Petru Daniel VĂCĂREANU: Șoapte de stele (versuri)
Culeg șoapte de stele…
Cât de nebun mă faci să fiu
căci, hoinăresc în noapte
culeg șopte de stele moarte
și în palme le topesc
cu focul de “te iubesc”
și le răsfir pe file
în poemele inimii
Poem cu cerneală de infinit
A hoinărit prin Univers
cu trupul visului
a căutat printre chipuri de vers
și nu am zărit
altă ființă a metaforei
ce definește frumusețea
care să se încadreze
în conturul tău
pe fila albastrului infinit
cu onduleu
de curcubeu
Poemul păsării de lumină
Iubirea este acel pluton de execuție
unde ea sau el
ucide în trupul și sufletul tău
tot ce este în lume rău
și atunci vei simți
ce e o pasăre de lumină
ce nimeni nu o vede
căci în întuneric nu zboară
și nu are pe ea nici
măcar
puncte negre
Aștri de lut
Copii când suntem
printre stele visăm
să zburăm
dar creștem
încet lumina visului o ucidem
și ne transformăm
prăbușiți….
în aștri de lut
ce ucid viața pe pământ
————————————————
Petru Daniel VĂCĂREANU
Botoșani
29 martie, 2018
