Daniela PÂRVU DORIN: Un buchet de poeme
Poem pentru tine
În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare…
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine și mie îmi este…
Am crezut că nimic nu mai poate da viață vieții mele
dar azi sunt fără scăpare vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare azi-
când mi-e drumul spre tine deloc anevoios și abrupt!
Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!
Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!
nici ție ce-ți mai poate fi scris,
ce știu e că vreau să iubesc în fiecare minut câte-o zi
până când…
bătrânul cer ne va cădea în genunchi…
29.12.2012, Iași
Ultimul gând al zilei
sufletul meu incape numai bine în poezie,
cu fiecare vers…
pictez poeme într-o lume deschisă
cu tot ce trăim spunem o poveste vieţii
şi nu invers,
aştept în fiecare zi să fiu surprinsă…
vreau să-mpart bucuria cu tine,
cu lumea deloc,
sufletul meu e o poveste sacră
aproape un mit,
când mă-nchid in casă
şi-mi joc rolul până la sfârşit…
alteori, vin înspre tine
ţinându-mi singură trena,
dar şi-aşa,
cu fiecare minut de singurătate-mplinit
am dureri înnecate în călimara mea,
şi mă-ntreb cât o să ţină?!
cu fiecare bărbat care nu m-a iubit,
am pierdut în iubire ceva,
ochiul tău îmi apare mereu pe retină,
cât mai am de trăit, de netrăit?
în orice adevăr se ascunde o minciună?
şi nu delirez…
când mă rog să rezist şi să-mi fie totuna!
numai ultimul gând al zilei vreau să-l păstrez,
dar şi el, trădătorul, în aceeaşi poveste…
se-aruncă-n fântână aproape ca luna…
Cine mi-a hoţit destinul?
fără voia mea trăit-am
ani de zile fără zbor
când să evadez din mine
tu-mi strângi lanţul la picior
din acelaşi start cu chinul
nimeni nu mă mai opreşte
se destramă-n mine totul
cineva mă locuieşte…
veşnicia mea aleargă
sufletul abia mlădie
de-mi iei trupul ia-mi şi-naltul
îţi las viaţa-n custodie…
dar dezleagă-mă de toate
un minut şi fă-mi aminul
de blestem şi de intrebarea
cine mi-a hoţit destinul?!
06.05.2017
E lună plină şi am gânduri şirete?!
E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
şi-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc…
Şi pe acelaşi cer de metil
o eclipsa din nelinişti îmi ţes
când ştii că nu te mai poţi reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!
Aşa fac cu mine mereu…şi nu ştiu de ce…
e lună plină şi am gânduri şirete?!
te plângi că nu mai ştii să te asculţi,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu faţa la perete,
viaţa are un dirijor din umbră
şi genuni fără punţi…
15.11.2016
Poem de duminică
Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine…
nu mai calc desculţă demult…
dar mă-ntreb, numai! unde se ţine
concursul de frumuseţe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu… alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos…
———————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
13 iulie, 2018
