Camelia CRISTEA: Mamă
Mamă
De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Vindecare și lumină…
Să primești, încă mai sper.
Aș trece cu tine marea…
Suferinței de se poate
Și-n năvod aș prinde boala
De om să nu aibă parte!
Munții i-aș căra în spate
Să treci pasul spre lumină
Și -n urcușul prin durere
Primenită, fără vină …
Toți vulcanii ce-au erupt
Peste trupul tău de humă,
Ia-și pune pe fugă Mamă
Să nu credeți că e glumă…
În deșertul unei zilei
Apă vie eu ți-aș da
Să îți ostoiască setea
Și boala de s-ar putea…
———————————
Dar mă-ntorc acum în mine
Și mă ard în neputință,
Prin genunchiul sfânt al rugii
Cer un pas spre biruință…
Și mă rog că floarea asta
Ce-a nins albul peste noi
S-o purtăm în suflet pură
Pân la vremea de apoi.
De-aș putea în brațe Mamă
Te-aș purta până la cer,
Aripi îngerești să-ți crescă
Am nădejde și mai sper!
—————————–
Camelia CRISTEA
București
7 mai, 2018
– foto sursa internt –
