Anghel Zamfir Dan: ,,Dragoste virtuală” (fragment)
-Nu mai veneai, amețitule, că mai aveam un pic și muream de dorul tău așteptându–te aici, îl întâmpină plină de voioșie Tania pe Toader al ei.
Dar ce pățiși, ce-i cu bășicilea astea pe tine, începu să îl analizeze Tania îngrijorată.
-Am vrut să ajung mai repede la tine și nu am mai putut să iau curba de la Cotul Miresei și m-am oprit în urzicilea alea nenorocite. Și mă ustură de mor, zici că m-au înțepat milioane de albine așa mă ustură, se plângea Toader cuprins de un tremurat sâcâitor.
Cred că mi-a intrat una prin pantalon că mă frige așa de tare acolo de mi vine să urlu. Ca prostul nu mi am luat chiloții pe mine că e prea clad și uite ce am pățit.
-Nici eu nu i-am luat că și mie mi-era cald dar eu nu m-am băgat în urzici, ca tine, râdea așa enervant Tania că îl scotea din sărite pe Toader al ei.
Ca să îl mai răcorească Tania a început să îl sărute și să îi spună râzând.
Ia arată-mi să văd unde te arde, chicotea ea strângându-l lângă trupul ei.
-Ai înnebunit, mă ustură și mă arde acolo, la penis, poftim, ți-am zis direct, că văd că nu taci și mă inervezi.
– Liniștește-te, încerca Tania grijulie să îl împace cu urzicile lui, hai să întindem gecile și să stăm aici pe iarbă să te doftoricesc.
Mârâind Toader s-a așezat lângă ea și a început să își privească umflăturile înroșite de urzicile alea nenorocite, cum tot bombăne el dând vina pe urizici. Îi venea să plângă de durerea ce îl străbătea din pantaloni și și-a pus instinctiv mâna acolo încercând să facă ceva poate îi mai trece. Tania a văzut și a pus și ea mâinile acolo să îl încălzească mai bine.
-Lasă-mă să văd, nu îți fac nimic, fricosule, doar să mă uit poate te ajut cu ceva, i-a zis ea râzând.
I-a dat tacticos mâna lui Toader la o parte și încet a băgat ea mâna pe lângă pantalonul lui până a găsit ce căuta. L-a scos încet la aer și a început să îl privească cu așa emoție și teamă că mâna îi tremura deja necontrolat.
Întradevăr pe căpșor și nu numai, se vedeau mici umflături înroșite ce deveneau și mai mari și mai roșii pe măsură ce Toader se excita uitând și de mama urzicilor.
Tania a crezut că face o glumă inteligentă în stilul ei academic, dar când l-a văzut a împietrit. Era prima dată în viața ei când vedea și ținea în mâna așa ceva și simțea cum se sugrumă și nu poate să mai scoată un sunet.
-S-a urzicat a spus ea mai mult șuerând și uite ce bășicuțe are.Toader o luase de umeri și amândoi se așezau încet pe pământ sărutându-se și lipidu-se unul de altul. Bășicuțele acelea creșteau și se făceau așa roșii în mâna caldă a Taniei și îl usturau așa de tare pe Toader al ei, că trebuia neapărat să facă ceva să îl răcorească.
Tania l-a apropiat încet de fundulețul ei simțind că zona aceea a trupului îi e un pic mai rece decât corpul ei care luase foc deja. Când l-a simțit lângă vaginul ei s-a ferit așa speriată, o dată, și încă o dată sperând să nu fie pătrunsă imediat ci să se mai joace un pic, să prelungească plăcerea lor copilărească.
Deodată Toader al ei a scos un urlet de a speriat toate vrăbiile ce se uitau mirate la ei. Ea nu a mai apucat să țipe, țipa Toader întruna și zicea că îl ustură de moare în timp ce o pătrundea și mai adânc cu speranța că îi va trece usturimile. Taniei, fără să vrea, o lacrimă îi căzuese pe obraz că și pe ea o ustura și durea, dar tăcea înghițând de mila lui Toader.
Îl săruta și îl mângâia așa tandru că a uitat și de mama durerilor. Respirau așa de greu amândoi că începuse să intre în spaimă. Și-a culcat obrazul plângând peste buzele lui umezite și și-a amintit de cum visase ea să fie atinsă pentru prima dată.
-Visasem că o să mă plimbi cu iatacul pe Siret și o să mă duci până la mare, i-a zis.
– Se zice iaht, deșteapto, i-a răspuns Toader al ei în timp ce îi privea chipul și o săruta peste tot.
Să știi că mi-a trecut, nu mă mai ustură așa rău.
Tania râdea cât putea ea de încet să nu sperie înserarea ce venea tiptil pe malul apei și încerca să îl răstoarene pe Toader ce se uitase comod peste ea.
– Ești greu, pietroiule, dă-te jos că mă sufoci, se zbenguiau acum amândoi uitând de durerile prin care trecuseră. Tania îl învingea mereu și se rostogoleau amândoi până iar au nimerit într-o postață de urzici crescută lângă iatacul lor fără ca ei să aibă de știre.
De data aceasta fundulețul Taniei nimerise drept în postața aia urzicătoare și o pișca așa de tare că fără să își dea seama ce prostioară face își dăduse semnul de pantaloni scurți jos de pe ea și se freca pe bucuțe înroșindu-le mai rău ca urzicile .
Toader al ei îi vedea pentru prima dată fundulețul ei dragălaș și i-a sărit repede în ajutor sărutându-l și mângâindul până iar au căzut unul peste altul pătrunzându-se fără să vrea.
De data aceasta durerea era un pic mai ascunsă de plăcerea ce le inunda trupurile cu farmecul ei. Tania chiar a simțit că o inundă o mare de ape ce curgea înroșită sub fundulețul ei urzicat. De bucurie l-a strâns așa de tare pe Toader al ei de gât până a simțit că un lichid și mai rece o liniștește definitiv.
-Să rămânem așa, nu mai ești greu, am glumit amețitule, să nu te dai jos și să stăm așa cât vom trăi, a rostit ea cu toată sinceritatea.
Trenul de Huși făcea o hărmălaie când trecea podul de la Vadul Siretului că i-a trezit pe amândoi din visare.
——————————
Anghel Zamfir Dan
