stapanul trupurilor si sufletelor Imperiului Sfantului Andrei, al Federatiei si Bisericii ruse, este intr-o situatie limita, similara cu cea a lui Alexandru cel Mare cand a taiat nordul gordian.
Oricat de ispititoare sunt solutiile mediocre, a treia Roma sub Putin in conflict cu a doua Roma, cu greco-ortodocsii din Constantinopol in legatura cu Patriarhia Ucrainei si chiar al Rusiei, cu prima Roma, cu occidentalul, cu sanctiunile generate de ocuparea Crimeei, razboiul hibrid pentru Noua Rusie si alianta nefireasca a pravoslavnicilor cu turco-musulmanii, este astazi in masura sa refaca unitatea crestina pe baza Conciliilor de la Lion si Florenta, fara a mai pomenii de bine cunoscutele Vatican II si recentul Sinod al Bisericilor Ortodoxe din Grecia.
Cantecul de sirena al nationalismului, provincialismului westfalian, intr-o lume globalizata, digitalizata sunt mai mult de cand oricand o boala lunga cu moarte sigura, ca in sec. 20. Este suficient sa privim mai jos articolul si harta – Cum vad rusii harta Europei 2035 – ca sa intalegem atat ispita Tarului Vladimir Putin, cat si responsabilitatea Rusiei pentru Chestiunea Orientala la ordinea zilei, dar mai ales pentru unitatea crestina si pacea lumii. Administreaza Moscova o criza religioasa, politica si social-economica sine die sau taie nordul gordian de la Marea Schisma?
