Cuvânt și iubire

Cu gândul la vin, la șorici, la sarmale,
De Tine uităm ori te credem un mit,
Ținând sărbători făr’ sărbătorit,
Sub brazi poleiți îți cântăm osanale.

Ca Iuda, te vindem pe treizeci de arginți
Credința cea sfânt-agățând-o în laț…
Cu moșul Crăciun vom petrece la braț
Si moș Nicolae, la rangul de sfinți.

Ne iartă păcatul și anul acesta,
De a te închide-ntr-un searbăd colind…
Oricâte lumini la ferestre se-aprind,
Noi tot fără tine începem ” fiesta”.

Minciuni și-,,O-hoo-hooo!”-uri prelungi a ne vinde
Tu, Rege uitat, nici nu vrei, nici nu știi.
Și iarăși, afară, lumini vom aprinde…
Și iar înăuntru-ntuneric va fi…

Într-acolo

De o vreme, două vremi
și o jumătate de vreme
nu mai cred în minuni.
,,Ateu!” veți striga zonăindu-vă
medaliile credinței atârnate pe piept…
Scutiți-mă
de predicile voastre sforăitoare,
lașilor…
Târâți-vă în continuare,
sărutați mâna care vă lovește obrazul
și vă seamănă sărăcia în bătătură,
tociți-vă în rugăciuni genuchii
implorând izbăvire pentru nevestele si fetele voastre,
mângâiați-vă pe creștet
pruncii galbeni de foame…
Eu mă voi ridica si sabie
voi face din tinicheaua
ce o purtam până deunăzi la gât.
Prin cine,
(vă întreb încercând să vă trezesc)
înfăptuiește Dumnezeu minunile?
Nu a existat un Moise si un Aaron?
Lașilor,
înfulecați prazul și castraveții Egiptului
visând la Țara Promisă,
rămâneți în confortul amar al sclaviei
cu speranța că veți stăpâni fără a lupta,
ceată de robi!
Liber, în ce mă privește ,
prefer să mor
decât să trăiesc înlănțuit…
Blestemați-mă
dar nu încercați să mă opriți,
dincolo de smârcurile deznădejdii
se află câmpia mănoasă a libertății
pe care sufletul meu aleargă de mult;