Marin BEȘCUCĂ: Limbile orologiului îmi înțepau pleoapa
LIMBILE OROLOGIULUI ÎMI ÎNȚEPAU PLEOAPA
… noaptea-și purtase printre degete mângâiul Lunei,
nesomnul flirta cu plinul ei de argint,
prin faldurile perdelei care dezvelea ferestrele
până la a li se vedea pulpele,
linse de umbre !
limbile Orologiului îmi înțepau pleoapa
cu secundele ucise de zorii care le și
făcuseră prohod,
în crăpatul de ziuă !
totul era un plâng … și noi,
pe buza unui vis,
sfârtecat !
ne împărțeam sărutul în curcubee
pe fiecare colț de culoare …
fiecare culoare cu gustul ei,
fiecare culoare răvășindu-și șarmul
peste încăperea care se strâmtora
să ne fie mișcare-n fiece segment
și pluteam, adunând acest mister
pe care vi-l aduc și vouă, prin vers,
tainicul e roș în obraz,
cearceaful e-n furii !
somnul se scaldă în toate câte sunt
și din toate iese atât de firav suflul de respir,
poezia pielii se lăsa zdrențuită
sub apăsarea umbrelor atât de nesățioase,
genele lovesc barbar cu pumnii și cu picioarele
în buzele pleoapelor,
habar să am cum, dar,
din nevenind !
aud lacrima ce tocmai își acordă balada,
un petec de trist doare durere,
înfipt în pineal,
mă mușcase de osârdii Ștefan …
tăceam peste plângul ce mi se despuiase-n căpătâi,
era a nu știu câta oară când mi se tăia
măcar o pană din aripă,
dar zborul mă purta încă …
LACRIMĂ NĂSCUTĂ DIN IUBIRE PENTRU POEM
își așeza tremurul buzei în necăzutul lacrimi-lacrimă,
și toate se lăsau îmbrățișate-ntre trupurile prinse-n pioneze …
aș, durere !
iubirea călca totul în picioare …
IUBIREA !!
… frunte-mi plecată-mi ție, Cititorule !
——————————
Marin BEȘCUCĂ
31 martie 2018
