Marta Polixenia MATEI: În loc de poezia de dimineață
ÎN LOC DE POEZIA DE DIMINEAȚĂ …
(Un of din răspântii)
… ce tristă Dimineața fără de tu …
cerul pare un pântec imens de cenușă
ce se-nlălâie peste cele patru zări,
parcă în travaliu …
din când în când, o rază de soare stingheră
mai scoate când o mână, când un picior,
apoi se retrage în placenta de nori,
dar cerului i se rupseseră apele încă din noapte !
vântul era ocupat cu moșirea câtorva fotoni,
gemeni, se pare !… într-o rezervă de orizont …
în aer pluteau zori de năbădăi,
uff ! … cum să te mai bucuri !?
doru-mi de tu îți știa urma mirosului
și-ți adulmecase deja respirul prin munți,
pe-acolo pe unde se târau șerpii de fier,
doi câte doi,
și-așa mă izbi un iz de departe în nări !
mi-e dor !… deja mi-e atât de dor …
și-abia ce-ai făcut un pas înafara arealului
ce amiroase a NOI …
pustiul și-a făcut gară în sufletul meu, încă de ieri,
și cele patru vânturi îmi șuieră lipsa ta din respir,
dar mă rămân în aștept …
ah și cum mă arde golul din piept !!
———————————–
Marta Polixenia MATEI
14 mai, 2018
