Cuvânt și iubire

Era un 18 de octombrie a lui 1995, când m-am conectat înălțimii unui așezământ în interiorul căruia se vorbea mai mult în șoapte.

– Domnul Președinte o să mai întârzie puțin, pentru că a lucrat toată noaptea și vă cere îngăduința de a-i ierta întârzierea.

Nu e drept să fiu șocat de o astfel de exprimare ?

Ba era !

Cine eram eu, un nimeni care din obscuritatea provinciei, prin zbaterea efectivă a deputatul țărănist de Olt, Valentin Argeșanu, intram într-o casă care după atâtea devastări minerești, purta o nespusă măreție. Mobilă veche, un mic tablou al Papei, un colț de bibliotecă înțesat, câteva fotolii cam de vârsta stăpânilor, o măsuță probabilă martora atâtor întâlniri, telefon, o combină muzicală bună, sufrageria asupra căreia ochii nu căutau să se oprească, iar în peretele cu biblioteca o pendulă care, după ce aveam să realizez filmul, aveam să-mi dau seama de sumbritatea și cinismul zbaterilor ei în lupta cu timpul.

Sora Președintelui, Rodica, ne-a servit cu o cafea, iar discușiile au decurs fără noimă, până la venirea Omului.

Era trecut de douăsprezece și jumătate, când îl auzirăm venind pe micul hol ce făcea legăturaîntre cele două dormitoare și salonul în care ne aflam.Se deschise ușa, și apăru… un bătrân atât de simplu, după vorbă după port !

– Ce vreți voi ? (întrebarea aceasta era legătura cu poezia ce ne lega de secolul trecut și negrul istoriei deopotrivă). Bine ați venit pe la mine și să-mi iertați că v-am făcut să mă așteptați, dar trebuie să știți că eu numai noaptea găsesc liniștea necesară să mă aplec asupra lucrului cu cartea, și numai de-aia îmi permit să mai odihnesc ceva ziua. E, ia să-mi ziceți ce vreți voi de la mine de-ați bătut atâta cale de drum !?

Ce era să mai zic ? Istoria mă cuprinsese și misia a cărei apăsare o simțeam, (dar fără să intuiesc măcar că aveam să iau ultimul interviu acestui Bărbat care se căznea să țină țara pe umerii săi obosiți de atâta istorie) parcă-mi deveni sfetnic:

– Domnule Președinte, am venit la dumneavoastră pentru ca împreună să facem un reportaj pentru istorie, mai ales că mi se pare mie că nici acum nu spunem prea multe copiilor noștri și tare mi-i teamă că nu prea știm ce să le spunem. Aș fi vrut să știu cam cât timp ne puneți la dispoziție pentru că am înțeles, că nu avem prea mult timp … la ora două, ni s-a spus, și am arătat spre consilierul său Ion (Ionuț) Gherasim … știm că la două aveți o întâlnire la sediu, intră omul arătat de mine cu degetul …

– Lasă-i domnule, că ei pot să mai aștepte, omul ăsta a venit atât de departe să stea de vorbă cu mine și voi … Uite ce e, se întoarse către mine, eu pot să stau de vorbă cu dumneavoastră și zece ore numai să văd ce vreți să mă întrebați.

– Domnule Președinte, repet, cu respectul cuvenit, am venit ca împreună să facem un reportaj pentru istorie și vă rog să-mi acordați încrederea că voi reuși acest lucru.

În momentul acela și-a schimbat poziția în fotoliu și ochii săi mari, care se desfătaseră destui ani cu chipul lui Maniu, se revărsară asupra mea și în acel moment flacăra clipei îmi dădu convingerea că fluidul s-a creat. Eram sigur deja că istoria va face loc încercării mele, iar eu trebuia să-mi adun gândurile din seva existenței românești pentru a scoate cât mai multe aspecte din analiza unui secol căruia el, Corneliu COPOSU, îi fusese martor și actor șaptezeci și nouă de ani.

Și iată testamentul istoric încredințat mie de Corneliu COPOSU, această chintesență a demnității românești:

… învățături pentru timpul prezent !!

… fă ceva pozitiv ! oricât de modest sau de neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi ! ne tot spunea Ion RAȚIU, fie-i memoria mereu vie !… iar eu fac ceva pozitiv, vi-l aduc pe Corneliu COPOSU …

Marin BEŞCUCĂ: Cum ar arăta o radiografie a societății românești în momentul discuției făcută cu omul politic, de talie națională, Corneliu COPOSU ?

Corneliu COPOSU: Da, mai întâi vreau să transmit teleascultătorilor dumneavoastră cele mai bune sentimente și preocuparea noastră pentru ca ei și Țara Românească să depășească impasul grav economic, să ajungem la o normalitate și la un nivel cât mai aproape de ceea ce ar trebui să însemne la ora actuală economia românească. Din păcate, ceea ce trebuie din primul moment este că situația din țara noastră este din punct de vedere economic, catastrofală. Bogăția nemaipomenită a țării mai anihilează din consecințele dramatice și dezastruoase pe care poporul român trebuie să le suporte de pe urma unei guvernări incapabile care vreme de aproape șase ani de la Revoluție încoace nu a făcut altceva decât să-și menajeze propria ei agonie guvernamentală. Sigur că atunci când te adresezi unor telespectatori care sunt avizi să cunoască realitatea țării, ai obligația de a fi sincer, de a nu ocoli adevărul, de a nu încerca să păcălești lumea, așa cum ne-am obișnuit în ultimii șase ani. Situația este dramatică, pentru că noi, românii, care ar trebui să ne găsim cel puțin în fruntea țărilor foste comuniste, dacă nu la nivelul țărilor europene avansate, fiind a doua țară bogată din Europa, după Franța imediat, din toate punctele de vedere – avem resurse, avem materii prime, avem bogății care ne-ar îndreptăți să râvnim la standardul țărilor din Vest. Din păcate, suntem în urma Albaniei ! … lucru care sigur că nu se potrivește nici cu situația pe care ar trebui să o aibe România în momentul de față. Eu n-aș putea să trag o concluzie negativă aruncând EXCLUSIV în spatele guvernanților nenorocirea care s-a abătut asupra poporului român; sigur că sunt și alte motive obiective:

– sunt cei 45 de ani de comunism care au lăsat amprente ce nu se șterg așa ușor;

– avem două generații, dacă nu trei, crescute în mentalitatea comunistă și foarte greu de recuperat pentru o lume normală care este așezată de DUMNEZEU și de împrejurările care sunt, la răscrucea istorică dintre competițiile permanente ale marilor puteri.

Sigur că toate acestea au consecințe directe asupra poporului român, dar pentru ca să nu închei răspunsul la această întrebare cu o concluzie negativă, eu am și am avut întotdeauna o ÎNCREDERE DESĂVÂRŞITĂ ÎN INTUIȚIA POPORULUI ROMÂN !… care DEȘI NEINFORMAT, TOTDEAUNA ÎN MOMENTELE CRUCIALE POPORUL ROMÂN A ȘTIUT SĂ ALEAGĂ DRUMUL CEL BUN!

Sunt convins că și de această dată, intuiția aceasta ne va ajuta să ne strecurăm pe sub furcile caudine ale tuturor întâmplărilor dezastruoase pentru Europa.SUNTEM UN POPOR MIRACULOS !… care, comparat cu alte popoare, supuse acelorași vicisitudini, ar fi dispărut din istorie. Noi am rezistat și vom rezista și în viitor pentru că am trecut prin atâtea împrejurări grele, încât nu mai există greutăți pe care să nu le mai putem surmonta. De aceea, încrederea în intuiția poporului român mă determină să trag concluzia că avem bune speranțe că într-un viitor apropiat ne vom redresa și vom intra în normalitate.

M.B.: V-aș ruga să accentuați locul ce-l ocupă România în concertul european nu numai din punct de vedere economic, deoarece sunt și celelalte planuri, social, politic, cultural …

C.C.: Importanța deosebită pe care o are în prezent România este determinată tocmai de poziția ei geografică. Aici, noi, din fericire, suntem o oază de relativă liniște. Această liniște după care tânjește toată lumea politică ar vrea să o prelungească să o eternizeze, se datorește poate, poate zic, pentru că nu s-au făcut analizele politice ale împrejurărilor pe care le străbatem, se datorește, poate zic, și caracterului poporului nostru. Într-o lume învolburată în care există la fiece pas butoaie de pulbere gata de explozie, noi reprezentăm un factor de stabilitate. Ați văzut la dreapta și la stânga noastră, în vechea Iugoslavie sunt în plină desfășurare conflictele întemeiate pe diversiuunea confesională, pe diversiunea etnică, pe un prost aranjament de la sfâșitul Întâiului Război Mondial și fiecare popor caută să-și afirme o independență care simte că i-a fost călcată în picioare de către vecinii săi. Așa s-a ajuns la desființarea unui stat care ar fi trebuit să lege prin solidaritate slavă popoarele din S-E Europei. Din punctul ăsta de vedere, România reprezintă un factor de stabilitate în Balcani, pentru că atâta vreme cât noi rezistăm pe o poziție neutră și avem o armată suficient de puternică să-și impună punctul de vedere al guvernului nostru, atâta vreme cât avem certitudinea că în Balcani nu se va întâmpla nimic. Dacă pierdem controlul organizaţiilor politico-militare din Balcani însemnează că S-E Europei intră în flăcări. Noi sperăm că vom fi factorul de stabilitate care va asigura liniștea în Balcani. Pentru acest motiv a fost invitat domnul Iliescu la Clinton, pentru acest motiv se depun eforturi ca acest factor de stabilitate să nu fie diminuat, să nu fie afectat cu nimic, pentru ca pornind de la un punct fix să putem construi în jurul unei oaze de liniște situația normalizată în Balcanii care sunt în fierbere.

Acum mai există două puncte vulnerabile în S-E Europei: problema Macedoniei și problema Skoplije. Se speră că vor fi aranjate fără ca să izbucnească nici într-o parte, nici în alta. Sunt suficiente conflictele care sunt între bosniaci, între sârbi, între croați, între sloveni, între slovaci. Toate aceste conflicte de natură etnică, politică, religioasă, administrativă, sigur că pot fi îndreptate spre un aranjament cu caracter politic dacă există bunăvoință, dacă există înțelegere. Din punctul ăsta de vedere România reprezintă un factor decisiv ! De aceea ni se face curte, ca să vorbim în limbaj familial, de aceea ni se dă atenție, nu de dragul nostru !… de dragul nostru Occidentul, așa cum a arătat de multe ori în istorie, ne-ar putea lăsa să murim de foame, sau să fim călcați de nu știu care interese străine de istoria noastră. Dar în momentul în care o țară prezintă interes pentru politica marilor puteri, beneficiază de o atenție deosebită. Totul depinde dacă guvernanții noștri vor ști să exploateze în folosul țării acest moment decisiv de care depinde viitorul organizării păcii în S-E Europei și în Balcani. De aceea eu zic că România are obligația ca în plan extern să se mențină în poziția de oază de pace și de liniște în Balcani și în S-E Europei. Și pe de altă parte, să caute umbrela protectoare a instituțiilor atlantice pentru a asigura independența, suveranitatea și integritatea țării. Vorbind de integritate, și nu în paranteză !! … trebuie să subliniez că România nu beneficiază de integritatea teritoriului asigurat de granițele etnice ale poporului român, o parte din țara noastră, incontestabil românească !! … Basarabia, Herța, Hotinul, insulițele din Dunăre și Insula Șerpilor ne-au fost luate cu hapca !… Sigur că deocamdată noi nu avem nici condițiile, nici forța ca să recuperăm aceste teritorii naționale din moși strămoși, dar … NU NE ESTE PERMIS, NICI NOUĂ, NICI GENERAȚIILOR VIITOARE SĂ RENUNȚĂM CA ACESTE TERITORII SĂ REVINĂ LA PATRIA MAMĂ, ROMÂNIA !… Dacă generația noastră nu va putea realiza reintegrarea teritoriului generației Unirii, atunci rămâne ca urmașii noștri să-și pună ca principal obiectiv al vieții și activității lor reîntregirea țării. NOI NU PUTEM RENUNȚA NICIODATĂ LA TERITORIILE ROMÂNEȘTI CARE NE-AU FOST RĂPITE PRIN AMENINȚĂRI MILITARE ȘI CARE FAC PARTE DIN TRUPUL ȚĂRII, DIN VALORILE NOASTRE NAȚIONALE !!… ROMÂNIA NU ESTE ÎNTREAGĂ NICI FĂRĂ TRANSILVANIA, NICI FĂRĂ BASARABIA ȘI NOI NICIODATĂ NU VOM FI LINIȘTIȚI PÂNĂ CE ROMÂNIA NU SE VA REFACE ÎN FRONTIERELE ETNICE ALE POPORULUI ROMÂN ! Și noi nu avem dreptul să fim liniștiți până când țara noastră se va reface între frontierele pe care le arată extinderea etnică a poporului român !

– Și dacă mi-ați permite, am intervenit, nu avem nici dreptul să ne lăsăm copii să uite aceste lucruri.

– Sigur !… am spus-o, că dacă noi nu vom fi în stare, avem exemplul strămoșilor noștri din Transilvania care vreme de 1000 de ani au lăsat din generație în generație MANDAT TESTAMENTAR pentru UNIREA ROMÂNILOR !!… Și noi trebuie, dacă nu suntem în stare noi înșine, să lăsăm mandat testamentar generațiilor care vin că prima obligație este REÎNTREGIREA ȚĂRII !

M.B.: Și dacă tot suntem aici, considerați intrarea în NATO și în celelalte structuri europene ca fiind hotărâtoare pentru definitivarea statutului de stat democratic și de drept pentru România ?

C.C.: Absolut indispensabilă !

Noi trebuie să ne căutăm protecția integrității, a independenței noastre naționale sub umbrela protectoare a unor state puternice. Cine ne amenință pe noi ?America ? Franța ? Țările occidentale ? Nimeni din toate astea, iar țărișoarele astea mici care ar revendica și în ceea ce privește forța lor, și în ceea ce privește pretențiile lor, pentru a ne apăra de ei n-avem nevoie de nicio protecție. Armata noastră și entuziasmul românesc sunt suficiente pentru a le tăia orice fel de elan pofticios în ce privește teritoriul României. Noi avem nevoie de protecție pentru a ne apăra de niște amenințări veninde din partea unor puteri cărăra să nu le facem față. De aceea este obligatorie integrarea noastră în NATO, pentru că la adăpostul NATO să ne putem dezvolta în conformitate cu destinul pe care-l are Țara Românească. Deci, orice fel de tendință de a ne abate de la drumul nostru de integrare europeană în forțele Pactulu Atlantic ESTE O CRIMĂ ÎMPOTRIVA NAȚIUNII !… Sunt oameni și partide care militează și acum pentru o apropiere de Rusia. CATASTROFALĂ DUPĂ PĂREREA NOASTRĂ !!… Mai întâi a fost vorba de Panortodoxia dirijată de Kremlin, după aceea Panslavismul cu ajutorul căruia au vrut să pună mâna pe tot S-E Europei, după aceea a fost acest comunism dezastruos și cu drapelul roșu au vrut din nou să stăpânească tot ce puteau ciupi din Europa, cât mai adânc în interiorul ei, și acum, până la urmă s-au găsit a fi purtătorii de drapel ai creștinismului, și-n numele creștinismului vor să ne salveze. Noi renunțăm la apărarea creștinismului făcută de Mitropolia sau Patriarhia de la Moscova, renunțăm la orice protecție asigurată de Federația Rusă, VREM SĂ FIM NOI ÎNȘINE LA NOI ACASĂ !!… și mai vrem ca în treburile noastre interne să nu se amestece nu micile, marile puteri care întotdeauna au urmărit și urmăresc doar propriile interese. De aceea, indiferent că Moscova vine îmbrăcată în drapel roșu, ori cu Sfânta Cruce Panortodoxă, ori cu principiul de mult depășit al Panslavismului,NU NE INTERESEAZĂ !! … sunt la fel de periculoase pentru viitorul nostru !… și aici, îmi permit să fac o paranteză :

în 1940, când în urma unui ultimatum sovietic am fost forțați să cedăm parte din teritoriul țării, teritoriul de peste Prut, am făcut o declarație foarte riscantă, se găsește consemnată în ziarele vremii, că:

atâta vreme cât va exista Uniunea Sovietică, independența și suveranitatea României vor fi într-un permanent pericol și că sper că voi ajunge să văd prăbușit acest colos cu picioare din lut care se numește Uniunea Sovietică !

Sigur că a trecut foarte multă vreme și am suportat foarte multe suferințe, dar totuși până la urmă am văzut prăbușirea colosului. Sigur că asta nu înseamnă nimic încă, fiindcă locul lui vrea să-l preia acum, ca un jandarm, Federația Rusă, care prezintă același pericol pentru suveranitatea națională, cum l-a prezentat de-a lungul vremii mai întâi teoria Panslavistă, Panortodoxistă și apoi comunistă. Noi, sigur că, țară mică fiind și având în coasta noastră un popor de 250 de milioane de locuitori, trebuie să ducem o politică cuminte, de înțelegere cu vecinii noștri, dar această înțelegere nu trebuie să ducă nici la UMILIREA POPORULUI ROMÂN, nici la acceptarea unei vasalități pe care poporul român n-a suportat-o niciodată și s-a scuturat de ea în momentul oportun pe care i l-a oferit istoria. Noi sperăm că nu vom mai fi vasalii rușilor sub nicio formă s-ar prezenta, după cum sperăm că nu vom fi vasalii niciunuia dintre vecinii noștri care și-ar îndrepta privirile pofticioase spre teritoriul nostru. Noi sperăm că vom putea duce o politică independentă la nivelul și pe meritul poporului român pentru că poporul român CARE A ȘTIUT SĂ SE STRECOARE PRIN VICISITUDINILE ISTORIEI ȘI SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ UNOR PERMANENTE PRIMEJDII DE ANIHILARE, VA ȘTI ȘI DE ACUM ÎNAINTE SĂ ÎȘI DUCĂ O POLITICĂ SĂNĂTOASĂ ȘI IZBĂVITOARE PENTRU VIITORUL ȚĂRII.

Vreau să menționez aici o chestiune care m-a umplut de mândrie; acum zece ani am citit o carte franceză, datorată unui membru al Academiei Franceze, Lucienne Forte, care se numea Les peoples romantiques și care împărțea lumea din antichitate și până în zilele noastre în două categorii, în popoare romantice și în popoare politice, realiste. Am avut plăcerea să constat că poporul român este considerat un popor realist, cu un puternic simț politic !

Argumentul ?

În vreme ce marea și puternica Germania, imperiul cel mai puternic al Europei, la sfârşitul Primului Război Mondial nu a reușit să își facă unificarea teritorială, un biet stat ca România, care avea la ora aceea 15 milioane de locuitori, a reușit să-și aroge această performanță… datorită cărui fapt ?

Datorită intuiției sale politice !… și am văzut acolo citat ca exemplu de cumințenie politică și de simț realist, testamentul lui Ștefan Cel Mare, publicat în întregime ! … UITE O DOVADĂ A INTUIȚIEI POLITICE ȘI A CARACTERULUI DE POPOR REALIST, ALE POPORULUI ROMÂN !

Sigur că am fost foarte mândru, chiar flatat de această subliniere. Și într-adevăr, poporul român, care nu se poate spune că este un popor cult și nici instruit, comparat cu alte state occidentale, este UN POPOR REALIST !!

Suntem în urma lor !

Nu-i nimic, le vom ajunge, dar intuiția noastră politică ce ne-a făcut să supraviețuim aici vreme de 2000 de ani, în vâltoarea tuturor evenimentelor, este nu numai recunoscută, dar este demonstrată în mod științific într-o carte de rezonanță, carte a cărui lectură mi-a confirmat și mi-a întărit entuziasmul și ÎNCREDEREA ABSOLUTĂ în viitorul poporului român !

M.B.: Domnule Președinte Corneliu COPOSU, din fragedă tinerețe v-ați legat metabolic am putea spune, de nobilele idealuri ale național-țărănismului; ba mai mult, pe întreg parcursul vieții dumneavoastră de până acum nu v-ați îndepărtat nicio clipă de aceste înălțătoare simțăminte. Pornind de la aspectul că în momentul vizionării acestui interviu se vor afla copii și tineri, v-aș ruga respectuos a ne prezenta cum de se face că la dumneavoastră nu numai că a existat consecvența atașamentului, dar tot timpul ați adus adăugiri care, dacă vreți, și numai în acești ultimi ani au căpătat o audiență de largă reprezentare, și de-mi îngăduiți un complementar, ce ar trebui să știe un tânăr înainte de a adera la o orientare politică anume ?

C.C.: Pot să vă spun că am avut o situație specială, oarecum norocoasă, m-am născut într-o casă de români cu o veche tradiție românească și-mi aduc aminte din prima copilărie, că pe pereții casei în care m-am născut și în care am trăit, am văzut o serie de figuri necunoscute inițial, dar pe care cu timpul le-am învățat: Mihai Viteazul, Avram Iancu, Horea, Cloșca, Crișan alături de figurile care reprezentau la vremea aceea politica activă a națiunii române din Transilvania. Aici nu trebuie să uitați că m-am născut în străinătate !!… pe vremea aceea Transilvania era ocupată de Imperiul Austro-Ungar. Această tradiție de luptă care s-a permanentizat vreme de 900 de ani în Transilvania, sigur că a lăsat amprente. În familiile românești patriotismul, care nu era unul de tarabă, care nu se manifesta public, era o lipsă de decență să spui că ești un bun român, sau patriot … erai născut bun român, erai născut patriot și erai destinat ca acest patriotism să-l duci până la capăt, să-l duci până la ultima clipă a vieții tale, chiar dacă era necesar sacrificiul vieții pentru un ideal pe care l-ai moștenit.IDEALUL MOȘTENIT PÂNĂ LA 1918 ERA UNIREA !!Toți bătrânii noștri au murit de dorul UNIRII, și toți au lăsat generațiilor următoare testamentul care era primul obiectiv al fiecărui copil de când se năștea și până trecea în lumea cealaltă: OBLIGAȚIA DE A MILITA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR !!

Străbunicul meu dinspre mamă, care se numea Gavril Vaida de Glod – avea o particulă nobiliară de care noi în tinerețe râdeam, era văr primar cu Alexandru Vaida Voievod, a fost unul dintre promotorii PASIVISMULUI POLITIC !!, adică a acelui grup din Partidul Național Român din Transilvania care hotărâse ca semn de protest față de lipsa poporului român, poporul român se retrage din viața politică și sabotează orice fel de acțiune politică-administrativă. Această atitudine a PASIVISMULUI POLITIC, a durat până prin 1906, deci prin ea dorindu-se să se demonstreze opiniei publice din lumea întreagă că în condițiile feudale impuse de regimul de ocupație austro-ungar, poporul român nu se poate manifesta și că poporul român revendică egalitatea perfectă de drepturi cu naționalitățile conlocuitoare.

În 1906, o generație tânără, în frunte cu Iuliu Maniu, Aurel Vlad, cu Alexandru Vaida Voievod, fruntașii tineri de pe vremea aceea, au hotărât abandonarea pasivismului politic …

INTRĂM CU CAPUL ÎN SPINI !ÎNCEPEM LUPTA PENTRU DOBÂNDIREA PE CALE PARLAMENTARĂ, RESPECTÂND LEGILE ȚĂRII, A EGALITĂȚII DE DREPTURI DINTRE NOI, CARE SUNTEM AUTOHTONII ACESTUI PĂMÂNT ȘI DINTRE POPOARELE PE CARE ROMÂNII N-AU ÎNCETAT NICIODATĂ SĂ LE SPUNĂ VENITURI !!

Deci, noi, autohtonii trebuie să fim cel puțin egali cu veniturile pe care le-am ospitalizat și care NE-AU ÎNCĂLECAT !!astfel a început EPOCA ACTIVISTĂ ! Acum, tatăl meu, care a făcut politică și el, ca orice român din Transilvania, de la 12 ani, a ajuns senator al PNR. Sigur că s-a ocupat de treburile publice !

Eu, culmea, EU NU M-AM ÎNSCRIS VREODATĂ ÎN P.N.Ț. ! Nu țin minte, m-am pomenit a fi membru al acestui partid și dacă mi-ar căuta cineva documentul de înscriere nu l-ar găsi niciodată. Deci, m-am născut în acest partid, am început să activez de foarte tânăr, la 16 ani ! Am fost luat de Iuliu Maniu la cabinetul lui, unde m-a păstrat lângă el vreme 11 ani. Am fost în permanență umbra lui până în 1947, când am fost arestat în aceeași zi cu Maniu. Numai întâmplarea a făcut ca eu să fiu acela care a fost mai apropiat de președintele național-țărăniștilor, însă toată lumea românească din Transilvania nutrea aceleași idealuri, lupta pentru aceleași obiective și avea drept țel final, UNIREA!!

După Unire, Iuliu Maniu a realizat cel mai puternic partid din S-E Europei, nu din România! În momentul în care P.N.Ț. a fost desființat de trupele sovietice care au ocupat România, P:N:Ț: avea 2.125.000 de membri !! VĂ ÎNCHIPUIȚI FORȚA ACESTUI PARTID !?( ochii îi sclipeau de hotărârea cu care rostea aceste cuvinte și în acel moment realizam că mă aflam în ceasul lansării unui testament pentru istorie !) …

Bineînțeles că pentru o țară ocupată de tancurile sovietice nu era o problemă să desființeze nu numai din punct de vedere politic, ci și fizic acest partid. Partidul nostru a avut în primele faze de persecuție 272.000 de arestați, dintre care cel puțin jumătate au murit în închisori ! Fruntașii partidului nostru au executat în timpul comuniștilor 1.500.000 de ani de pușcărie, executați efectiv în condiții cumplite, în CONDIȚII DE EXTERMINARE ! Sigur că din această încrâncenare, din această CATASTROFĂ, eu numesc regimul comunist catastrofic, și cred că România a pierdut în cei 45 de ani de comunism mai mult decât a pierdut în ambele războaie mondiale (întrevedeam în lumina ochilor cum mă ardea, că și el, impunătorul bărbat care se descompunea din întreaga-i ființă în vorbele cu care apăsa atrocitățile prin care trecuseră ei în acele vremuri, era conștient că îmi transmite un MESAJ pentru istorie!)…

După 45 de ani de comunism sigur că au fost câțiva, foarte puțini supraviețuitori care s-au încăpățânat să nu moară în pușcăriile comuniste, ei bine, cu aceștia am realizat partidul în prima zi după Revoluție !… Din fericire, sigur că mănunchiul de bătrâni care supraviețuiseră holocaustului comunist nu era suficient pentru a da naștere unui partid, am avut șansa ca lumea, fie datorită tradiției fie datorită programului nostru, fie datorită încrederii pe care ne-a acordat-o, a venit alături de noi și încă în primul trimestru al anului 1990 am avut satisfacția de a înregistra 40.000 de noi aderenți din generația tânără !Foarte important, pentru că această generație tânără nu știa nici din cartea Istoria României – cei mai mulți îmbrățișaseră o istorie care falsificase tot trecutul nostru, și în special trecutul interbelic și ultima fază a ocupației comuniste. Totuși, eu am satisfacția că începând cu un mănunchi de oameni care puteau fi numărați pe degete, am realizat cel mai puternic partid din România ! Și spun asta fără niciun fel de reticență pentru că trebuie să știți că faimosul partid de la putere, PDSR, nu este un partid !!… PDSR este o adunătură de oameni legați prin interese de ordin pragmatic, un partid de conjunctură care rezistă atâta vreme cât conducerea lui e la putere și care se va spulbera când partidul va cădea de la putere.PENTRU CA SĂ EXISTE UN PARTID, TREBUIE MAI ÎNTÂI SĂ EXISTE O IDEOLOGIE, O DOCTRINĂ, ȘI O MASĂ DE OAMENI CARE TREBUIE REPREZENTATĂ !…Fără aceste condiții partidele care s-au înființat cu zecile, cu sutele, nu au decât o viață efemeră.

NOI AM FOST ÎNTOTDEAUNA UN PARTID DE MASĂ, AM REPREZENTAT TOATE CATEGORIILE SOCIALE ȘI CA URMARE AM AVUT BAZA CARE NE ASIGURĂ CONTINUITATEA ÎN TIMP!!Sigur că sutele de partide înregistrate la Tribunalul București vor dispărea, partidul nostru însă va rămîne pentru că el nu este un partid clientel și nu este un partid încropit în jurul unui lider, ci este întemeiat pe dorința unei categorii sociale de a se vedea reprezentată în dorințele și aspirațiile ei. Sigur că partidul nostru a avut în trecut mari lideri, ca Iuliu Maniu, care este cea mai importantă figură politică a epocii interbelice, calificat ca atare de analiștii străini, la avut pe Ion Mihalache, cel mai mare orator al țărănimii și reprezentant autentic al nevoilor și al durerilor acestei categorii sociale atât de neîndreptățite în țara noastră, l-a avut pe Titulescu. Dar, N-AM FOST UN PARTID DE LIDERI, UN PARTID FORMAT ÎN JURUL UNUI ILIESCU OARECARE, CARE ODATĂ CU DISPARIȚIA LIDERULUI SĂ SE SPULBERE ȘI PARTIDUL !

Partidul nostru are o doctrină, are o ideologie, are o alternativă de guvernare care din păcate n-a putut fi răspândită așa cum s-ar fi trebuit. Acum facem eforturi disperate să popularizăm alternativa noastră de guvernare, programul nostru de criză, programul nostru de guvernare de lungă durată.

Nu avem condiții pentru că suntem săraci !… pentru că toate toate bunurile țării sunt controlate de domnii de la guvernare. N-are nimeni nimic împotriva faptului că încearcă să-și umple buzunarele, dar MĂCAR SĂ FACĂ CEVA PENTRU NENOROCITUL ĂSTA DE POPOR !Nimeni din guvern nu se gândește la o inițiativă în folosul poporului român. Pentru că sigur oamenii își fac interesele, își augmentează bunăstarea. Nu asta e crima de căpetenie, CRIMA LOR ESTE CĂ NU SE OCUPĂ DE INTERESELE NAȚIUNII – UN MILIMETRU DE EFORT SĂ-L FACĂ ȘI PENTRU INTERESUL PUBLIC …!

M.B.: Ce anume mai păstrează omul politic de largă reprezentare, Corneliu COPOSU, din experiența dobândită lângă marele Iuliu Maniu ?

C.C.: E foarte complicată întrebarea !

Iuliu Maniu a fost, după opinia mea, expresia cea mai strălucită a tuturor revendicărilor politice, istorice și naționale ale poporului român. Iuliu Maniu a fost o figură care se naște la 200 de ani o dată într-o țară !Am avut marele noroc să-l avem conducător !!

A avut o intuiție deosebită, un caracter fără de egal, a avut o intransigență și o temeinicie care nu au găsit echivalent în istoria românească. Iuliu Maniu nu are element de comparație în politica noastră interbelică !… În general, aproape toată activitatea pe care a desfășurat-o în ultimii 15 ani a fost făcută sub ochii mei, deci am fost martorul acestei activități, am avut posibilitatea să apreciez caracterul lui, intransigența lui, refuzul lui categoric de a tranzacționa cu ideile și principiile care-l ghidau. Era un om deosebit de curtenitor și de amabil, stătea de vorbă cu adversarii politici, a avut discuții interminabile despre viitorul țării dar nu s-a abătut nicio clipă de la principiile pe care le-a creat și condus.

Deci … N-A TRANZACȚIONAT CU PRINCIPIILE ! Acesta este și caracterul lui de căpetenie – intransigența cu care și-a urmărit obiectivele de căpetenie ale vieții – o parte realizate o parte nerealizate. Dar pentru partea nerealizată A PLĂTIT CU VIAȚA, A MURIT ÎN ÎNCHISOARE, LA SIGHET, ÎN CONDIȚII CUMPLITE, A MURIT CA UN CÂINE, ÎNFOMETAT, LIPSIT DE CELE MAI ELEMENTARE CONDIȚII DE IGIENĂ, PERSECUTAT, UMILIT …

În asta constă măreția lui Maniu, ESTE MARE NU NUMAI PRIN OBECTIVELE CARE ȘI LE-A PROPUS ȘI PE CARE A REUȘIT SĂ LE REALIZEZE, DAR ESTE MARE ȘI PRIN MOARTEA SA !!De aceea m-am opus categoric să se scormonească în cimitirul săracilor unde a fost aruncat într-o groapă comună din Sighet ca să i se descopere rămășițele.

NU !!… acolo trebuie să fie lăsat !… acolo unde l-au aruncat comuniștii !și de acolo, din pământul țări!!… cu care s-a amestecat !! …

VA EXERCITA ASUPRA VIITORULUI NOSTRU INFLUENȚA DEOSEBITĂ CARE NE VA CONSOLIDA POZIȚIA NOASTRĂ ȘI NE VA ÎNTĂRI OBLIGAȚIA DE A LUPTA PENTRU VIITORUL ȚĂRII URMÂND EXEMPLUL LUI !!

Eu personal trăiam un moment înălțător !… gâtuit de emoție am cerut un pahar cu apă…

M.B.: Domnule Președinte Corneliu COPOSU, la un moment dat, partidele istorice au reușit să se adune în jurul Dumneavoastră, pentru ca, mai apoi, să apară memente de tensiune care au condus spre căi diferite pentru fiecare dintre ele dar în ultima vreme se observă tendințe de apropiere, cum ați comenta aceste comportamente ?

C.C.: După Revoluție, mai precis în 1990, cu ocazia unui Congres internațional la Luxemburg, având o pauză de câteva zile și examinând de la distanță evoluția politică a situației din Romania, am ajuns la concluzia că în condițiile date, poporul român nu va scăpa de obsesia unor prelungiri ale guvernărilor comuniste decât strâns uniți. Am ajuns la concluzia că după 50 de ani de comunism nivelul civic al populației noastre, al electoratului român, nu-i va îngădui să perceapă deosebirile ideologice și doctrinare dintre diversele teorii sau formațiuni politice. Și atunci, prima fază pe care trebuia să o realizăm este să ne scuturăm definitiv de comunism. ATÂTA VREME CÂT MOȘTENIREA COMUNISTĂ ESTE CONDUCĂTOAREA TREBURILOR INTERNE, NOI NU VOM PUTEA REALIZA NIMIC !!

Cum ne putem scăpa de comunism ?

Ei având beneficiul de a controla toată baza materială a țării și beneficiind și de tradiția moștenită după cinci decenii de comunism, de subordonare a opiniei publice românești și, firesc, de TEAMA CETĂȚENILOR FAȚĂ DE NECUNOSCUT, TEAMĂ CARE EXISTĂ ȘI ASTĂZI !… uite, de veți merge într-o comună să staţi de vorbă cu oamenii, se uită la stânga, se uită la dreapta ca nu cumva să-i audă cineva. Deci, emanciparea de sub teamă încă nu s-a înfăptuit !… și, probabil că va trebui să mai așteptăm pentru ca racilele pe care le-au impus anii de comunism să se șteargă.

Deci, în condițiile astea este inutilă competiția dogmatică între formațiunile politice. Este momentul unei solidarități a întregii Opoziții democratice pentru a realiza dărâmarea acestui neocomunism, acestei a doua faze a nomenclaturii care a reușit să fure Revoluția pentru care s-au sacrificat peste 1000 de vieți tinere și care pur și simplu a fost confiscată de niște oameni versați care cunoșteau toate împrejurările și care aveau și o oarecare experiență de guvernare. Atunci s-au pus bazele acestei Convenții Democratice, pe care eu o vedeam ca un fel de solidarizare a tuturor formațiunilor politice democratice din România, unite cu un singur obiectiv:

SCUTURAREA ȚĂRII DE COMUNISM !! Abia apoi urmând ca după ce se va fi realizat acest obiectiv, în condiții de normalitate să putem să ne prezentăm în fața electoratului român fiecare cu programul și ideologia sa și să lăsăm poporul să decidă pentru ceea ce crede că e mai bun pentru viitorul și interesele sale.

Asta a fost ideea ! S-a realizat această CD în care am subordonat ideologiile unui obiectiv principal: LUPTA ANTICOMUNISTĂ ! ca prim obiectiv pentru a intra în normalitate sărind problemele de care v-am amintit. După ce vom obține izbăvirea de comunism vom merge în fața electoratului fiecare cu ideologia, cu programul, cu doctrina și vom invita poporul român să opteze pentru ceea ce crede el că este mai bine pentru viitorul său. Sigur că ideal ar fi ca această CD să consolideze, să adune în jurul său tot ce este anticomunist, tot ce este cinstit și tot ce urmărește un obiectiv de căpetenie: SALVAREA ROMÂNIEI ȘI ÎNDREPTAREA EI PE DRUMUL SPRE DEMOCRAȚIE !

Din păcate n-am reușit să realizăm aceste obiective și nu ne este permis să ne ascundem după deget ! Eu am avut e o serie de obiective de care m-am legat și pentru care am militat, dar n-am reușit !… unul dintre obiectivele de căpetenie a fost: PROMOVAREA TINERILOR !… am spus: noi trebui să pregătim urmașii noștri, oameni cărora să le predăm ștafeta, să-i pregătim.

Cum ?

PROMOVÂNDU-I ÎN LOCURI DE CONDUCERE ÎN CADRUL P.N.Ț. !

Ei, am făcut eforturi … în multe din eforturile făcute am reușit, dar nu în toate !…

Un al doilea obiectiv a fost:PROMOVAREA FEMEILOR ÎN LUPTA POLITITCĂ NAȚIONALĂ ! 56,8% din electoratul României este compus din femei. Dacă te votează femeile ai câștigat alegerile !… Am încercat cu eforturi deosebite ca să promovez femeile pe posturi de conducere în partid … n-am reușit !… Avem patru șefi de organizații femei și șefa organizațiilor feminine, care trebuia să fie femeie, nu ?! Deci un alt obiectiv care nu mi-a reușit ! TREBUIE SĂ RECUNOAȘTEM INSUCCESELE !!

În materie de CD am avut un rezultat promițător inițial … toate organizațiile considerate democratice au venit alături de noi și am consolidat această CD care și-a și dovedit forța la ultimele alegeri, și ne-am menținut pe o poziție promițătoare, dar …dar A INTRAT DRACUL CU COADA ÎN CONVENȚIE CARE A ÎNCEPUT SĂ SE DESTRAME !

Iată deci, un alt eșec pe care trebuie să-l recunoaștem !!… că în loc să mergem uniți la alegerile din `96, toată lumea anticomunistă, toată lumea care urmărește o schimbare de atitudine, o dirijare a României pe drumul democrației, al economiei de piață, al legăturilor tradiționale, această solidaritate pe care am denumit-o: SOLIDARITATEA CELOR BUNI !…

s-a spulberat !… adică lumea a început să dea importanță, culmea, PROBLEMELOR VELEITARE !… fiecare voia să se arate mai important decât este și în loc să realizăm o solidaritate anticomunistă care să reușească să schimbe situația politică din România și să ne impunem alternativa noastră de guvernare … ACUM TREBUIE SĂ O LUĂM DE LA CAPĂT !!

Așa e în politică, nu trebuie să disperăm … până la urmă sigur că mai încet decât ar fi fost nevoie vom reuși. Și vom reuși pentru că, pe de o parte, poporul român care e foarte răbdător, ajunge și el la capătul răbdării atunci când foamea, mizeria și nenorocirea îl copleșesc, iar în al doilea rând, lumea s-a plictisit de acest guvern de la care nu mai are nimic de așteptat, pentru că eu am vorbit cu domnii de la guvernare și le-am spus: ARĂTAȚI-MI UN MINISTRU CARE ÎN ACEȘTI CINCI ANI DE GUVERNARE A FĂCUT CEVA PENTRU POPORUL ROMÂN ȘI EU ÎL MĂNÂNC CU PENE CU TOT !!… penru că toți miniștri din guvern s-au preocupat de probleme de ordin personal și de prelungirea agoniei guvernamentale a d-lui Văcăroiu, ori … dacă într-un guvern nu găsești un om care să se dedice problemelor obștești, ori care să aibe o cât mai mică preocupare pentru cele 23 de milioane de oameni nenorociți care n-au așteptat de la altcineva decât de la proprii conducători o ameliorare a situației lor … ori, care e situația !?

Din ce în ce mergem din rău în mai rău și din nefericire în câteva luni sărăcia să năpădească de o asemenea manieră populația din România, încât să nu mai fim în stare să ne acoperim coșul zilnic. În condițiile astea sigur că guvernul nu poate supraviețui și că speranțele noastre se leagă de INTUIȚIA POPORULUI ROMÂN, o experiență făcută cu aceste guvernări postrevoluționare și sperăm că de data aceasta va urmări drumul care să ducă la democratizarea țării, la modernizarea economiei de piață și la încercarea de normalizare a situației din țară. Nu este admisibil ca a doua țară bogată din Europa să trăiască sub nivelul Albaniei și oamenii să-și facă preocupări pentru hrana lor zilnică … ESTE CONTRA NATURII ȘI TOT CE ESTE CONTRA NATURII NU POATE SĂ DUREZE, CHIAR DACĂ PRIN ARTIFICII ACEASTĂ SITUAȚIE SE PRELUNGEȘTE !!

Deci … eu închei într-un mod optimist cu speranța că la proximele alegeri guvernul va cădea, că alternativa noastră de guvernare se va pune în aplicare, că în câteva luni vom reuși să depășim criza acută cu care e confruntată țara și ne vom pune în aplicare un program care va conduce la normalizarea țării și la primii pași spre ceea ce trebuie să realizăm ca obiectiv:RIDICAREA ROMÂNIEI LA NIVELUL PE CARE TREBUIE SĂ-L ASIGURE SITUAȚIA EI MATERIALĂ, BOGĂȚIA ȘI INTELIGENȚA POPORULUI ROMÂN !!

M.B.: De acord cu dumneavoastră, domnule Peședinte Corneliu COPOSU, și, îngăduiți-mi să vă solicit comentariul asupra rolului și semnificației pe care le atribuiți dumneavoastră alianțelor electorale, și, dacă întrevedeți mutații care să surprindă electoratul pentru iarna-primăvara următoare ?

C.C.: Întrebarea este foarte potrivită referindu-ne la momentul prin care trecem și care este afectat de o serie de învolburări care determină în același timp mutații între o formație și alta. Sigur că într-un regim normal, aceste mutații care pe vremuri au dobândit și un nume clasic, rămas în istorie, nume inventat de răposatul Nicolae Iorga, aceste treceri de la un partid la altul, adică de la un partid de opoziție la un partid de guvernământ se numeu FRIPTURISM, iar cei ce le provocau se numeau fripturiști. Sigur că fripturismul a existat și există din toată vremea!… Principalul interes și ponderea de căpetenie care determină fenomenul este de ordin pragmatic, unele dintre aceste dintre aceste TÂRGUIELI fiind absolut DE TARABĂ, și foarte puțin onorabile: vin la dumneata în partid dacă mă faci subprefect, ori director FPP – sunt negocieri pe care le cunoaștem și care se practică nu spre onoarea celor care le practică. Sunt altele care sunt determinate de o viziune mai îndepărtată pe linie politică; angrenați într-o politică stabilă se îndreaptă spre alte formațiuni politice sau spre alte obiective și ele pot avea chiar justificări de ordin ideologic. În momentul în care ai ajuns la concluzia că ideologia care o sevești nu are perspective de afirmare, o părăsești.ASTA AR FI LATURA ONORABILĂ A ACESTOR FLUCTUAȚII !… de obicei foarte rar întâlnită, cele mai dese schimbări de atitudine și tribulații între partidele politice sunt absolut de ordin pragmatic. S-a văzut de exemplu că dl. Petre Roman care a fost prim ministru câțiva ani de zile și care reușise să adune în jurul lui câțiva oameni bine pregătiți, s-a văzut în cele din urmă părăsit rând pe rând de acești oameni ai lui, de încredere chiar.DACĂ ÎNSĂȘI CANDIDATUL LUI LA PREȘEDENȚIE L-A PĂRĂSIT !…sigur că pentru asta nu există justificări ideologice și există pur și simplu interese de ordin pragmatic care au operat sub niște promisiuni cărăra li s-a dat urmare.

În ce privește viitoarele coaliții, eu prevăd că pentru o reușită în acțiunea antiguvernamentală întreprinsă de Opoziție, ar fi utilă o coalizare a întregii opoziții democratice.

Fac o paranteză – sub opoziția democratică nu integrez toate formațiunile născute ieri sau alaltăieri, cu niște scopuri absolut nebuloase, așa numitele partide de buzunar sau partide de scară de apartamente care nu au nicio valoare în calculul politic, dar când e vorba de o formație care s-a evidențiat în politica noastră internă, se poate vorbi de o analiză a motivației pentru care s-au făcut anumite fuziuni, alianțe. Nu văd nicio explicație logică a niciuneia dintre alianțe, nici chiar dintre partidul domnului Cunescu și partidul domnului Roman, care purtau același nume de partid social democrat, dar se găseau într-o poziție antagonistă care nu ar fi îngăduit o fuziune sau alianță.

În ce privește viitoarele alegeri, eu nu exclud posibilitatea ca toată opoziția democratică autentică să se solidarizeze în jurul unui obiectiv primar: DOBORÂREA GUVERNULUI !… pentru că prima măsură pentru a scoate țara din impas este emanciparea de sub CRIPTOCOMUNISM !… deci, dacă aș fi întrebat aș răspunde că: NU VĂD NICIUN IMPEDIMENT ÎN REALIZAREA UNEI COALIȚII PRE ORI POST ELECTORALE ÎNTRE FORMAȚIUNILE SERIOASE CARE MILITEAZĂ PENTRU DEMOCRAȚIE ȘI AL CĂROR PROGRAM NU REPREZINTĂ NIȘTE ANTITEZE INACCEPTABILE !!

În ce privește alegerile proxime cred că numărul mare de candidați la președenție va face NESERIOASĂ alegerea președintelui. Dacă vom număra zece, doisprezece candidați vă închipuiți că indiferent de voturile pe care le vor recolta respectivii, seriozitatea alegerii va fi pusă în cumpănă. În ce privește partidul de guvernământ, nu știu dacă va continua alianța făcută cu partidele extremiste, alianța care a întunecat imaginea țării în străinătate. S-ar putea întâmpla ca partidul de guvernământ să meargă singur în alegeri, căutându-și după alegeri alianțe de care va avea nevoie eventual pentru a-și asigura o majoritate guvernamentală, ASTA O SPUN IPOTETIC !!… fiiindcă în aceeași stuație se află CD care în cel mai bun caz poate conta pe o MAJORITATE IPOTETICĂ !

Nicio formațiune politică, în condițiile politice actuale ale țării, nu poate conta pe o majoritate absolută care să o dispenseze de anumite alianțe de menținere a unui guvern majoritar. Deci, indiferent care formație va avea prevalență și va avea majoritatea preponderent relativă, va trebui să facă asemeni combinații care să se bazeze pe apropierile ideologice și corectitudinea partidului.

În ceea ce ne privește:N-AȘ FACE NICIODATĂ O ALIANȚĂ CU UN PARTID A CĂRUI CORECTITUDINE SĂ FIE PUSĂLA ÎNDOIALĂ !!… deci, este de prevăzut ca la alegerile viitoare să se facă anumite alianțe, n-aș zice fuziuni, fuziuni este mai greu de realizat, și chiar dacă se vor realiza vor fi de importană disparentă în lumea noastră politică. Dar să se facă niște alianțe care ar avea valabilitate în timpul alegerilor și, mai cu seamă, valențe post electorale, pentru că dat fiind rezultatul care se prevede, sigur că va fi nevoie în viitor pentru constituirea unui guvern majoritar de niște susțineri din afara formației politice majoritare. Eu sper ca în cene privește pe noi, CD, va realiza o majoritate relativă și va avea la îndemână formații corecte care să-i asigure majoritatea indispensabilă pentru guvernare.

M.B.: Vorbeați dumneavoastră despre seriozitate și v-am ruga, domnule Președinte Corneliu COPOSU, să comentați despre cum explicați, de la înaltul dumneavoastră spirit, puternica penetrare a vulgarului, a violenței chiar în disputele și comportamentul unor oameni politici, știut fiind că, măcar din cât am citit eu, în tradiția parlamentară română n-a existat așa ceva.

C.C.: Cine cercetează cu atenție istoria politică a României interbelice va fi impresionat de decența, de acuratețea și de totala comportare inexcepționabilă a factorilor politici care au activat în perioada respectivă. Vă dau un exemplu:că implică după sine și o diminuare sau o accentuare a afecțiunilor dintre oameni. În orice caz, relațiile erau exemplificatoare pentru situația politică a momentului. La noi, AU PĂTRUNS DERBEDEII ÎN PARLAMENT !!

Eu nu fac o apreciere generală, sunt mulți oameni politici din toate formațiunile care răspund noțiunii de om civilizat. Am și eu prieteni politici chiar printre fruntașii guvernamentali și printre fruntașii opoziționiști, dar asta nu mă impiedică să constat că masele care au pătruns în Parlamentul României sunt așa de lipsite de cultură politică, de cei șapte ani de acasă și de atitudine civilizată, încât atitudinea lor a făcut înconjurul lumii. Nicăieri în Europa unde te învârți nu vei găsi oameni care să nu cunoască cel puțin anecdotic câteva scene năstrușnice desfășurate în Parlamentul României. Sigur că Parlamentul este un loc de dezbatere, este un loc de desfășurare a polemicii și de contracție între tezele pe care le susține o formație sau alta. Asta nu implică însă înjurături de mamă și nu implică trivialități pe care nenorocitul ăsta de Parlament al României le-a auzit pentru prima dată cu ocazia sesiunilor parlamentare de acum. Căutați dumneavoastră dezbaterile parlamentare care apăreau în volumul trei al Monitorulei Oficial dintre cele două războaie și veți găsi acolo dispute vehemente, veți găsi și dezbateri parlamentare, REALITATEA E CĂ NOI NU AVEM DEZBATERI PARLAMENTARE ACUM!

ÎNAINTE VREME ERAU NIŞTE PARLAMENTARI CU UN LIMBAJ STRĂLUCIT, CU O INTUIȚIE DEOSEBITĂ, CU O PROMPTITUDINE ÎN REACȚIE ȘI CU O ATITUDINE STRĂLUCITOARE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL INEDITULUI CU CARE ERAU CONFRUNTAȚI !

Avem figuri ilustre de parlamentari care sigur vor rămâne scriși în istorie. În locul acestora, ce au apărut în Parlamentul ROMÂNIEI ?

Niște mojici, niște mârlani – nu toți vorbesc, doar unele exemple cunoscute care își fac de cap.ORBESC MAI CA LA UȘA CORTULUI !!

În condițiile astea sper că nivelul Parlamentului se degradează și eforturile pe care le fac unii pentru a păstra o anumită decență, sunt inoportune. În orice caz: MIE ÎMI E AȘA GROAZĂ DE LIMBAJUL PARLAMENTAR ÎNCÂT FAC TOT POSIBILUL SĂ-L EVIT !

M.B.: Undeva, în timpul dialogului nostru, pomeneați ceva de pasivitatea politică. Aș adăuga că în perioada scursă de la Revoluție am observat în vremea diferitelor alegeri un absenteism dincolo de limitele firescului din partea electoratului. Telespectatorii noștri au în acest moment posibilitatea de a se raporta atitudinal și comportamental la punctul de vedere al uneia dintre figurile de seamă ale politicului românesc. Ne-ar interesa comentariul dumneavoastră legat de acest aspect și unde credeți că se lovește forma cadrului democratic ce-l dorim țării noastre.

C.C.: Întrebarea dumneavoastră este bine pusă !

Din păcate, răspunsul pe care trebuie să vi-l dau are un aspect negativ. Această pasivitate cum o numiți, eu o numesc și mai grav: APATIE A OPINIEI PUBLICE !… ESTE UN CERTIFICAT DE DEZINTERES NAȚIONAL CARE REPREZINTĂ UN ASPECT FOARTE GRAV DIN PUNCT DE VEDERE AL RĂSPUNDERII POLITICE …!!

În momentul în care omul este nemulțumit, înjură, dar nemulțumirea lui se soldează fie cu efortul de a obține realizarea unui obiectiv care îi este refuzat, fie solidarizarea unor oameni, pentru ca împreună cu ei să poată să-și realizeze obiectivul. În momentul când cetățeanul român abandonează și una și cealaltă dintre aceste cărări spre realizarea obiectivului, atunci intervine această APATIE, extrem de periculoasă.

Ce înseamnă apatia politică ? – a electoratului, a omului, la obligația, nu vorbesc dreptul de a-și asigura propriul viitor, lucru pe care-l socotesc foarte periculos și în prelucrările pe care le fac acum de pregătirea viitoarelor alegeri, primul obiectiv pe care-l impun fruntașilor de partid este COMBATEREA ACESTEI APATII !… și asta, pentru că, atâta vreme cât noi nu vom convinge electoratul român că:ARE OBLIGAȚIA DE A PARTICIPA PÂNĂ LA UNU LA SOLUȚIONAREA PROBLEMEI DE CARE DEPINDE PROPRIUL LUI VIITOR, până atunci vom înghiți mai departe TEROAREA CRIPTO-COMUNISTĂ !… altfel spus, prima obligație electorală a tuturor prtidelor conștiente este să determine polulația să-și exercite dreptul de vot pentru că:ÎN MÂNA POPULAȚIEI STĂ VIITORUL EI !… dacă ea renunță cu bună știință la dreptul și posibilitatea de a-și crea un viitor pe măsură și obiectivele pe care și le-a propus, înseamnă că a intrat în ceea ce numeați dumneavoastră pasivitatea politică, care este de rău augur, de care vor profita bineînțeles toți stipendiații actualului guvern, toț oamenii puși în pâine de guvernarea actuală, și vor prelungi această agonie în defavorul poporului român până în momentul în care oamenii, nemaiputând răbda mizeria, oprimarea, sărăcirea și imposibilitatea de exprimare VOR PRODUCE O EXPLOZIE !!

De aceea obligația noastră este în primul rând de a combate această apatie, acest FATALISM !… pentru că, românul este fatalist de obicei și asta face parte oarecum tot dintr-un fel de fatalism, iată, auzi unii oameni: păi, mă rog, orice am face noi tot comuniștii rămân la putere!Deci, o mentalitate pe care au imprimat-o cei șase ani de guvernare criptocomunistă, în care oamenii s-au străduit să schimbe aspectul politic al societății, n-au reușit fie datorită terorii exercitate nu numai de organele de represiune: poliție, jandarmerie, s.r.i., ci și de autoritățile administrative silvice, școlare, medicale obișnuite care toate suportă teroarea, opresiunea și dirijarea guvernamentale.

Sigur că ar fi o nenorocire dacă această apatie electorală de care vorbim și de care ne temem ar lua extindere, și în special dacă ea s-ar extinde asupra generației tinere. Din totdeauna tineretul a fost în fruntea acțiunilor salutare care au dus la schimbările cruciale din politica românească.În momentul în care tinerii se dezinteresează de viața politică înseamnă că națiunea română a intrat cu un picior în groapă. Eu am combătut cu multă violență această ținută, această atitudine, acest fatalism care nu este cu nimic îndreptățit pentru că, dacă analizezi puțin situația îți dai seama că pentru a avea un primar ai nevoie de un număr de voturi. Dacă eu cu nevastă-mea și sora mea nu ne ducem la vot cu motivarea: dă-i dracului că tot comuniștii ies !… sigur că vor fi cu trei votuti mai puțin, și dacă se extinde la 20 de familii înseamnă că indirect AI CONTRIBUIT LA ALEGEREA UNEI PERSOANE NECONFORME CU DORINȚA OPINIEI PUBLICE !

Da, simptomul e periculos, trebuie și combătut cu multă violență iar oamenii trebuie făcuți să înțeleagă că viitorul este în mâna lor – nu depind nici de mine, nici de alții, ci de ei înșiși depinde care va fi viitorul lor Și dacă reușesc să se lege de obiectivele viitoare, de acțiunea prezentă pe care îi obligă legea și datoria cetățenească înseamnă că ei înșiși își pot dirija viitorul. Sigur că vor trebui depuse eforturi !

Eu am spus, exagerând puțin, că jumătate din eforturile electorale vor trebui îndreptate spre combaterea apatiei electoratului și dirijate spre eforturile de a determina oamenii care nu-și exercită dreptul de vot ca să fie prezenți și să-și exprime punctul de vedere indiferent în ce fel, indiferent pe cine vor să voteze, dar să-și exercite acest drept, care E ȘI O OBLIGAȚIE MORALĂ !… și în același timp O OBLIGAȚIE PENTRU VIITORUL SOCIETĂȚII ROMÂNEȘTI ÎN CARE TRĂIM !… de multe ori de aceste atitudini depind nu numai niște schimbări sporadice de guvern, dar depind niște situații care ameliorează în ani de zile, în timp pierdut inutil din cauza aceste lipse de inițiativă, și acestei apatii a opiniei publice.

M.B.: Domnule Corneliu COPOSU, am avut bucuria de a fi martorii recentei dumneavoastră omagieri de către Președintele Chirac, prin înalta distincție ce v-a fost atribuită. Cum a primit omul politic de largă reprezentare Corneliu COPOSU gestul Președintelui francez ?

C.C.: Eu am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Chirac de mai multă vreme, am stat de multe ori de vorbă cu dânsul, am discutat și politică franceză, și politică românească. Sigur că în tot acest gest semnificativ a fost faptul că prima măsură pe care a luat-o domnul Chirac a fost această decorare, lucru care îmi face deosebită cinste. Sigur că mă cunoștea dinainte, dar faptul de a se proceda înainte de a se lua alte măsuri cu caracter organizatoric și administrativ s-a gândit să facă gestul acestei decorări m-a flatat. Trebuie să recunosc însă, că nu atât decorația, ci maniera în care mi-a fost acordată mi-a produs o bucurie deosebită.

Sigur, eu eram recunoscut ca prieten al Franței !Am făcut atâtea călătorii acolo, am cunoscut toată lumea politică, inclusiv pe actualul premier, dl. Juppe, care de altfel a și fost candidat la președenție și a făcut și raportul pentru acordarea gradului de Ofițer al Legiunii de Onoare. Consider însă că această decorație nu mi-a fost acordată mie personal, Corneliu COPOSU,POATE CU UNELE MERITE ÎN LUPTA PENTRU DEMOCRAȚIE !!… cred că gestul semnifică o atenție acordată poporului român și luptei pentru democrație și libertate pe care a desfășurat-o poporul român și care nu este necunoscută în Occident. Am cunoscut, spre satisfacția mea istorici occidentali, chiar un olandez care a subliniat că, în vreme ce toate popoarele Europei năpădite de tancurile sovietice au capitulat la trei ani după ocupația sovietică, poporul român a continuat în munți lupta anticomunistă până în 1953, ceea ce este un lucru extraordinar.

Sub ocupația sovietică, în vreme ce Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria au plecat capul,resemnându-se în poziția de națiune ocupată, în același timp poporul român a răspuns prin organizarea de acțiuni în munți, refuzând să capituleze în fața unei ocupații împotriva căreia nu aveai apărare. Ori lucrul acesta n-a trecut neobservat, nesesizat, și față de celelalte state care au fost comunizate odată cu noi, înainte sau după noi, SINGUR POPORUL ROMÂN A REUȘIT CA PÂNĂ ÎN 1953 SĂ ȚINĂ SUS DRAPELUL LUPTEI ANTICOMUNISTE EFECTIVE, ȘI NU TEORETICE !!… că, teoretic !… toți am fost împotriva comunismului, toți am așteptat cu nerăbdare prăbușirea lui, toți !!… dar, care retrași în munți au luptat efectiv împotriva ocupației după ce tancurile sovietice controlau teritoriul țării.

Deci, ca să revin, consider că acest prim gest al noului Președinte francez nu mi s-a adresat numai mie, ci s-a adresat eroismului poporului român care a dovedit că în lupta pentru democrație, pentru independență, pentru recuperarea vechilor tradiții românești s-a expus și a luptat mai mult decât oricare alt popor din categoria celor ocupate de URSS.

Sigur că sunt recunoscător domnului Chirac și domnului Juppe pentru gestul care m-a onorat și pe care încă o dată-l consider: UN SEMNAL ADRESAT POPORULUI ROMÂN !!

M.B.: Cu ce mesaj pentru oamenii Oltului își dorește să încheie Președintele Corneliu COPOSU ?

C.C.: Sigur că am un mesaj, pe care-l adresez, CHIAR CU RISCUL DE A NU FI RECEPȚIONAT CU CĂLDURA ȘI CU SINCERITATEA CU CARE ÎL ADRESEZ … rog pe locuitorii județului dumneavoastră și pe teleascultătorii postului dumneavoastră ca în primul rând să-și exercite obligația și dreptul de vot, să aibe în vedere nu numai PREZENTUL MALEFIC, ci viitorul României, viitorul copiilor și nepoților lor, să participe la vot și cu ajutorul acestuia să determine o alternativă de guvernare care să reașeze România pe făgașul tradițional al vechilor deprinderi, al vechilor obiceiuri românești și să participe alături de noi la refacerea țării și la reașezarea ei pe drummul care va duce la normalizare și la o bună stare la care avem dreptul să nădăjduim și datorită condițiilor specifice țării noastre și datorită calităților poporului român.

EPILOG

 

… am pus microfonul jos, poate cumva mulțumit că reușisem aproape cât îmi propusesem.

Aproape ?

Da … venisem cu 18 întrebări și concentrasem 15 în 11 … îl simțeam pe Președinte satisfăcut de discuție și refuzam să cred c-ar fi obosit. L-am rugat să ne arate oarece fotografii, dar mi-a spus că toți ziariștii care au trecut pe acolo i le-au luat sub onoarea că i le vor returna, dar n-au mai făcut-o !!… inclusiv o prietenă de familie, care i-a luat mai bine de o sută și tot nu i le-a returnat; probabil c-ar vrea să facă un tezaur cu ele, adăugă râzând. M-a mai întrebat câteceva despre mine și că este surprins de un așa mod de a mă prezenta, el neștiind că și în provincie se poate face televiziune atât de bine. M-a întrebat despre postul nostru de televiziune, și, culmea, dacă poate face ceva pentru noi că pentru destulă lume a pus umărul și obrazul în acești ani; i-am relatat despre ce am reușit să fac eu cu copiii mei, din Cenaclul literar-gazetăresc OPTIMIȘTII și i-am adus o revistă a liceenilor la care lucrase și fiica mea, revistă pe care a privit-o cu interes și m-a întrebat, surprinzător pentru mine:

C.C.:  La aceste reviste lucrează și profesori ?… dacă da, ar trebui să înțeleagă că e bine să-i lase pe copii în pace, ei știu mult mai bine ce probleme au !… ei, profesorii să și le facă pe ale lor!!

M.B.: Sunt și eu de acord cu asta, domnule Președinte, dar în țara asta multe mai sunt de făcut, dacă am făcut cumva cu adevărat ceva până acum !… l-am surprins cu această reflecție și mi-a răspuns răbdător:

C.C.: DE VOI, TINERII, DEPINDE CE VEȚI FACE CU ȚARA ASTA !!… iar în ce privește copiii ăia ai dumitale spune-le că am oprit revista lor și că o voi pune între lucrurile mele de preț !… Rodică, ai dat ceva de băut băieților ăștia care au bătut atâta cale de drum să vină până la mine ?… ia să ne dai ceva pentru că și eu vreau să ciocnesc și să beau ceva cu ei …!

***

Ce-ați zice, Cinstite Cititor, de încărcătura pe care o poartă simplitatea acestor cuvinte de cea mai adâncă perenitate !? Am băut și la câteva minute după ce pendula bătuse de patru ori am ieșit din nou în stradă, evident după după ce ne strânsesem mâinile cu mâinile acelea în palmele cărora s-au odihnit multe evenimente ale acestui secol. Am plecat convins că istoria va face loc la ceea ce eu realizasem cu una dintre cele mai mari figuri ale sale.

Eram în miezul grevelor studențești și DUMNEZEU probabil că n-a vrut să amestec întâlnirea pe care tocmai o avusesem cu unul dintre elevii săi și cu alte evenimente de care eram deja saturați.Am venit la televiziune și numai că n-am turbat instantaneu:TOTUL SE TRĂSESE ÎN CULOAREA ALBASTRU INDIGO ȘI DECI FILMUL MEU AVEAM SĂ-L REALIZEZ ALB-NEGRU !!

Impactul cu lumea în care mă întorsesem?

Ceva sub obișnuitul de fiecare zi, un oarece rău își făcuse locul și observam deja încercări de a se îndepărta de mine. Fusesem miercuri la Președintele COPOSU, într-un 18 de octombrie, iar vineri nu am rezistat ispitei și am dat telespectatorilor o porțiune de zece minute, la jurnalul de seară, slătinean.Minunea se produsese !Am lucrat în ziua de luni și am realizat primul serial de înaltă ținută de care-l denumisem:UN SPIRIT PENTRU VEȘNICIE !… nu-i așa că și Dumneavoastră vă place cum l-am intitulat ?… și, în seara de 23 de octombrie, într-o luni ca toate zilele de luni, telespectatorul slătinean lua contact cu un interviu adus lor, în provincie, într-un colț de provincie în care eram vitregiți de a beneficia de cel de-al doilea canal de televiziune națională și de multe alte lucruri de care se bucură alte părți de țară.

Impactul ? M-ați crede !?

Oameni care mă priveau cu surprinderea de a fi fost eu cel ce m-am zbătut să le aduc așa nestemat la care nici măcar nu speraseră.

Colegii ?

Reținuți și atât.Una auzisem că se lamenta prin anumite medii intelectuale pentru modalitatea de realizare pe care o alesesem.Treaba ei !Chiar și pe la ziarele locale unii mai zbârceau din nas ori se făceau a nu fi prins bine din cele aduse.Chiar Doamna ANDREI …( v-o aduceți aminte ?… v-o pomenisem pe undeva pe la început ca pe un argint viu al conducerii organizației județene ) îmi făcea o remarcă potrivit căreia mulți încă n-au găsit calea de a se întâlni cu ceea ce reușisem să le aduc prin televizor.Aveam semnale că în câteva zeci de case se înregistrase direct din televizor, dar i-am surprins cu acel început și l-au pierdut la înregistrare. De unde să știu că la foarte puțin timp aveam să-l dăm în reluare ?

Prezentul epilog, dar și integrala interviului și alte dimensiuni de însemnătate privind această întâlnire pentru istorie, se regăsesc în cartea ULTIMUL INTERVIU, realizată de mine, și apărută în 1997!

… frunte plecată ție Cititorule !

A consemnat,

Marin BEȘCUCĂ