Marin BEȘCUCĂ: Perla
PERLA
… iată din ce mi-am făcut arhimedicul
și ce idee …
mi-am pornit periplul
scufundându-mă-n Mariane,
să știu ce durere scoica …
apele nu mi-au primit sforțările
cu fruntea limpede,
le vedeam creierii cum se-mburzuluiau
dar n-am dat înapoi !
m-am scufundat prin intemperii,
am oprit zloata ce-mi descăleca-n pleoapă,
dintr-un fâlfâi de geană,
mi-am descoperit dimensiunile
și-am tras tridentul direct în vârf de peniță,
făcându-mi-o gânditoare !
i-am văzut trestia edulcorând seninul
dar mi-am înghițit orice logos,
știam că nu sunt bun de agapă,
dar mă-ncăpățânam să simt ordin de sus,
desigur cerul îmi dase-n tremur
un simțământ aparte,
știam cum să umblu cu un cristal !
am lăsat inima să se armonizeze cu sufletul,
apoi degetele au priceput umbletul de la sine
și m-am aplecat deasupra logos și agape
dându-mă-n frânturi-frânturi de eu …
m-am zăgăzuit de atâtea ori,
dar din depeșa mea timpul n-a oprit nimic
și vin acum – buluc pornirile din mine !
doar un gând curat s-aștern în prag,
dacă mi-ai deschide !?
penița mi te-a-nvățat pe nume
și adâncește,-n scrijelitu-i, trăindul meu,
aduc acum-acum Cununa, tu lasă-mă din ea
pe perlă să pun frunza de laur …
vezi că mi-am și-un respir dinspre Mărțișor !
cu prietenie, dar în sfială,
dinspre Dumbrava Roșie,
Marin BEȘCUCĂ
2 octombrie, 2018
*
Nota mea:
Cum să nu te bucure darul din cuvânt? Scrijelit pe petec de cer, în adâncimea mărilor și-n înaltul cerului…Și toate parcă au un nume…prietenie…aș putea spune chiar iubire…
Mulțumesc, prieteni speciali, ce mi-ați împodobit fruntea pentru o zi cu lauri…Doar respirația mea tăcută a sorbit lacrimile ce mi-au pictat obrazul în culori de neuitare…
Cu prețuire,
Mariana Gurza
