Marin BEȘCUCĂ: Chemare!!
CHEMARE !!
Prutul s-a ridicat în picioare,
să-l văd și eu !
poet în tremur de Tisă,
plânsu-mi-s-a Luceafărul – vis !
pleoapa tăcea, dinadins
să-mi știe năvalnicu-mi cum pleacă,
desculț, dezvelit în piept, cu inima-mi
trecută-n călimară,
cu sufletu-mi constrâns peniță,
Prutule !
am să-ți aduc o buză de Tisă,
afle-mă Nistrul că nu tac,
am Poemul decupat din stindard,
mi-am adunat toate-mi cele de-mi sunt,
toate mi-au dtrigat într-un cuvânt:
să mergem cât mai iute la Prut !
și era oarece neliniște-n mine,
alergau hematiile- strigând cu gurile pline,
și noi ne suntem pentru UNIRE !
sigur că cerul se minuna auzind,
Luceafărul parcă suspina mai adânc …
de-atâta timp plânsu-mi-s-a,
dar timpul e zămislit din catran
Țara ne-a chinuit în cazan,
și arde-ne focul voințe,
ici colo mai pot unii să strige:
veniți, Prutul ne cere UNIRE !!
și eu strig, de-aici, Mărite Prut,
ți-aș zice frate – dar nu-mi merit,
am numai versu-mi în brâu …
da, mă lupt cu mâinile goale,
dar nu-mi știu scoate din rădăcină secure,
vin viscole mă-ntrebe de voia ți-o știu,
vorbește lacrima-mi în locul meu …
și-un suspin
le-a promis că va veni el dinspre mine,
un suspin !
dar eu sunt o sumă de greșeli în el,
Prutule, atârnă greu păcătosul în mine,
dar mi-a promis DUMNEZEU că ne va fi nouă,
UNA să ne-alipim Țara, din două,
cununa răstimpurilor e plină de strămoși
și toți ne strigă Milcovul să-l vărsăm în Prut,
așa ne vom aduna din mai multă putere
și toate stelele ni s-ar coborî în horă …
și Miorița, de atâția și atâția au blestemat,
ne va veni și ea, cu o ramură de brad,
și și moldoveanul, și și ungureanul, și și munteanul
imediat au să știe Măicuță Bătrână
cu brâu-i de lână
ce-și duce pribegia cu plânsetu-i în mână,
și doar mai poate suspină:
dar Tara e UNA !!
și Danul, căpitanul de plai, mi-a spus c-a să vină
să ne arate cum se sărută glia străbună …
și Mănăstirea Dealul se cutremură,
Mihai Domnul se cere afară
Prutul să-l soarbă, dintr-o sorbire …
asta-i pohta ce-am pohtit !… îl mai aud,
și tot cerul se face un plumb …
și Șerpii,
cu Dunăre cu tot, vor să vie,
să reverse toate durerile neamului scăldate în mare
peste UNIRE …
dar, Prutule,
primește-mă și pe mine,
iar eu am să-i strig pe toți dintr-o CHEMARE,
DUMNEZEU însuși mi-a șoptit:
UNIRE !!
… frunte-mi plecată ție, Cititorule !
——————————
Marin BEȘCUCĂ
27 martie 2018
