Maria HOTEA: Ne înveșmântăm în sublim
Ne înveșmântăm în sublim
Mă las purtată uneori de un neștiut gând ,
Scurtând cu privirea-mi limpede depărtarea
Şi încerc să dezleg prin șoapte murmurând,
Acele mistere ce le îngână albastră marea.
Nisipul minuscul și fin adus din adâncuri ,
De valuri înspumate înspre țărmuri purtat
Îmi spune povestea-i minunată din timpuri,
Când cu migală și trudă erodând la adunat.
Natura cu a ei frumusețe mă îndeamnă-n visare ,
Vrăjită încerc în tăcere adâncul mării să-l înțeleg
Trainica unire între o piatră neșlefuită şi-o floare
Şi învăţături alese din ele cu drag să le culeg.
Vânturi năprasnice și ploi reci modelează o piatră
Şi-o mâna dibace cu măiestrie sculptează apoi în ea
Cuvinte magice cu talc ce-n clipe din viaţa noastră ,
Ne-arată iubirea sublima în inimi ce-o putem avea!
O floare gingașă povestea minunată și-o spune,
Când semințele-i încolțesc și rodesc în lume
Vântul călător le poartă şi-n pământ reavăn le pune,
Dar încolțesc fragile fiind doar într-un loc anume.
Iubirea pură în suflet iubitor știind să o păstrezi ,
Doar în ea găsești ce- i miracolul pământesc
Putere trainică îţi trebuie însă să te încrezi,
Căci sentimentele alese numai din ea izvorăsc.
Iubirea sublimă este viața,este darul cel divin,
Creeați fiind din iubire pură învățând să iubim
Cunoscând-o , din ea toate trăirile plăcute vin ,
Pe pământ simțind-o ne înveșmântăm în sublim!
—————————————-
Maria HOTEA
28 iunie, 2018
https://www.youtube.com/watch?v=ionOH5-i3XU
