Nicu GAVRILOVICI: Poeme
Lecție de zbor
Învață-mă să zbor… împinge-mă
de pe cornișa pleoapei tale tremurânde…
Telurice vibrații vei resimții
când zborul meu va lua sfârșit.
Ca un meteorit
voi cădea în palmele tale
transpirate de așteptare;
un crater se va naște din îmbrățișarea noastră,
un tsunami în albastrele vene…
Radiații de dor
vor străpunge carapacea albastră
a cerului…
Prăvale-mă
din cuibul voluptoaselor brațe…
Învață-mă să zbor!
Durere
Durere, câine credincios,
ca o umbră mă urmezi, pretutindeni.
Îmi miroși atât de bine urmele,
te guduri
privindu-mă în ochi,
gata să mai rupi un petec
din zdrențuita haină
a fericirii…
Din când în când,
îți simt răsuflarea fierbinte
arzându-mi călcâiul…
Marș acasă, potaie!
Tu însăți minune
Cum reușesti ca să prinzi
în năvodul pleoapelor luna?
Cum ții aprinsă flacăra zâmbetului
întruna?
Și prin ce minune ori vrajă, zău,
zilnic mă saturi cu azima caldă
a trupului tău?
Cum de urme nu lași
când vii la mine pe-a viselor ape
și cum de sufletul meu, ca rugu-n pustie
se-aprinde atunci când aproape
de mine pășești
cu palma în palma-mi cuprinsă…
Ești înger, arhanghel,
de nu poți nicicând fii învinsă?
Cum poți să imi fi și vinul cel roșu
și untdelemnul pe rană?
De ce când te văd te sărut
ca pe o sfântă icoană?
Esti carne, ca mine… râzi în zori
și te întristezi când soarele-apune,
ești îngerul meu păzitor,
tu însăți minune…
Adăpost și rază de soare
când în jur e adâncă tăcere,
mi-ești floare pe-al inimii ram
și sfântă-nviere.
Presară-mi în palme cenușa
Presară-mi în palme cenușa
incineratelor pleoape
când luna pășește pe-oglinda
întinselor ape…
Îi pune cătușa
pe raza dintâi răsărită-ntre nori,
îi scrie, cu-a șoaptei cerneală,
scrisori.
Astrală,
tăcerea-nflorește în țurțuri albaștri;
sihaștri,
ochii mei rostesc rugăciuni…
Dincolo de genuni,
minuni,
sufletele noastre deschizându-și
unul altuia ușa,
ruguri aprinse…
Iubito,
presară-mi în palme cenușa!
Pescăruși
Pescăruși flămânzi degetele tale
mângâind cu vârful aripilor
valurile pieptului meu dezvelit,
cu stridente tăceri
se reped în năvodul peticit
al sufletului
pentru a se hrăni cu șoapte.
Mai așteaptă puțin…
Pe de-a-ntregul,
ție
mă voi dărui
la noapte…
———————
Nicu GAVRILOVICI
25 aprilie, 2018
