Adriana Popa & Petre Ioan Creţu: Pas în doi (6)
Pas în doi (6)
când am vrut să te strig pe nume
au înflorit toții macii în câmpie
drumul tău înroșit drumul meu pustiit
în așteptarea ta doar nimfe
de când ai pus toate cruciadele lumii-ntre noi
marea nisipul luna
sunt tot mai frumoasă
poate pentru că mi-ai aprins întunericul
şi mi l-ai pecetluit pe tâmplă
poate pentru că mi-ai îmbrăţişat toţi norii
şi i-ai ascuns la tine în suflet
sufletul meu mirosind ca o mare putrezită
și norii ce nu au învățat încă să plouă
palmele tale înflorite sub sărutul meu
și noi călătorind cu simțurile amorțite
prin timpul promis prin timpul ca o flacără subțire
drumul meu înroșit drumul tău pustiit
sau poate că ţi-ai făcut rădăcini
din privirile mele
ca să-ţi înalţi cuvântul
şi eu să te nasc într-o plutire
de aripă
sau poate că am adormit sau am uitat
drumul spre tine
și mai știu doar drumul spre păcat
o armată de locomotive roșii turbate
înșurubându-se în noi și în moarte
atunci
de ce în toate tăcerile tale
nu mai apar
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
4 mai, 2018
