Simina PĂUN-MOISE: Scrisoare
Scrisoare
Iubita mea,
De dor, inima în genunchi mi se prăvale.
De-atâta dor, pricepe că mă prăpădesc.
Răspunde-mi doar, nu mă certa prea tare,
Şi azi să ştii, că te iubesc!
Eu te ador, iubita mea pierdută în poveste.
Eu te iubesc, şi vreau să te aud vorbind.
Tu să mă ierți că loc şi pentru mine nu mai este,
De-aceea am plecat sălbatic printre munți.
Povestea noastră a rămas nescrisă,
Doar scrijelită pe o margine de şanț.
Însăilat-a fost cu iarbă crudă,
Şi dintr-o dată, al nostru verde-crud, a fost uscat.
Mi-e somn, mi-e foame şi mi-e dor de tine.
Am să te sun, să te aud doar cum respiri…
O să-ți cedez tot ce-a rămas în mine,
Cu totul, ție, astăzi mă închin.
Îmi eşti datoare zâmbete de fericire.
Îmi eşti datoare, tot ce nu ți-am dat.
Îți sunt dator 3 grame de iubire,
Cât un inel, ce stă pe degete-aruncat.
Am să te caut din când în când la vechea ta adresă.
Am să te strig! Te rog să îmi răspunzi!
Să vezi că mă sugrumă scumpă lesă,
Din ea, nu pot să mă desprind.
Ai să mă ierți, iubita mea, sortită deznădejdii!
Am să te iert şi-am să te fac un mit!
Ne vom ierta, mireasă sfânt-a lunii,
Mă vei ierta, că- n mine te cuprind.
Ai să auzi peste puțină vreme,
Că eu nu sunt, că am plecat.
Te rog să îmi răspunzi, vreau să mă încarc de tine.
Iubita mea, întoarce-te cu mine în păcat!
Căci dacă plec, nu vreau să o fac singur.
Căci dacă plec, nu vreau să mă întorc.
Agață-ți aripa de aripa-mi de înger,
Şi lasă- mă să te învăț să zbori!
—————————————-
Simina PĂUN-MOISE
2 iulie, 2018
