Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Dezamăgiri nocturne
DEZAMĂGIRI NOCTURNE
S-aşterne-mprejur noaptea oarbă,
În gheare te prinde şi te înfiori…
Crivăţul se-nvârte gata să soarbă,
Zăpezi în mormane, căzute din nori…
Şuieră pe uliţe cu mare prăpăd,
Gerul scrâşnind îşi arată iar colţii…
La geam privind, încerc poate văd,
Vreo stea clipind pe înaltul bolţii…
Departe un urlet zguduie munţii…
O fi poate-un lup căzut în capcană ?
Sau, viscolul ajuns la capătul punţii,
Geme, cerând jertfă lumii ca hrană ?
Doar eu la fereastră, cu gândul la tine,
Ţes visuri în poală, cu rugă-n surdină…
Cu freamăt pe buze şi-n suflet suspine,
Aştept să-mi apari, ca-n neguri actină…
Cu zvâcnet pe tâmplă, gându-mi tresare,
Văzând parc-o umbră în ceasul târziu…
Instinctul îmi spune că iarăşi îmi pare,
Că-i doar născocire de vis străveziu…
Şi-aşa, las să cadă a ferestrei cortină…
Penelopă, sa trag iar firul, să se deşire !
Mi te-a furat, noaptea vicleană, haină,
Departe de mine, minciuni să-ţi înşire…
—————————–
Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU
Atena, Grecia
12 decembrie, 2018
