Simina PĂUN-MOISE: Versuri
La noapte
La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a’ mpuşcat?!
Dacă
Dacă dintr-o dată plec?
Dacă dintr-o dată plec
fară să spun,
fară să vezi,
fară să auzi,
fără să ştii, adică?
Dacă dintr-o dată îmi iau zilele…
alea trăite în visarea ta.
Şi plec…
Dacă dintr- o dată,
mă duc acolo?
Acolo, de unde pescăruşii nu se mai întorc niciodată.
Acolo, unde copacii cresc cu rădăcinile în sus
şi de fiecare rădăcină atârnă câte o stea…
– Tu, pe a mea, o mai vezi pe undeva?
Stai pe piscul acela şi-ți spun ce se va întâmpla!
( te rog frumos….un pisc mai sus!
îmi eşti prea aproape
şi frumusețea ta mi- e orbitoare.
Dacă te privesc din nou,
gura mi se va încleşta
şi iar nu îți voi spune:
te- am înşelat în fiecare noapte
cu o femeie ce- mi era datoare.
TU
erai undeva departe, erai dincolo de zare.)
Acolo unde mă duc,
floarea soarelui va fi cheală.
– a făcut o cură de citostatice
în urma cancerului iubirii noastre.
Degeaba!
Doar ea, mă va striga!
Şi soarele, acolo, răsare din adâncul pământului.
Şi Luna, acolo, luminează când e învelită în curcubeu.
Şi ea, şi el, mă vor striga mereu !
Copiii nenăscuți, cresc acolo, cu picioarele în sus
şi se prind cu mâinile de gleznele mamelor
ca ventuzele.
Să nu mai rămână singuri niciodată.
Ai mei vor fi,
fericirile mele din viața toată!
Pentru că eu…..
dacă dintr- o dată plec……
Nu vreau decât sa te țin de mâna
şi să mă uit in palma mea.
Într-a ta, cântă o cucuvea.
Pe urmă poți fugi în lumea toată…
Plecarea mea,
nici n-a mai fost vreodată….
———————————-
Simina PĂUN-MOISE
10 iunie, 2018
