Nicolae BĂLȚESCU: Cuvânt și împlinire (poeme)
Motto:
Iubirea este Puterea cea mai înalt și nemărginită.
Unde nu este iubire cresc ruine….
Nicolae Bălțescu
Biografii
În perpetuum mobile, zbucium măcinat de nelinişti,
Pendulând între două contrarii, o Lume s-a lăsat
Îndemnată, dusă spre rătăcire în puternicul conflict
Al ispitei.
Ispita, cu tentaţii dulci, încerca tăria statorniciei
Prin viclenii. Hrănind slăbiciuni, măgulind trufia,
Alunga gânduri senine, precipita victime sieşi,
Mizerii îngrozitoare.
În femeie trezea capcane de farmec, şiretlic însămânţa
În avantaje. Preocupări, râvnă sporită în bărbat
De slăbiciunea-i, dependenţă de patimi, dorinţe, sclavie,
De averi pământeşti.
Nu slujire de sclav, iubire slujitoare, privire spre eterna
Fericire, veşminte luminoase ar îmbrăca statornicia
În întărire, maturizare treptată, dacă o Lume n-ar rătăci
Şi s-ar încadra în Voinţa Divină.
Civilizaţii zănatec trecute prin evuri telurice atârnă
În Univers, altele împodobite în materii pribegesc pe pământ.
Legile Lui urmează cursul, ciclul neîmplinit apocaliptic
Se îndreaptă spre deznodământ.
Din istoria lumii
De milenii, mania grandorii însetată de putere,
În cuvânt tulburător, întărâta mânia Gloatei sclave.
Instigându-i bestial dorinţa de a trece suverană, scufundă
O lume în beznă.
În cumplita metamorfoză, verbul deveni turbulent.
Tăcerea ce se învăluia cu spaimă în făpturi,
Demonic, mâna civilizaţii una după alta în evuri
Nestatornice.
Sensibilitatea, receptivitatea spre Bunătate, Frumuseţe, Iubire
Zăceau în descumpănire. Influenţele josnice teribil
Trăgeau orice înviorare, tendinţă spre Lumină şi Adevăr
În mlaştina sufocantă.
O lume, în rătăcirea ei, arogantă, multpreaştiutoare, sie-şi
Construia universul cutremurător. Teatrul tumultuos, epocal,
Evuri în şir modificând decorul, schimba actorii cu spectatorii,
Scena lăsând-o aceeaşi.
Ajunşi sclavii propriului lor veşmânt, nu mai puteau
Să discearnă Voinţa Marelui Tot, amnezic rătăceau.
Negăsind Calea spre Apa Izvorului, în nelinişti
Născociră credinţa.
Mulţi însetaţi se îmbulzeau spre Toiagul Păstoriei.
Călăuze nechemate îmblânzeau mulţimea violent,
Implantându-i frica, coborând urmaşi înveşmântaţi în materii,
În viclenii infernale.
Epoci însângerate, saturate de chinuri, de străluciri trecătoare,
Pauze epocale născute din spaimă, umpleau paharul
Durerii şi amărăciunii, revărsând lacrimile, furia, suferinţele
Pentru alte suferinţi.
Falşi profeţi, păstori nechemaţi, pribegeau prin Gloată.
Prigonind prorocii, au făcut să se sfarme Tablele Domnului.
Legaţi de pământ, o adunau în jurul viţelului de aur,
Agonisind multă deşertăciune.
Văduvite de iubire, călăuze dichisite şi cocolite teluric
Își impuneau voinţa brutal, lipsind de orice drept semenii.
Autocraţiile lor lunecau în tiranie satanică, consumând
Prea mult Întuneric.
Pasaje în timp
Neiubirile rătăcite cândva în Galactici,
Iubirile terestre râvnitoare mi-au condamnat
Sufletul la nepereche, să perind Evuri,
Schimbând veşminte în tridimensiuni,
Pentru a-mi şcoli desăvârşirea.
Preaîncrezător în imaginaţii exagerate,
Dăruiam silinţă iubirii Dimensiunii a patra.
Deplasarea în existenţa himerică, neştirea misterului
Vieţii şi Morţii, în lirism zguduitor, îmi suplinea
Răzleţirea într-un drum lung al însingurării.
Multiplele reveniri în distinsele, dificilele civilizaţii
Strălucitoare, saturate de iluzii, lipsite de viaţă adevărată,
Comerţul cu indulgenţe prin bani şi rugăciuni, rătăceau
Credinţa vie. Trufia insolent se ridica a-L alege sau nu
Pe Creator.
În nimicnicia febrilă a năzuinţei lor deşarte,
În dezgust cutremurător, trebuia din nou şi din nou,
Solitar, să învăţ frica de Dumnezeu, să învăţ binecuvântare
Şi eliberare în iertare personală prin intuiţia sinceră
Şi profundă.
Luptam cu îndoiala în examinări atente, pătrunzătoare.
Pentru o convingere vie învăţam să trăiesc
După Legile Divine. Încet apropiindu-mă de Adevăr,
Îmi simţeam singurătatea dar nu şi nefericirea
Şi în suflet se înstăpânea o pace adâncă.
Să ajungi în toamnă telurică, să te atingă Cuvântul
Ca o chemare, să-ţi asculţi vocea inimii este superb.
Mărturia anilor e Chemarea Veşniciei din Cuvânt
Şi prin Cuvânt spre Împlinire.
————————————
Nicolae BĂLȚESCU
Chișinău
18 martie 2018
