Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)
Eminescu e poetul
Mai presus de legea firii
Şi de viaţă în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Faimă, vis şi legământ.
Răsfoind a vieţii carte,
Scris e peste ani, deplin,
Eminescu e Poetul-
Doină, viaţă şi alin.
Colindând prin constelaţii
Pe al lacrimilor zbor,
Eminescu e Poetul-
Veşnicie, cânt şi dor.
Dăinuind peste milenii
Visul dorului de-un veac,
Eminescu e Poetul-
Crez, duminică şi leac.
Ne-am născut pe-aceste plaiuri
Înfrăţindu-ne-n destin,
Eminescu e Poetul-
Codru, stea şi dulce chin.
Tot urcând înspre înalturi
Cu el facem legământ,
Eminescu e Poetul-
Un Luceafăr dalb şi sfânt.
Două culori
Când pajiştea-i toată-n floare,
Se prind la piept mărţişoare-
Roş-albe, două culori,
Două blânde sărbători.
Albul e seninul zării:
Şi mărgeanu-nminunării,
Iar roşul văpaia este-a
Primăverii ce dă vestea
Că soseşte timpurie,
Pe-o coamă de vânt, zburlie.
Luna martie de- acum
Voioasă-a pornit la drum,
Cu muguri plesniţi şi soare
Şi cu mândre mărţişoare.
Cântecul privighetorii
Pe un ram cu stropi din soare
Cântă o privighetoare,
Graiul ei mi-i pas de case
Pe întinderi mătăsoase,
Doar cu greieri pornitori
Să se-ntreacă la viori,
Bune ca însoţitoare
Pe la guri de mândră floare.
Dimineaţa-n mers de soare,
Iar îmi e ca vrăjitoare,
Vorba ei spre cer porneşte
Prea frumoasă precum este,
Iar din urmă-i vine grâul,
Molcom e-n păşire râul-
Lumea toată-n primenire
Ca în ziua de iubire.
Sub alint pornit din soare
Cântă-mi, o privighetoare!
Apa din izvor mâ-mbie
Să n-o iau de omenie,
Iar mai jos de casa mea
Mii de flori „Nu mă uita”
Se adună să-mi vorbească
Despre firea românească.
Limba mea maternă
Limba mea maternă-
Sunete de nai,
Doină şi baladă,
Dulcele meu grai.
Limba mea maternă-
Cântec de vioară,
Crin îngândurat,
Zâmbet de fecioară.
Limba mea maternă-
Clinchet de cristal,
Primăvară nouă,
Fluier şi caval.
Limba mea maternă-
Busuioc în floare,
Tril de ciocârlie,
Răsărit de soare.
Limba mea maternă-
Dor de Bucovină,
Murmur de izvor,
Spicul în lumină.
Limba mea maternă-
Mireasmă de-alun,
Codrul ce răsună,
Seară de Crăciun.
Limba mea maternă-
Scriptură străveche,
Pasăre măiastră,
Dor fără pereche.
Limba mea maternă-
Vatră strămoşească,
Perlă carpatină,
Vorbă românească.
Limba mea maternă-
Răsărit de soare,
Casă părintească,
Strai de sărbătoare.
Limba mea maternă-
Toamnă purpurie,
Eternă poveste,
Mir şi bucurie.
Dor de toamnă
Mi-e dor de tine, toamnă,
Când vine-un vânt pribeag
Şi-mi răvăşeşte zarea,
Şi-mi poposeşte-prag.
Mi-e dor de tine, toamnă,
Cu fân stingher prin lunci
Şi păsări călătoare,
Şi multe mere dulci.
Mi-dor de tine, toamnă,
Cu vraf de ghiduşii
Şi crizanteme albe,
Şi multe bucurii.
Mi-e dor de tine, toamnă,
Cu chipul tău blajin
Şi vorba ta sprinţară,
Şi bunul tău suspin.
Mi-e dor de tine, toamnă,
Când vine –un vânt pribeag
Şi-mi adumbreşte zarea,
Şi-mi poposeşte-n prag
———————————-
ELEONORA SCHIPOR
Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord – Ucraina
7 iunie, 2018
