Vasile COMAN: La urma urmei…ce e un tată?
La urma urmei…ce e un tată?
La urma urmei, ce e un tată?
– E cineva…mi-a zis bunica…
E omul ce e foc şi vatră
E cel ce nu cunoaşte frica.
E cel ce-n brațe…
-Atunci când plângi-
Te ține ca pe un mister,
E cel ce-ți zâmbeşte…şi râzi…
E stâlpul casei- drug de fier.
Un tată poate fi impunător,
Te ceartă când incalci vreo lege,
Un tată-i om- îi spunem dor
Şi drept in toate a culege.
E omul ce stă să te prindă,
Chiar înainte de-a cădea,
El e cuvântul ce abundă
Bătrân…tăcând în casa sa…
La urma urmei…ce e un tată?
E omul cu nădragii groși,
E cel ce m-aştepta la poartă,
Într-un baston…cu ochi frumoşi.
Şi dacă azi…de multă trudă
Ferit de ochii orişicui…..
Mai las o lacrimă să curgă,
Mi-e dor de tata…dar el…nu-i.
———————————–
Vasile Coman
Ploieşti
12 octombrie 2017
