Alin CUCURUZAN: Amurgurile din noi (poeme)
Ioane, -ncepe alt amurg
Ioane, -ncepe alt amurg în noi
iar stelele ne poartă printre vise.
Trec umbre peste pleoapele închise;
Un ciob de noapte zace în noroi.
Ioane, -ncepe alt amurg în vise;
Uitările ni se strecoară în privire;
Credința ne e simplă nălucire;
Altar ne sunt speranțele ucise.
Ioane, -ncepe alt amurg de vieți;
Ne interzic și dreptul la visare;
Aripa morții se întinde peste soare
și nu urmează alte dimineți.
Ioane, -ncepe alt amurg în noi
și ne-amăgim cu stele și cu vise.
Agonizăm sub pleoapele închise,
îngenunchiați în lanțuri în noroi.
Am chemat
Am chemat trestiile
să mă-nconjoare
și să se îndoaie
în bătaia gândurilor mele.
Am chemat stejarii
să mă-nconjoare
și să stea drepți
în jurul viselor mele.
Am chemat păsările
să mă-nconjoare
și să-mi caute cuvintele
în toate colțurile lumii.
Apoi, am chemat pământul
să mă-nconjoare
și să mă primească
și să-mi rodească în liniște
gândurile – trestii,
visele – stejari
și cuvintele – păsări
risipite în toate colțurile lumii…
…și a fost ziua întâi.
Infinit interzis (variantă)
Iau foc icoanele-n altare
și se aprind și ceruri și pământuri,
eresuri vechi ne rătăcesc prin gânduri,
agonic, câte-o rugăciune moare.
Pe la răspântii rătăcim orbiți
răstălmăcind cărarea spre lumină,
purtați de vânturi, smulși din rădăcină,
robiți viclean de clerici învrăjbiți.
Cuvintele ni-s aripi pentru zbor,
ne înălțăm spre ceruri interzise,
cu lacrimile zărilor deschise
ne descântăm de moarte și de dor.
Și vom fi iarăși lespede de vis.
Vom dezgoli de taina lor trecuturi,
vom zgudui a lumii începuturi
pășind spre viitorul interzis.
Vis de înger
Hymere mi se ascund
în spatele pleoapelor închise.
Ca într-un marasm,
străbat nepătrunsele drumuri
pe care pașii mei nu lasă urme,
către cimitirul speranțelor
străjuit de de păpuși grotești
atârnate de felinare…
…îngerul mi-a strigat, din întuneric:
Uite nemurirea mea!
dă-mi, la schimb,
toată nebunia ta,
toate iluziile,
toate durerile,
dă-mi viața ta
și învață-mă să mor…
…îți dau, mai bine,
cuvintele mele
și visele eviscerate
și drumul către
cimitirul speranțelor vii
străjuit de păpuși grotești
îngropate sub felinare.
Mai târziu,
decăzut și viu,
îți vei cere înapoi
Nemurirea.
Ninge…
Ninge crispat
cu angoase,
cu vise și cuvinte.
Ninge sinistru
cu demoni și hymere.
Ninge nevolnic
cu dorințele mele.
Ninge trist
și alb,
ca un cor de meri în floare.
Ninge meschin
cu durerile mele …
… și mă întorc
între vise și dorințe
între angoase și cuvinte
învăluit în flori de măr …
… ninge în mine
obsesiv și absurd
cu gânduri,
cu tăceri,
cu distanțe …
… ninge..
—————————————
Alin CUCURUZAN
Cluj-Napoca
26 martie 2018
