Irina Lucia MIHALCA: Poesis
At First – The word …
First, there was the Word
and the Word was enlightened in the man,
in flower, in stars, in moon,
in stone fountains and in sea.
The man took the words,
mixed them,
composed them through snowflakes,
in the rain’s drops, in wind and in scent of leaves, in Edelweiss, in the North Star
in soulmates, in forget-me-not,
in thoughts from dreams,
in a calligrame.
The words began to fly,
a dance to sky and to sun.
Beacause of fear, man has snatched them.
He took them away,
Hid them in depths
creating new words,
always mutilated
psalms of longing and dreariness,
the word pain, wounds, illness and death,
mud, darkness,
words watered in tears of eternal fear.
Gradually the words have faded
in rail stations,in hospitals, on fronts, wars.
There are memories left
and their shadows
in the hearts, in chants,
in tales, in ballads,
Small lanterns
in flights of butterflies,
lotus petals, child’s glances
thoughts-poems
flower buds, in rays of sunshine…
La Început – Cuvântul…
La Început, Cuvântul a fost
şi Cuvântul s-a Luminat în Om,
în floare, în stele, în lună,
în piatră, fântâni şi în mare.
Omul a luat cuvintele,
le-a amestecat,
le-a compus prin fulgii de nea,
în stropii de ploaie,
în vânt şi miresme de frunze,
în floarea-de-colţ, în Steaua Polară,
în suflet-pereche, în nu-mă-uita,
în gândul din vis,
într-o caligramă.
Cuvintele au început să zboare,
un dans
spre cer şi spre soare.
Din teamă, omul le-a smuls,
le-a îndepărtat,
le-a ascuns în adâncuri,
formând noi cuvinte,
mereu mutilate,
psalmi de dor şi de jale,
cuvântul durere, răni, boală şi moarte,
noroi, întuneric,
cuvinte udate în lacrimi din veşnica teamă.
Treptat cuvintele s-au stins
prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie.
Au mai rămas amintiri
şi umbrele lor
în inimi, în cânturi,
în poveşti, balade şi doine,
mici felinare
în zboruri de fluturi,
petale de lotus, priviri de copil,
gânduri-poeme
în muguri de floare, în raze de soare…
Before
Before darkness to cover everything,
before warm smile, play and song disappear,
before life suddenly goes out,
before the fear to be a huge wound,
boundlessness night before you enter,
before death become master,
before the tears points flesh, bodies, pain, blood,
before you, before me,
before weapons
before hatred,
onwards murder
above all,
smile came cold glass
voluptuous confusion
the fog dispersed,
A tiny maze
lost
the infinitely small.
A dream chained.
Japanese cherry trees
have not blossomed.
Înainte ca…
Înainte ca bezna să acopere totul,
înainte ca zâmbetul cald, jocul şi cântecul să dispară,
înainte ca viaţa brusc să se stingă,
înainte ca frica să fie o imensă plagă,
înainte ca necuprinsul nopţii să te pătrundă,
înainte ca moartea să devină stăpână,
înainte de lacrimi, puncte de carne, trupuri, durere, sânge,
înainte de tine, înainte de mine,
înainte de arme,
înainte de ură,
înaine de crimă,
înainte de toate,
surâsul rece venit din sticlă,
confuzie voluptoasă
în ceaţa risipită,
un labirint minuscul
pierdut
în infinitul mic.
Un vis înlănţuit.
Cireşii japonezi nu au mai înflorit.
Beyond the dream
We’re looking until exhaustion
Lost letter – road to light –
Blossoming among the drops of pain.
They dawn will also come when
We will open the Great Gate of the Clouds,
For us angels will sing,
For the saints will accompany us
At the crossing of the river, without wetting their feet!
Seasons inseparable! We’ll listen
The song of the two coupled voices
– the child and the old man –
The word of beginning and end, love.
Everything that begins earlier, ends sooner …
Beyond what gathers in us
We are lights
– souls returned to the beginning-
This snowfall of flowers is the great meeting.
A world of story in the eyes scattered with great dedication!
Everything grows in the sky, a star, a butterfly,
A silver breeze is lost in the light of the wave.
From moment to moment, day to day,
From season to season, we run from the death inside.
Cast out the gray clouds off the blue of your sky!
Beyond thoughts
We will find the wish weeping, its sigh!
No driveway to you hurrying the end,
Neither the place nor the time
What blossoms the flower and the last road to us!
We find ourselves in the sky beyond the sky.
Let’s listen to the wind
And the song of the flowers, beyond the dream!
After a fruit ripens, it falls,
Like leaves, like flowers, like man,
The heart breaks more at peace.
Raw and ripe green, and dead – the pointers look like –
No matter from where you look, they all lead to death!
To a new, other life … The other body – a new life!
Dincolo de luntrea visului
Căutăm până la risipire
pierduta literă – drum spre lumină –
înflorind printre picăturile durerii.
Vor veni şi zorii când
vom deschide Marea Poartă a Norilor,
pentru noi vor cânta îngerii,
pentru noi sfinţii ne vor însoţi
la trecerea râului, fără să-şi ude picioarele!
Anotimpuri nedespărţite! Vom asculta
cântecul celor două voci îmbinate
– copilul şi bătrânul –
cuvântul de-nceput şi de sfârşit, iubirea.
Tot ce începe mai devreme, sfârşeşte mai devreme…
Dincolo de ce se-adună în noi
suntem lumini
– suflete întoarse la matcă –,
această ninsoare de flori e marea întâlnire.
O lume de poveste în ochi risipită cu mare dăruire!
Totul creşte în cer, o stea, un fluture,
o boare-argintată se pierde în lumina undei.
Din clipă în clipă, din zi în zi,
din anotimp în anotimp, fugim de moartea din noi.
Alungă-ţi norii cenuşii de pe albastrul cerului tău!
Dincolo de gânduri
vom gasi dorinţa plângând, suspinul ei!
Nicio alee spre tine grabind sfârşitul,
nici locul, nici timpul
ce înfloreşte floarea şi ultimul drum spre noi!
Ne regăsim în cerul de dincolo de cer.
Să ascultăm vântul
şi cântecul florilor, dincolo de luntrea visului!
După ce un fruct se coace, cade,
ca şi frunzele, ca şi florile, ca şi omul,
inima se rupe mai împăcată.
Verde crud şi copt, şi mort – aşa arată indicatoarele –,
indiferent de unde te uiţi, toate duc spre moarte!
Spre-o nouă, altă, viaţă… Celălalt trup ~ o nouă viaţă!
—————————————–
Irina Lucia MIHALCA
Translation- Cosmina Simona Mihalca
4 mai, 2018
