Mariana POPAN: Condeiul timpului
CONDEIUL TIMPULUI
Sunt pana ce scrie cu slova din suflet
Un gând cu aromă nedescifrată,
Sunt pana din aripa micului cuget,
Ce zboară ca gândul în lumea uitată.
Sunt dor rătăcită-ntre astre anume
Ce, par infinit necuprins, neatins,
Sunt dor călător de pe-o stea fără nume,
Sunt clipa din noapte care nu s-a stins.
Sunt ciob dintr-un picur, cristal argintiu,
Pe care nici soarele nu-l poate usca,
Sunt himera de aici și din spatele viu
Al sufletului drag, oriunde s-ar afla.
Sunt paznicul porții imperiului alb,
Uriaș sentiment nepătruns,
Înrobit de dragostea gândului dalb-
Adânc în a sa inimă, cred că s-a ascuns.
Sunt ce nu par și sunt ce am fost,
O voce senină din cer infinit,
Sunt slova din ruga venită din Cosmos,
Din ținutu-i un haos plăcut, nesfârșit.
Sunt sticla ce fulgerul nu o poate strica,
Eu apăr minunile lumii nepăzite,
Sunt siguranța din mirifică persoana sa,
Sunt ciobul din viața lumii nesfărșite…..
————————-
Mariana POPAN
30 aprilie, 2018
