Adrian BOTEZ: Moartea – superb inumană (versuri)
MOARTEA – SUPERB INUMANĂ
niciodată n-ai să ştii – în
viaţa asta – cine ţi-a fost prieten
adevărat – ori duşman
sfărâmi – între degete – frunze uscate – care
n-au nicio legătură cu
povestea ta
te rezemi – cu spinarea – de un
oarecare copac din pădure – vertical – dar
imemorial – asasinat de toamnă : pentru tine – însă
acel copac fără viaţă – e-un
altar – o întreagă
religie (falsificată – fireşte – de
terorile tale) : te simţi nevinovat ca un
prunc – şi vinovat ca un diavol – în
acelaşi timp
întomnat
măcar ai curajul şi
ieşi din pădure – în moartea-ţi
personală : niciodată – în această viaţă – nu vei
şti cine – cu adevărat
ai fost…
poate că moartea (…nădăjduieşte – nădăjduieşte – căci
tot n-ai încotro!) – va fi mai clementă decât
viaţa – adică va fi
superb inumană!
***
DINAMICA DEMENŢEI COSMICE
…dincolo de birurile cumplite ale
ipocriziei şi
snobismului – dincolo de
taxele usturătoare – ucigaşe – ale
imbecilităţii şi
cruzimii – dincolo de toţi
Hoitarii Avizi – cu ochi veşnic căscaţi a
moarte – veşnic
flămânzi – Hoitarii Avizi – care fac parte
integrantă din
„Fiinţa Umană” (Golemul la modă-al Pământului) – da – dincolo
de această infernală dinamică a
pierzaniei – a autonimicirii – stau
cu aripi imense – azurii – zvâcnind nerăbdătoare
Acvilele Cereşti
da – număr secundele meschine – pănă la
sublim – extazul exploziei aripilor şi
pliscurilor ardente – ale
Acvilelor Cereşti – asupra acestei
mahalale suprainfectate – asupra acestei
mlaştini supraetajate (dând impresia unor
zgârie-nori funerari) – mlaştină plină de
duhnitor sânge – pregătit – oricând – pentru
avalanşe – cascade contaminante cu
crimă şi sinucidere – aparent
constructive.. – …mlaştină anapoda
numită :
„Fiinţă Umană”…
…apoi – după Explozia
Celest-Acvilească – iarăşi – întreg aerul va fi
curat şi senin – iar Lumina
din nou – va străbate – până jos
jos – jooos… – …prin Buricul
Pământului – până la extaticele Mume şi
Mumìi Faraonice – retrezindu-le la o
viaţă excesiv dinamică – hrăpăreaţă la
culme – autodistructiv-dementă… – …şi
tot aşa… – …la
nesfârşit…
***
ARHEII GÂNDULUI – SAU : TÂRFA ASTA DE MEMORIE
când te-ai bărbierit
prima dată – cu lamele – paralele şi
pervers ascuţite – ale unui „byk” – sau cu
hărţăgosul tăiş al
briciului (…lunecând pe opintitul patinoar al
pielii de gâscă : gâtul
tău…) – te-ai gândit
prima oară – la
sinucidere
când – copil cât o
căciulă fiind – stăteai – în toiul
nopţii de vară – senină – pe
muchia dealului – şi – strivit de
măreţie – priveai
cetăţile supraetajate ale
incendiilor stelare – ţi s-a
năzărit – prima oară
lumea cealaltă…
…vezi tu cum târfa asta de
Memorie – te ascunde de
tine însuţi – într-o pivniţă
oarbă – nemărginit
adâncă – pivniţă fojgăind şi
puţind – teribil – a
şobolani şi a
mlaştină ?… – …şi
noroc de Revelaţie – „sireaca” : te
trage zdravăn – în sus – de
chelie – şi te trezeşte
undeva – în Lumina de
Vis – undeva – hăt bine şi
mai departe decât orice
departe – dincolo de
orice hotare ale uitării sau
neuitării… – …poate într-o vrăjită
lucoare a
Mării…
***
BOLNAVUL UNIVERSULUI
culcat în moarte – criminal în sânge
Bolnavul Universului n-ajunge :
făţărnicie – şi minciună – şi trădare
nu făuresc nicicând – niciunde – Cale…
Bestia Absolută-n tin’ dospeşte :
ai tras la fund şi regnuri – şi nădejde
iar din abis – râia-ţi o-ndeamn’ să vină
pe Doamna Caracatiţă – REGINĂ!
…râvnit-ai rai ? – rămâne-va doar spuză
căci Moartea e – din nou – lehuză…
da – galaxii de sânge-al crimei ţipă
să înceteze-a-arterelor risipă…!
…Bolnavul Cosmic – omul hăituit
din Capodoperă – Ultima Beznă-a-alcătuit…
***
LUPUL PĂMÂNTULUI
tot înainte
înapoi n-ai ce vedea
nouă zi-i încăleca
alb veşmânt lumea-a purta
la Altar de Fulger
toţi s-or închina
şi vor căpăta
numai alb-veşminte…
…tu fii Lup Cuminte :
lasă-te mânat de Stea
în Mistic Nordul
moaie-ţi tu doar botul
zboară peste gheaţă
banchize şi greaţă :
dă de dimineaţă
dă de flori – de viaţă
tu – Lup-Dragonul
stăpân pe tot zvonul :
iarăşi tu vei scrie
peste orice glie
tot înainte
Lup fără Morminte :
adu noi cuvinte
şi noi jurăminte
pentru Neamuri Sfinte
Lup şi Carte vor rămâne
Pământul de azi – de mâne
din nou vor supune
sub Vechea Minune
Neamurile-or spune
Izvor cu-albe spume
şi vor cerceta
unde-i Om – şi-o Stea…
…aşa grăiesc bunii
bunii şi străbunii
şi Mumele lumii :
a Lupului stăpânire
Lumină-i făr’ de pieire
Cetate-n zidire
bună-a noast’ priire…
***
BIBLIA NOUĂ
o Lebădă zburată-n Galaxii
făcea – din nou – numai prostii :
stingea TREI STELE
alunga IELE
aducea Coşul de Nuiele
aşa că Şarpele-nţelept
a şerpuit întreg deşert
dindată a-nectat risipi :
din raze şi-a croit aripi
din bezne şi-a adus califi
(…cei plămădiţi din sfinte glifi…)
îngerilor – şuierând a glie
le-a pus pe cap o pălărie… :
Lebăda-au prins-o la mijloc
şi-au învăţat-o un alt joc… :
acum nu stinge – minunează
şi nu alungă – ci creează
iar crima deveni poveste
despre… „o varză-ntre neveste…”
Biblie Nouă s-a-mplinit :
Cetate Nouă-au zugrăvit
în care Lebăda – REGINĂ
păstrată e pentru Grădină…
***
MINTE MODERNĂ
cutie golită de
conserve – umplută – acum – cu
apă de ploaie
noetică (apă slinoasă şi
duhnitor sleită – din
şanţ) – şi – hodorogit
târâtă cu o
sfoară – cutia-vădană – pe
zgrunţurosul caldarâm – de către un
cosmic – regalizat-legalizat
dement
asta e – hurducată – mintea mea
modernă – de
azi – fremătând în
ritm de
târâtură de Arcă (intim – tainic şi
mizer) – lăturile gheţarilor de
mâine
***
TOAMNĂ ÎNTÂRZIATĂ
10 Nov. 2018
aceşti copaci semnau as’ vară că sunt „tei” :
ciorile – azi – mai linguşesc morman de beţe – câte vrei…
dac-ai cădea de la etaj în aste ţepe
doar pe Dracula bucura-vei : te-ar pricepe !
atâta ceaţă-i tot dezbracă pe-osândiţi
că le-au rămas ciolane doar – orbite de zgâiţi…
e-o lume numai de pedepse pregătită
e-o lume ca un iad – dar fără plită…
…trec – singur – printre-aceste locuri de tortură
Călugăr al Urgiei – fără de tonsură :
plânşii – ori văicăriţii – demult sunt paralitici…
…eu – doar un vagabond târziu – fără de critici…
…atâta ceaţă curge – ca un fluviu
încât toţi zeii în vacanţă-s – sub Vezuviu…
***
CHIVĂRA DE POET
10 Nov. 2018
mi-am pus – cutezător trufaş – Chivăra de Poet
nu sunt imens – sunt cosmic ! – să-mi facă munţii-un portret !
călăresc peste zări alpine – peste zări marine
şi toţi mă recunosc – popoare sfinte – senine !
nimeni nu-ndrăzneşte să privescă-n ochi Fulgerul
nimeni nu cutează-a rosti – înjositor şi meschin – Numărul…!
sunt Prinţul Iubirii şi-al Binelui Făr‘ de Răgaz
regatul meu de-aici are nume ciudat – de FANTAZ...
nici Graalul nu-ndrăzneşte – nocturn – a scânteia
când ARMĂSARUL FANTAZ fulgeră fulgii de nea…
în lumea de stele-s – de rouă – palatele mele !
…cu Trei Nuiele – Mumele Grele-alduiesc Cavaleri-Arzătorii – Cavaleri-Caravèle…
…Cântecul – Veşnic Cântecul năzuirilor Prinţului Sfânt
răzbeşte – fanatic – între cete de-arhangheli : niciun fir de pământ!
***
CELE TREI LACRIMI
10 Nov. 2018
sunt – în lume
trei lacrimi : prima lacrimă – cu dor – cu
nesfârşită – slăvită dorire – o
înghite (o – dulce pătimire!) – pe a doua… – …şi – deodată
deasupra a toate – îşi ia zborul o
Lebădă
în urmă – mereu – o lacrimă înghite (cu
lăcomie – cu
crâncenă – cu
avidă nestingere) – pe-a
doua – şi – astfel – se aprind – fără de
rând – incendiile
cosmice – dar nimeni şi
nimic nu-şi mai ia
zborul – din toiul
Nunţilor – de nimeni
dorite – de nimeni
închipuite şi prin nimic
pătimite
slăvite…
…văzând aceasta – Lebăda se răstigneşte peste
neputinţele toate – şi
înghite o a treia
lacrimă (cea neplânsă de nimeni – dureros – încrâncenat ori
măcar vizibil) – şi – atunci
pe deasupra furiilor – de neîmblânzit – ale
tuturor dezlănţuitelor
incendii cosmice – se lămureşte – regal – un
Lac de-Opal : Lacul de Visuri – al
unei Lumi Celeilalte – de
Oglindiri Înalte
…în mijlocul Lacului – pluteşte sfânt – deasupra de
acum şi de-aici – Lebăda
Răstignirii : Lacul s-a fost născut – deci – din plânsul
tuturor zeilor
nerăstigniţi – neputincioşi să
stingă cosmicele
incendii : emfaticele
patimi fără de
lumi
***
DESCÂNTEC DE TOAMNĂ
diavoli de vânt
sinistru cânt :
foşnet de foi
moartea-i şuvoi
toţi meşterii cad
cu şindrili de brad…
Cartea-i în toi
Carte păgână
făr’ de vreo zână
delir de liră
morţii respiră :
respiră pulberi
inimi le spulberi
respiră sânge
cumpene frânge…
toamnă de vânăt
toamnă de scrâşnet
toamnă şi freamăt
al Lunii geamăt
moroi în screamăt…
al Lunii geamăt stârneşte-n zare
de gheţi cuptoare
mii vrăjitoare :
cer ca pământ
mături de vânt
pe Frunză scrie
singură vie
frază zurlie :
„nu vede
nu crede
ucide stele :
mâinile mele
‘ ndrăcite-andrele
sorţii surcele…
sugrumă zei
azvârle chei
de-unde nu bei
în mări de ulei
astupă fântâni
în codrii bătrâni
uită de rime
închipuie crime :
un teatru hoinar
vopsit cu var
un teatru de-osânză
livida mea brânză…
un teatru pe pânză
doar ochi şi rânză :
gândeşte-un Hornar
(…boindu-l Homar…)
să-l ia în colţi
cutremură bolţi :
ghes de izvoare
păcură-n soare
dracul din doină
se face moină…
…vin iele din sus
lumina s-a dus…
…vin iele din zare
să fure izvoare…
***
ODATĂ PĂTRUNS ÎN CAMERA MEA
odată pătruns în
camera mea – vei simţi – înainte de
toate şi cumplit
nesuferit (…ca pe-un
fantomatic – sadic început de
scrâşnitor reumatism… – …sau cum o
dementă – surdă seismică şi
ne-mblânzită durere de
dinţi…) – Ceaţa Persistentă a unei
Lumini-de-Nicăieri
…se plimbă – drept prin Mijlocul acestei
Mistice Lumini – Pervers Călugăr de
Curte – de
Interior – iar la nevoie – chiar şi de
Ceardac…
…apoi – abia – te va mângâia
ascuţit – la
ceafă – pe creştetul
capului şi-n
crucea ochilor (…precum
ireal enorm – ghiorlănesc triumfal – hohotitor
Tăişul – frecat de
Butuc – al Securii unui Călău
Bonom…) – lumina robespierrică a Lămpii mele
de nopţi târzii…
– …şi
pretutindeni – pretutindeni – Scrisul
meu – ca un blestem (…vomat ţâşnind – jur-prejur – cu
viteza sorţii…) – – da – un preistoric
blestem – care
nu mai vrea să-nceteze – de
veacuri…de milenii… – …de
ere…
***
SOSEAM – CÂTEŞIPATRU CAVALERII DE SUMBRĂ PIATRĂ
soseam – câteşipatru Cavalerii de
Sumbră Piatră – unul după
altul – întunecaţi – noi – Cei Patru Călăreţi – în
Câteşipatru Zări de Cetate – şi ne aşezam
fiecare – cumplit stabiliţi – fiecare – precum
molimele cele
definitive – fiecare – în câte unul dintre
Colţurile Cetăţii – adumbriţi de Supremele
Văluri Cernite – precum
Demonii Nesfârşit de
Bătrâni
…nişte Demoni – Dumnezeiesc Bătrâni – veniţi să
pecetluiască sorţi – să împietrească
Răul în Rău – desăvârşit – pentru
Vecie –
…Vecie pe care – în sfârşit – să şi-o facă
Eternă – Definitivă
Moşie
***
NU SE AFLĂ NIMENI
nu se află nimeni să i se
facă milă de Ea – şi să-i
tălmăcească Visul cel Rău – să se liniştească
definitiv – între Neguri – precum Sfinxul
între Colţurile Cele
Patru – ale Negrului
Turn
***
PÂNDITORII
salt
în neant
cu moartea pe gene
paingi pe sprâncene :
viermi capătă pene…
…vorbe – negre stele
fereşti făr’ zăbrele
suflet de nuiele –
de nuiele şi chirpici
născut între tufe mici
de nevolnicii pitici…
…Cartea nu s-a scris
totu-a fost în vis
pe cer scrie : „‘nchis”…
…a căzut Zăpada
a-ncetat şi sfada
gheare-şi scoate Prada…
din văzduh ies – sâmburi
toţi ce stăteau singuri
făcuţi din carâmburi
din crimă şi strâmburi –
ei nu vor veşti – schimburi :
numai răzbunare
ură grea şi mare
pentru luminare…
nimeni nu-i vedea
nici nu-i bănuia
nimeni nu-i simţea – ca trăsnet
cum – pitiţi urau cu plesnet :
poncişi în priviri
deocheate firi
oameni şi zei – totdeodată
asta-i lumea-adevărată…
nu-i vedeau – de lumânări
şi de focuri fără scări
(…stinse-n macabrele zări…) :
plămădiţi doar din măscări
iscaţi – toţi – din răzbunări…
…singuri şi ascunşi
după lumini duşi
ascunşi chiar în vatră
cu chipuri de piatră…
…nimeni nu-i lua-n seamă
nimeni nu-i oprea la vamă
nimeni nu-i scotea din cramă
crimă cramă – de aramă…
nimeni nu-i vedea cum muşcă
din veac – pulbere şi cuşcă
şi din sorţile-plevuşcă…
…au sânge de vasilisc :
pândesc numai colo – -n Pisc…
…veşnici Veghetori
veşnic Pânditori
veşnic Vânători
cu mâna pe puşcă
aşteptând o duşcă :
duşcă de otravă
duşcă fără slavă…
…orfani de privighetori
ascunşi între nori şi flori
feriţi de lună – de sori…
…a-nceput şi s-a sfârşit
circul cel neisprăvit :
zeii se măsoară-n bani
Pânditorii-s făr’ de ani…
***
OARECUM, FABULĂ…
umilit – mutilat şi scuipat din belşug (gloata-i mare!)
merg pe jos – silnic grăbit – pe lângă Moartea călare :
bezne-mprejur – nu răsare-o făclie
îmi pierdui orice nimb – orice pălărie
tot mereu – bătaie-s de joc şi ciucă-a bătăii :
ne-nduraţi sunt Stăpâni-Căpcăunii Văpăii :
nicăieri nu e Milă – de Iubire nici vorbă
dar – măcar – Înţelegerea Vie – picura-va-n pùtrida-mi ciorbă ?…
…măgarii-ncărcaţi stârneau râs celor ce nu se-ndurau
făr’ de răgaz – răstignirile – una pe alta – se-urmau :
de ce în Zărirea de Obşte – Tortùră – trimisu-ne-ai – Criste?
puteai să păstrezi – în Neant – un morman de batiste…
…geaba cârteşte şi suduie Omu’ – -istovit şi orbit :
nicicând Elefanţii – pe Pureci – n-au auzit…
***
UN NEAM TOT BÂJBÂIE-N IARBA CEA NEAGRĂ
un neam tot bâjbâie-n iarba cea neagră
stea el nu are – decât vorba pustie din barbă…
de ce Tu nu caţi către-ăst Neam – o – Cristoase
când ştii cum prin el – numai – lumilor dat-ai prinoase?
de ce-ngădui să fie-njosit – până la mlaştina iadului
când Tu ştii că numai prin el – lumi avea-vor Făclia Vadului ?
de ce mărunţeşti – Târnăcop – Temeliile Cerului
de ce-i rătăceşti – robi prin bezne – pe Ei – Cavalerii Castelului ?
nu risipi ţărâna cea scumpă – pururi vie – -a Voivozilor
nu adumbri-n ruşine – sângele Martirilor-Matrozilor !
Crist-Ziditorule – ei sunt Manole-Necontenit-Jertfitul
doar ei îţi mai ştiu Taina Legării Mortarului – Taina Ziditului !
…departe – Clopotul bate – dar nu-i limpezit Rugăciune :
nu se ştie : bătaia-i de nuntă – ori de-ngropăciune…
——————————-
Prof. dr. Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea, 21 noiembrie, 2018
