Adrian BOTEZ: Crai din crai (versuri)
PĂSĂRI ALBE ŞI ERYNII
zburătăcind de colo-colo – păsări albe
caută un har de moarte şi-nviere…
erynii beau comori de sânge-n zvon de halbe
lăsând doar fulgi de vis pe rana serii
Cetatea oarbă-şi împlineşte soarta :
nu vede păsări albe peste dealuri
leşìnă huhurèzii-n lună – şi nici Arta
nu-nseamnă pentru ea Sfinţite Valuri…
Crist răstignit e doar gravură moartă
iar şobolanii ies grămezi din găuri
să critice – ferfeniţind lumea în hăuri…
…lin cânt – Fluier din Hamelin – îi poartă…
…erynii beau comori de sânge-n zvon de halbe :
s-a stins răgazul hieratic – pentru jalbe…
***
BALADĂ MISTICĂ
doar copaci am sprijinit
cu spinări de lemn sfinţit :
o – furtuni de cer urnit !
am tăcut şi am scrâşnit
pe copaci ne-am răstignit
în piroane de argint…
vieţi şi frunze ne-am uimit
să nu-şi ia zborul – grăbit
…dar acum am rebegit…
mistic vom voma
tainic vom afla
cai fără de şa
cer vom măsura
Domnul ne-o cruţa
în Cuvânt vom sta
stai şi înfloreşte
în senin răzbeşte
în senin scufundă
cântec sori şi undă
flori dumnezeieşti
cântă şi priveşti
slăvite fereşti :
struna s-o-nstruneşti
tăceri şi poveşti
lir lir lir vom bea
zei vom fi şi-om vrea
caii ne-or purta
în potir de stea
gânguri-vom crini
polenul de vini
l-om amesteca
ceruri vom sufla
câmpii de lumină
toţi deodat’ suspină :
din cântec ales
va rămâne vers
candele de inimi
pâlpâie – nu-i nimini :
îngeri s-or topi
stih vor nimeri
***
BATE VÂNTUL…
bate vântul printre frunzele livide
bate vântul – măruntaie-aprinde
bate vântul – jefuieşte cerul
zeii bejenari se dau cu gerul
criminală toamnă – ne-atârni în cuţite
sângerăm pe suflet – sângerăm ca vite
abatorul toamnei – năclăit de sânge
îmi măcelăreşte ochiul care plânge
biete frunze făr’ de gând – durerea
v-aţi ascuns-o-n pieptul meu pustiu
„nicăieri” şi „nimeni” îmi mai sunt puterea :
ştiu că vara-i dusă – la ce să fiu viu?
…bate vânt-veninul – bate şi deschide
Cripta Numelui Colericei Aspide…
***
CRAI DIN CRAI
crai din crai
se face rai
peană de cocor
izvorul de dor
de brazi – cântecul
de munţi – clopotul :
călăreţii lunii
orbi – pierd rândul strunii
fluier de păstor
iscat din izvor
cântă în coroane
ţine vechi icoane
murmură isoane
ţine rânduiala
ţine dreaptă scara
îngeri se ridică
lumina n-o strică :
în ochi de inìmă
fulgeră o rimă
Crist îngândurat
s-a înviorat
şi-a-nvăţat heruvii
la pian de vezuvii
arzi – dar te mângâie
cu dans de tămâie
te aprinzi – dar focul
înfloreşte locul
înteţeşte jocul
…vine-o căprioară
să soarbă vioară
inorogul vine
se sfinţesc albine
tot ce-n cer dansează
stelele de-amiază
nevăzute-nvie
veche simfonie…
***
LUMEA NU MI-A FOST IBOVNICĂ – STRĂINE
lumea nu mi-a fost ibovnică – străine
tot ce-am îndurat e luat de apa „mâine”
fire de lumină vioara suspină
eu îmi scriu – tot singur – vină după vină
şi mă duc pe vânturi – mă-nşfacă izvoare
eu mă las pe strune – căci totul mă doare
n-am iubit pe nimeni – măcară acuma
mă sărută roua – una sunt cu struna
chiparos ajuns la os – nu mă blestemà
s-au stârnit caii în sânge – caii fără şa
încuraţi prin constelaţii – ştiu ferì potire
zeii – liniştiţi ospeţe – şi-au venit în fire
florilor de galben – nu bociţi arvuna :
Crist mi-a dat trei aripi – mi-a rămas doar una…
voi veni din Norduri – nu mă plângă Munţii
că sunt Mire Singur – dedat numai Nunţii
mirese-n grădină ard sabat – cu zmeii
dar eu nu vreau voaluri : Candela Ideii
mi-e singura dragă – mi-e singura vie
duhul meu podoabă-i cât viţa-de-vie
nu mă-nstrăinaţi – vântului mă daţi
vreau Izvorul Lunii – iar nu Şapte Fraţi :
e-o Fântână-n mijloc – Hora o-nfăşoară
cu Duhul Luminii îngerii mă-nsoară
în vârful de Munte arde Sfânt Ionul
dezleg hieroglifa : -s Mag pe Kogaionul…
haide – vin’ – străine – cuşma domol scoate :
bun venit – Hristoase – aici TOT se poate!
——————————-
Prof. dr. Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea, 31 octombrie 2018
