Georgeta GHENEA: Poeme
Neapolis
Mi-e somn de visare-
atârnă ca ciorchinii de strugure,
ca nada…
O sfâșie plăticii și cegii cu solzii aspri.
O arunc în vâltoarea apei
și spuma mă-năbușă glorios.
Mi-e somn de vânt,
odrasla vlăguită de taifun-
vârtej ce bate dinspre apus,
din Oceanul ce se vrea a fi pacific-
un Tot ce mă îneacă
pe din două,
veșnic ud
pentru ochiul meu tulbure,
pentru inima mea largă,
pentru infinitul stingher…
Norii plâng moleșiți,
soarele se dezumflă
înțepat de lună,
nici cerul nu zâmbește
și nici pământul nu grăiește,
doar apele se retrag din matcă
și îmi inundă visul.
Mi-e somn de visare
și tresar
în orașul scufundat,
uitat azi-
Neapolis, în mrejele romane.
Iubire de piatră
Auzeam ecoul
ce îmi spunea:
Voi mâini, binecuvântate,
ce îmi sculptați, acum,
cu gingăție trupul,
vreodata îmi veți forma din argilă iubirea?
Sau poate nu…
Argila este alunecoasă
și lesne poți cădea în abis.
Un sculptor ce își începe lucrarea
poate fi judecat prea aspru-
mâna de piatră ne pare a fi urâtă.
Dar dacă prin acea mână,
un copil își întinde iubirea-
chiar de ar fi ea de piatră?
Frământarea
Buldozerul sfâșie asfaltul toropit de smoala densă
a pantofilor ce îl calcă frenetic
și de sub lama-i ascuțită, bucati mari de tină, se desprind pe-alocuri.
Praful se înalță în vânt-
sub privirea-mi încețoșată, de somn adanc,
ma răscolesc, odată cu el.
Un ornitorinc iese de după găoace
și de-ndată, dupa atâta frământare,
tina-ncepe să se spulbere-
pământul, acum tace.
Ce ești tu, suflete?
Ce ești tu, suflete, pentru astă lume?
Un simplu trecător ce poartă-un nume.
Ce ești tu, suflete, pentru întregul Univers?
Un dulce cuvânt pe care Dumnezeu îl așează-n vers.
Ce ești tu, suflete, pentru tine?
Un nume prin care Dumnezeu te strigă creștine!
Ce ești tu, suflete, când nu mai ești?
Un tainic gând prin care trăiești.
Ce ești tu, suflete, acum când ești?
Un grai străvechi ce poartă straie românești.
Ce ești tu, suflete, cât vei mai fi?
Un altar pe care Hristos se va jerti.
Ce ești tu, suflete, ce nu ai fost?
Un călator ce-și caută un rost.
Ce ești tu, suflete, acum și mereu?
Un om ce-l caută pe Dumnezeu.
Ce ești tu, suflete, ce ești?
Un Tot, să nu te îndoiești.
Și să rămâi, ce ești!
—————————————–
Georgeta GHENEA
27 aprilie, 2018
~ imagine internet ~
