Ion BRAD: O scriitoare-savant basarabeană
Am avut acest sentiment şi această convingere după lectura volumului Universul umanităţii – Evoluţie şi involuţie al doamnei GALINA MARTEA – Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2017.
Talentata scriitoare şi generoasa editoare Rodica Elena Lupu îi face această prezentare:
„O carte şi o lectură ca puţine altele!
Născută în Basarabia, de origine română, distinsa scriitoare (poetă, prozatoare, publicistă) Galina MARTEA este autoare de: monografii ştiinţifice; cărţi de poezii / proză; peste 250 de articole / articole ştiinţifice în economie, învăţământ, sociologie, filosofie, literatură; dialoguri, comentarii, interviuri, critici / analize literare. Este prezentă în: antologii literare (poezie / proză); antologii pedagogice (Pedagogi români notorii din Basarabia interbelică şi postbelică); enciclopedii (Localităţile Republicii Moldova). Participă la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, scrie în revistele din R. Moldova, România, Diasporă. Este Laureat al Premiilor pentru poezie, publicistică, volume publicate, presa scrisă.
Ar fi necinstit să nu recunosc, fără pretenţia de a fi un critic al altora, că scriitoarea Galina MARTEA are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitatea pe care mulţi din cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Doamna Galina MARTEA, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc în toată viaţa, expusă sau neexpusă în acest volum. Inteligenţă, putere, iubire, intuiţie, imaginaţie, observaţie – iată prozatorul şi poetul, minunata scriitoare.
Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri, de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.
Această carte a presupus îmbinarea armonioasă a pasiunii savantului cu răbdarea şi migala benedictină a documentaristului, cu genele încărcate de praful arhivelor. O muncă îmensă, dusă până la capăt, în stilul lăudat cândva de Lucian Blaga.
O carte monumentală, pe care o merită atât memoria umanităţii cât şi devotamentul admirabil al acestui savant, pedagog, economist, lector universitar cu titlul ştiinţific de „Doctor în ştiinţe economice” şi titlul onorific de „Academician de onoare al învăţământului universitar”, înzestrat, neobosit, plin de toate harurile. Cu stimă, cu aleasă preţuire şi felicitări!
Aşadar, mulţumiri, stimată doamnă academician Galina MARTEA, pentru noua şi aleasa carte pe care ne-aţi dăruit-o. N-aş putea spune, în încheiere, decât ce-am mai spus altădată:
„Dea, Sfântul, să editez, să primesc, să citesc şi să recomand altora, spre lectură, asemenea cărţi!”
Înainte de-a parcurge textele celor 350 de pagini ale cărţii, reproduc mai jos titlurile cuprinse în Sumar:
„Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor; Fiinţa umană şi sistemul de valori; Intelectul uman – între natură şi evoluţie; Mihai Eminescu – identitate literară universală cu rădăcini spirituale româneşti; Dreptul la identitatea personală corelată cu identitatea socială; Conştiinţa naţională – substanţă prioritară în existenţa unui popor; Instruirea şi educaţia – proces evolutiv în formarea omului şi a mediului social; Creaţia literară prin figura geometrică a universului; Formula existenţei umane între materialism şi spiritualitate; Dezvoltarea umană şi socială a Basarabiei în mileniul trei – realitate şi constatări; Aroganţa – fenomen distrugător în evoluţia unei societăţi; Personalitatea individului şi a sistemului de instruire în societate; Dezvoltarea socială şi calitatea învăţământului prin interacţiunea identităţii; Pedagogia, ştiinţă în reglarea proceselor de formare a omului; Accentul managerial în evoluţia instituţiei de învăţământ; Sistemul de instruire – coloana vertebrală a societăţii; Managerul şcolar – pondere în dezvoltarea societăţii moderne; Motivaţia – stimulent educativ pentru fiinţa umană; Şcoala – rol formator, dar, mai ales, generator de personalităţi; Demagogia – procedeu real în subjugarea unui popor; Basarabia – paradigmă a suferinţei şi nelegiuirilor sociale; Comportamentul schimbător al omului pentru funcţia în stat; Intelectualitatea basarabeană – victimă a regimului social; Basarabia între criză, putere şi mentalitate; Unitatea naţională – substanţă în salvarea societăţii basarabene; Învăţământul basarabean captiv sărăciei şi degradării sociale; Basarabia – între lumina răsăritului şi asfinţitului. Existenţă prin laboratorul întunericului; Imaginea reală a Basarabiei prin definiţia dezastrului; Basarabia şi destinul ei istoric. Anii de independenţă 1991 – prezent – provocări şi incertitudini; Basarabia – societatea celor oropsiţi; Corupţia – involuţie, incultură; Dornici de putere! Alegeri prezidenţiale în Basarabia!; O naţiune în două state separate; Identitatea naţională a Basarabiei în condiţii de criză; Mortalitatea prematură / forţată – pericol real în viaţa poporului basarabean; Listele electorale pentru prezidenţiale în Basarabia, arhipline de persoane decedate; Basarabia – destin sub crucea infernului!; Îndemnul unirii!; Realitatea basarabeană prin definiţia dezastrului; Jurnalismul promovat de UZPR; Academia Româno-Americană de Ştiinţe şi Arte în pragul celui de-al 40-lea Congres.” Le-am transcris pe toate pentru a se vedea că doamna Galina Martea, deşi trăieşte în Olanda, se prezintă prin substanţa cărţii ca un veritabil medic diagnostician, dar şi curativ, al bolilor din Basarabia şi nu numai.
Despre personalitatea şi prestigiul doamnei Galina Martea s-au pronunţat mai multe nume din lumea ştiinţifică şi literară basarabeană, printre care şi marele poet, eseist şi militant patriot Nicolae Dabija, care a scris printre altele:
„…Condeiul inteligent al Galinei Martea oscilează între eseu şi vers, între articol de analiză şi poem de dimensiune… Pentru ea, Basarabia e mai mult decât o ţară, e o metaforă… Ea vorbeşte simplu, ca un profesor ieşit în faţa clasei, care doreşte să se facă înţeles de auditoriu. Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alţii prin convingerea proprie, dar şi prin vigoarea limbajului…”
Iar autoarea mărturiseşte în Notă asupra ediţiei că:
„Universul umanităţii – evoluţie şi involuţie este o lucrare literară ce cuprinde articole de publicistică, eseuri, eseuri jurnalistice. În linii generale, lucrarea în cauză este consacrată fiinţei umane care de-a lungul timpului / vieţii este condiţionată să parcurgă diverse etape de dezvoltare şi existenţă, în consecinţă, totul fiind raportat şi corelat la condiţiile de dezvoltare ale propriului mediu social. Totalitatea acţiunilor descrise sunt centrate pe activitatea, existenţa, supravieţuirea omului în societate, în cele din urmă, pe fenomene ce produc evoluţia şi involuţia factorului uman în epoca modernă.
Având ca model societatea prin care există omul, conţinutul lucrărilor abordează realităţi vitale şi anume: „legătura organică şi comunicarea reciprocă dintre individ şi comunitatea acestuia, unde în procesul de existenţă, vrând-nevrând, devin parteneri în dezvoltarea materială şi spirituală cât şi în nedezvoltare. În aşa mod, individul şi societatea acestuia produc efecte atât pozitive, cât şi negative în viaţa de zi cu zi. Astfel, termenii precum „evoluţie şi involuţie” sunt utilizaţi pentru a relata o realitate vie din existenţa umană. S-ar părea că este ceva anormal să te referi la epoca modernă, dar, în acelaşi timp, vorbind despre procese regresive ale factorului uman. Este trist acest lucru, însă, epoca contemporană, la ziua de azi, este arhiplină de neajunsuri sociale, acestea, în mod special, fiind provocate de omul puterii ce administrează o ţară, o societate, respectiv, tot omul puterii provocând denaturarea proceselor civilizate în dezvoltarea umană şi socială. În aşa mod, în unele părţi ale lumii, omul din epoca contemporană devine victima proceselor evolutive, în rezultat, întreaga societate a acestuia atingând o stare de degradare morală, materială, spirituală, sau mai bine zis „intrând în procesul de regresiune socială”. Cu mare regret, o asemenea parte a lumii este societatea basarabeană care actualmente se confruntă cu mari probleme identitare şi cu modelul primitiv al administrării statale. Primitivismul instaurat in cadrul ţării, cu caracter necivilizat, plasează individul şi comunitatea pe treapta de jos a dezvoltării umane şi sociale. Iar filosofia de existenţă a omului într-o asemenea societate reflectă pe viu realitatea destul de crudă care este contradictorie lumii civilizate.”.
Voi extrage din când în când unele citate din anumite capitole. Primul ar fi acesta din „Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor”:
„Prin relaţiile de reciprocitate dintre oameni şi fenomene anume cartea / lectura este acel fenomen intermediar şi acea substanţă care provoacă discuţii, schimb de păreri, contraziceri. Respectiv, cartea–creaţia stimulează acţiuni cu caracter cultural şi activităţi ce dezvoltă şi pun în mişcare procesul evolutiv al dezvoltării umane. Activităţile culturale, având în centrul atenţiei cartea-lectura, sunt conţinuturi spirituale ce condiţionează existenţa umană pentru obţinerea valorilor desăvârşite.”
Al doilea, din capitolul „Mihai Eminescu – identitate literară universală cu rădăcini spirituale româneşti”:
„Luând în consideraţie cuvintele lui Tudor Arghezi „Fiind foarte român, Eminescu este universal”, aş spune: „Universalitatea eminesciană şi universalitatea operei lui Mihai Eminescu sunt o realitate vie, plină de valori, ce au la bază spiritul românesc original”. Universalitatea eminesciană, cu rădăcini spirituale româneşti, este lumea cuprinsului prin care poetul a reuşit să descrie cu multă pasiune şi inteligenţă procesele afective, intelectuale, morale şi voliţionale ale omului. Respectiv, prin procesele trăirilor spirituale, Eminescu reuşeşte să atingă realitatea ce desemnează tot ceea ce există efectiv în existenţa fiinţei umane, aceasta, la rândul ei, fiind prezentă prin etapele filosofice ale dezvoltării. Eminescu, spirit din spiritul românesc, prin inteligenţa şi ideile sale originale a promovat foarte intens cultura neamului românesc, astfel devenind parte componentă a culturii universale. Deci, opera eminesciană corelată prin cultura universală şi vice-versa formează un întreg autentic care poate fi definit ca o identitate universală. În consecinţă, putem confirma încă o dată, de mii şi sute de mii de ori, că Eminescu este identitatea literară universală, având la bază opera eminesciană universală, iar identitatea română este inima prin care bate spiritul românesc al unui poet de mare valoare universală. În acest context, marele scriitor român Vladimir Streinu, critic şi istoric literar, menţiona că opera lui Eminescu este „actul de identitate universală al neamului nostru”. Cred, acestea sunt cuvinte extrem de preţioase la adresa neamului român!
Prin personalitatea omului / poetului / scriitorului / jurnalistului Mihai Eminescu s-a întemeiat un model real de creaţie literară – în mod aparte, poezia originală – care a îmbogăţit literatura română şi cea universală la cele mai înalte valori. Valori care vor fi mereu autentice atât pentru poezia şi literatura clasică, cât şi pentru poezia şi literatura contemporană. Astfel, personalitatea poetului Mihai Eminescu face parte din personalitatea omului Mihai Eminescu, ca identitate individuală şi socială. Deci, omul-poetul Eminescu este aceeaşi identitate şi personalitate. Totul se corelează prin definiţia personalităţii şi a identităţii, ca formă şi valoare în existenţa umană. De aceea, este firesc să corelăm personalitatea Eminescu cu identitatea scriitorului / poetului Eminescu.
Prin personalitatea şi identitatea respectivă Eminescu este ca un simbol expresiv / distinct al poporului român căruia i s-a atribuit cea mai frumoasă imagine în literatura universală. Eminescu va fi şi va rămâne veşnic „un rege al poeziei şi un model autentic al creaţiei literare; un rege al scrisului care a îmbogăţit la nesfârşit atât cultura română, cât şi cultura universală”. Iar pentru generaţia contemporană, Eminescu trebuie să fie paradigma ce reprezintă integritatea şi bogăţia spirituală a naţiunii române. Astfel, Eminescu trebuie comemorat etern ca pe cea mai distinsă şi integră personalitate literară a poporului român, iar opera eminesciană urmează a fi citită şi studiată de toate generaţiile în creştere. Eminescu este şi va fi pentru totdeauna opera literară cu un rol aparte în literatura română şi universală, este şi va fi o personalitate şi identitate nobilă pentru naţiunea română.”
Al treilea, din „Basarabia – paradigmă a suferinţei şi nelegiuirilor sociale”:
„Când este vorba de suferinţă, atunci ca model ar putea fi luată Basarabia, care cunoaşte din plin acest fenomen al existenţei. Este un exemplu viu care trezeşte compătimire şi nedumerire pentru tot ceea ce se petrece într-o societate, având în cadrul ei oameni de toate vârstele, oameni de conducere, oameni simpli, cu o situaţie socială modestă şi destul / extrem de modestă. În această societate basarabeană se petrec lucruri care, cu adevărat, şochează şi impresionează opinia publică internaţională. În special, impresionează prin faptul că în epoca modernă omul dintr-o ţară europeană s-ar putea confrunta cu foamea, element ce supune omul la suferinţă fizică şi mintală. Iar neajunsurile materiale şi nedreptatea socială îl fac pe om să devină, cu adevărat, un sclav al dezvoltării umane. În cazul dat, s-ar crede, clasa dominantă ar fi aceea care promovează şi provoacă în mod special dezvoltarea unui asemenea fenomen social. Cine ştie, urmează de văzut dacă aceasta este o provocare sau o intenţie reală de a distruge un popor.
Foametea din anii 1946-1947 din Basarabia a fost provocată de sistemul sovietic existent din acea perioadă care a dorit să distrugă modelul tradiţional de viaţă al unui popor, astfel adevărul istoric al evenimentelor rămânând mereu un simbol al suferinţei umane. Cauzele foametei fiind multiple, în rezultat, a declanşat dispariţia prin moarte a peste 200.000 de oameni, iar peste 350.000 de persoane au supravieţuit în stare de malnutriţie. Adevărul dramatic al evenimentelor se suprapune cu acţiunile realizate de clasa de guvernare şi puterea totalitară a epociii respective. Astfel, putem spune că omul puterii este acea fiinţă umană care necruţător se răzbună pe concetăţeanul său. Ulterior, acelaşi om şi sistem al puterii a provocat dezastrul înspăimântător al deportărilor, consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov fiind extrem de tragice pentru românii din Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei. În rezultat, conform arhivelor, sute de mii de români basarabeni, victime ale regimului existent, au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan în anii 1940-1950.”
În finalul volumului, la Bibliografie, sunt reproduse 88 de titluri, în ordine alfabetică, începând cu Albert Einstein, Citat despre Univers, 1905, şi sfârşind cu Tudor Vianu, Studii despre filosofia culturii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982.
N-aş putea încheia lectura acestei cărţi, unice în felul ei, fără a elogia şi eu vasta cultură şi harul scriitoricesc al unei scriitoare-savant, care face cinste neamului românesc.
ION BRAD
P.S.: Recenzie publicată și în cartea „Lecturi Particulare”, vol.I, autor Ion Brad, Editura Anamarol, București, 2018.
