Petru Daniel VĂCĂREANU: Versuri
Acele noastre
Din acele timpului
am făcut și cruce și sabie
pasărea în aripi le-a pus
să zboare cât mai sus
copacul le înverzește
și spre albastru crește
peștele le-a făcut înnotătoare
prin adâncuri si el să zboare
și noi le-am legat și de picioare
în colivie să le învârtim mai tare
ca niște hamsteri în rotire
printre zăbrele tot de ace îndoite
Cuvinte de mercur
Cuvintele mă caută nebune
In versuri pentru ale pune
Demonice-mi devin stăpâne
Prin pelegrinarile caudine
Prin tărâmurile lor virgine
Unde mă luminezi Emine
Să alerg după cele de mercur
Cu greutatea adevărului pur
Delfin de abis
Pe sub ape nevăzută
Cu murene roșii umblă
Răsărind în cânt de lăută
Șerpuind ca o anghilă
Șoapta ce pare frivolă
Din valuri mută zală
Ce ușor te înfășoară
Cu voce de domnișoară
Și-n bucle te-nlănțuiește
Și-n coral te-mpietrește
Și-n abis de adâncește
Sirena ce nu iubește
Ce pe mine mă privește
Și-n aburi mă surzește
Neștiind că-mi sunt delfin
Inimii cu sunetul fin
Ce aude printre bătăi
Adevăratele văpăi
Ce ard în orice abis
Cu lampioane din vis
——————————-
Petru Daniel VĂCĂREANU
23 aprilie, 2018
