Lia RUSE: Luciri de reverie
LUCIRI DE REVERIE
Ascult în vremea asta doar tăcerea,
Respiră înserarea prea liniştit, egal…
Se-aude ora curgând în adierea
Aerului ce se-mbracă-ntr-un albastru pal.
Viclean măreşte visul distanţa şi-o reduce,
Apar frânturi de viaţă şi iarăşi se ascund
E moale seara! Şi…nostalgia dulce
Se luminează în vârtejul în care mă afund.
Dezvelind clipa sărita-atunci din ornic
Cum se perindă imagini ce s-au dus!
Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic
S-aducă umbra din trecutul ce-a apus :
O umbră cam brunetă de atâta vară,
De-atâta dragoste era, uşor, uimită
Şi,.. în parfum de chiparos şi tămâioară,
Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită…
……………………………………………………………
Seara, peste vise, lasă aşteptat ecou,
Mă simt lângă umbra radiind lumină,
Din lumină se desprinde un miracol nou
(E-un fel de bucurie cu plângere divină).
————————–
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
30 martie, 2018
