Cuvânt și iubire

„Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat

   între cei născuţi din femei unul

   mai mare decît Ioan Botezătorul!”

  (IISUS HRISTOS)

 

   „Eu v-am botezat pe voi cu apă,

   El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”

(IOAN BOTEZĂTORUL)

 

   Profetismul în sens special defineşte sensul creştin ortodox al cuvântului, arătând comuniunea Omului cu Dumnezeu, dar şi deosebirea dintre el şi Creator.

   Consonanţa profetismului creştin ortodox capătă sens mesianic transmiţând reverberaţia Întrupării Cuvântului, ca desăvârşire a Creaţiei, prin revelaţie divină.

   Concluzia eminamente a Creaţiei este Întruparea Logosului, Care constitue astfel şi o premisă a actului creator dumnezeiesc.

   Omul a fost creat din Dragostea divină pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, a sa, dar şi pentru a putea fi îndumnezeit, îndumnezeire care nu se putea realiza decât prin Întruparea Cuvântului. „Theosis, spune celebrul teolog rus Paul Evdochimov, conduce tot destinul uman; întruparea e răspunsul divin la propria premisă pusă în uman… Chiar în afară de cădere, Cuvîntul s-ar fi întrupat pentru a desăvârşi umanitatea, căci întruparea e inclusă în actul creaţiei, postulând ultima treaptă a comuniunii între om şi Dumnezeu.” (P. Evdochimov, De la nature de la grace dans la Theologie de la 1, Orient, în vol. L Eglise et les Eglises, Chevetogne, 1954, p. 184)

   Odată cu Întruparea Logosului dumnezeiesc, dar mai ales după Învierea şi Înălţarea Sa la ceruri s-a născut în comunitatea creştină lupta şi năzuinţa, jertfa şi suferinţa dobândirii gloriei veşnice a sfinţeniei.

   Un Sfânt se realizează întru comuniunea cu Dumnezeu, prin toate performanţele sale creştine de excepţie, de dobândire a metanoei metafizice spre transcendenţă.

    Omul-Sfânt trebuie să-şi întrupeze neprihănit spiritul îndumnezeirii întru Calea Dumnezeirii:Dumnezeu+Cuvântul+Lumina+Mişcarea+Ordinea+Viaţa+Fumuseţea+Întruparea+Învierea+Înălţarea+Pogorârea Duhului Sfânt+Judecata+Mântuirea.

   Începutul Creaţiei l-a fascinat atât de mult pe cel mai mare poet biblic al nostru şi-al lumii, Traian Dorz, încât ne-a mărturisit deplina sa bucurie:

   „O, ce slăvită Cântare trebuie să fi fost acest început!

   Ce dragoste nemărginită trebuie să fi fost aceea din care a ieşit Ideea din care a ieşit Cuvântul din care a ieşit Lumina, din care a ieşit Frumuseţea şi Armonia atâtor vieţi care alcătuiesc Viaţa.

   Din dragoste s-a născut Ideea-izvorul Cântării. Din Cântare s-a născut Cuvântul-izvorul Luminii. Din Lumină s-a născut Frumuseţea-izvorul Vieţii.” (Traian Dorz, Almanah „Iisus Biruitorul”-2001, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu-2001, p. 57)

 

   Primul Profet creştin care şi-a ipostaziat Icoana Întrupării Dumnezeului-Cuvânt este Ioan Botezătorul, dacul Sfânt şi Martir deopotrivă.

   Ioan Botezătorul este deci, primul Profet, dar şi primul Martir al Bisricii lui Hristos.

   Dobândirea curăţeniei lăuntrice prin lupta cu tine însuţi, însoţită de har este condiţia sine qua non de a păşi pe Calea sfinţeniei, întru ajutorul sinelui şi a celorlalţi care vor.

   Şi sfântul dac Ioan Botezătorul era conştient de acest fapt cu adevărat miraculos.

   El a luptat fără odihnă. Zi şi noapte. Noapte şi zi. Zi de zi. An de an. Permanent. Clipă de clipă deci, de-a lungul scurtei sale vieţi pilduitoare şi mângâietoare.

   Ştia că Bunul Dumnezeu i-a încredinţat o profeţie mesianică, luptând dur, aspru, palpitant, necontenit, fără răgaz pentru a deveni pur şi angelic întru Întâmpinarea Mântuitorului lumii Iisus Hristos, Vărul, Finul şi Domnul său iubit şi drag.

   Ioan boteza dincolo de Iordan în Betabara: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: <<Îndreptaţi calea Domnului… Am văzut Duhul pogorîndu-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul pogorîndu-Se şi rămînînd peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan, 1, 23, 32-34)

   Ioan Botezătorul pregăteşte Venirea Mântuitorului, dar şi Calea spirituală a Ucenicilor săi, alegând mărturisirea faptelor şi asumarea lor liberă, cu îndreptarea lor prin botezul curăţitor al pocăinţei.

   Botezul pocăinţei este trăsătura esenţială de asumare a Suferinţei, pentru primirea harului, a conlucrării cu el prin dreapta credinţă vestită de Evanghelia lui Hristos.

   Odată netezită Calea Suferinţei se putea încumeta şi accepta suişul mistic al Jertfei asumată, împlinită şi propăvăduită la modul absolut de Iisus.

   Aşadar, Ioan pregăteşte latura umană a Suferinţei pentru a se putea întrupa în natura divină a Jertfei consfiinţită de Hristos.

   Aşa şi-a consfiinţit Chipul şi Asemănarea cel mai mare Bărbat dac al Omenirii:

   Alegere, năzuinţă, misiune, vocaţie, comuniune, sinergie, slujire, iubire, jertfire.

   Chibzuinţa sa profetică a fost matură, înţeleaptă, clarvăzătoare, înaintemergătoare.

   În Ordinul instituit de el, cel al Esenienilor, cel al Purităţii, Ioan a pregătit prin Filocalia Suferinţei şi a Jertfei, jumătate dintre viitorii Apostol ai lui Iisus: Andrei+Petru, Ioan+Iacob, Filip+Natanael.

   Ordinul lui Ioan, cel al Esenienilor a fost primul Ordin al Ortodoxiei, iar al doilea a fost instituit de Valeriu Gafencu, pentru discipolii săi prigoniţi şi persecutaţi, Ordinul Purităţii Mistice, prin slujire, suferinţă şi jertfă sublimă, în penitenciarul Târgu-Ocna.

   Mesajul lui Ioan a fost de curăţire prin pocăinţă, prin apă.

   Mesajul lui Valeriu a fost de curăţire, de iluminare, prin pocăinţă, prin apa lacrimilor, dar mai ales prin focul mistic al Iubirii de Hristos şi de Neam.

   Şi unul şi celălalt au fost daci aleşi de Dumnezeu: Ioan pentru naşterea credinţei celei drepte, Valeriu pentru renaşterea dreptei credinţe.

   Unul a propăvăduit în Pustia sălbăticiei, celălalt în sălbăticia temniţei, în pustiul zidurilor încremenite de ură, de prigoană, de persecuţie, de ateism, de fariseism.

   Ioan a ales asceza şi mistica, ca iluminare, iar Valeriu mistica şi asceza ca jertfă.

   Ioan Botezătorul s-a încins cu asprimea ascetică a postului, cu renunţarea la sine, cu sălbăticia pustiei, dar s-a împodobit şi înfrumuseţat şi cu mistica iubirii de Hristos.

   Valeriu Gafencu s-a încins cu toate ororurile oferite din plin de regimul totalitar pustiitor, dar mai presus de toate s-a încununat cu dragostea isihastă întru Iisus.

   Amândoi au fost/ sunt frumoşi! Unul în asprimea sa, celălalt în sublimul său!

   Amândoi au fost/ sunt drepţi! Amândoi au fost/ sunt credincioşi!

   Amândoi au fost/ sunt Eroi! Amândoi au fost/ sunt iubitori ai Dragostei cereşti!

   Amândoi au fost/ sunt mărturisitori primind cununa cea sfântă a Muceniciei, strălucind pe cerul Daciei Mari!

   Amândoi au fost/ sunt iubiţi de Fecioara Maria-Crăiasa noastră Vlaherna Carpatina!

   Amândoi sunt Martiri şi Sfinţi ai Ortodoxiei Cerului şi Pământului!

   Unul a fost/ este cel mai mare! Celălalt a fost/ este destul de mare!

   Ioan a avut şase ucenici mari, destoinici, deosebiţi, înflăcăraţi, zeloşi, jertfitori.

   Valeriu a avut şase discipoli de trăire mistică excepţională, jertfitori: Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, Traian Trifan, Traian Marian, Marin Naidin, Aurel C. Dragodan.

   Ioan Botezătorul este cinstit de cer şi de pământ deopotrivă.

   Valeriu Gafencu este venerat numai de cer, fiindcă pământul încă n-a căzut de pe ochii celor profani, perfizi, ori a profanilor-religioşi cu mitre destul de apăsătoare, cu cârje înalte şi grele de aur, destul de prea suficienţi lor.

   Prima jertfă mare a lui Ioan Botezătorul a fost ruperea de sine, de ucenicii săi.

   Tocmai de aceea rămâne primul Profet al lumii care-şi trimite discipolii după Cel mai Mare Profet, după Cel mai Mare Învăţător al Cerului şi al Pământului-Iisus.

   Nimeni în istoria omenirii nu şi-a trimis ucenicii săi de suflet după un alt Învăţător.

   Ioan a făcut-o, dovedind că este cel mai mare Profet mesianic şi deci „Cel mai mare om (bărbat) născut din Femeie!”, după afirmaţia lui Hristos, fiindcă Cel mai Mare Om al Cosmosului născut din Fecioară rămâne Acelaşi Iisus.

   Prin urmare Ioan Botezătorul spiritual este cel mai mare Om-dac al Pământului.

   Predica lui cu voce de tunet şi săgeţi de fulgere era aspră ca pustia, tăioasă ca diamantul, directă ca focul înroşit pe rană, profundă ca apa, vindecătoare ca vinul.

   „Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; cărările cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.

   Şi toată făptura va vedea mîntuirea lui Dumnezeu… Pui de vipere, cine va arătat să fugiţi de mînia ce va să fie?…Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Şi mulţimile îl întrebau: Ce să facem deci?

   Cel ce are două haine să dea şi celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? …Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rînduit. Şi-l întrebau şi ostaşii, zicînd: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.” (Luca 3, 4-7, 9-14)

   Conştient de misiunea sa profetică, Ioan şi-a înfruntat pe toate terenurile, pe toate căile pe toţi adversarii săi politico-religioşi: fariseii, saducheii, rabinii în frunte cu Irod, nu cel Mare cum i s-a spus, ci cel Groaznic cum a fost.

   Decapitarea sa de către Irod n-a însemnat o înfrângere, ci marea biruinţă prin care şi-a învins tiranul despot şi prin el pe însuşi Satana prigonitorul a toate cele bune.

   Ucidera sa a fost cea mai categorică biruinţă lumească, consfiinţindu-i aura de prim martir şi sfânt al Bisericii Ortodoxe Biruitoare.

   UCENICII iubitori ai lui Ioan Botezătorul-ai Neamului dacoromân:

 

   Ioan apostolul, Ioan Gură de Aur, Ioan Casian, Ioan-cneaz; Ioan Asan, Ioniţă Caloian Asan, Ioan Căliman Asan, Ion Mihail Asan, Iancu de Hunedoara, Ion Vodă, Ianache Văcărescu, Ion Creangă, Ion Ghica, Ion L. Caragiale, Ion Minulescu, Ion Moţa, Ion I. Moţa, Ion Banea, Ion Belgea, Ion Caranica, Ion Zelea Codreanu, Ion Dobre, Ion Dumitrescu-Borşa, Ion Găvănescu-Iaşi, Ion Golea, Ion Herghelegiu, Ion Mânzatu, Ion Antoniu Pâsu, Ion Tarnovschi, Ion Macridescu, Ioan Arbore, Ion C. Petrovicescu, Ioan Sabău, Ioan Glăjar, Ioan Iovan, Ion Sân-Georgiu, Ion Ţolescu, Ion Barbu, Ion Pillat, Ion Caraion, Ion Dobre/ Nichifor Crainic, Ion Omescu, Ionel Zeană, Ioan Iov Volănescu, Ioan Ianolide, Ioan Alexandru, Ion Ioanid, Ion Paragină, Ion Petrovici, Ion Gavrilă-Ogoranu, Ioan Mogoş, Ioan V. Pica, Ionel Brătianu, Ionel Teodoreanu, Ioan Răducanu-Vâlcea, Ioan S. Negruţiu, Ioanichie Bălan, Ioan L. Neagoe, Ioan Ilarion Neagoe, Ion Antonescu, Ion Piso, Ion Ghinoiu, Ioan Scurtu, Ion Măldărăscu, Ioan Miclău, Ionuţ Ţene ş.a.

   ——————————————-

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU

24 iunie, 2018