Anna-Nora ROTARU: Frământări de primăvară
FRĂMÂNTĂRI DE PRIMĂVARĂ
Și…viața se trezi-ncet din agonie…
Pământul negru miroase a ploaie, ud…
Ecoul aduce de departe-o simfonie,
Prin firele de iarbă, de un verde crud.
Din adâncurile obscure-ale uitării,
Un zumzet crește vrând s-apuce
Să spargă zidurile mute-ale tăcerii…
Explozie de culori în ochi străluce
Și-acolo, unde umblam pe nicăieri,
Cu mintea-mi pierdută și plăpândă,
Azi, sorb cu nesaț miros de primăveri,
Cu sufletul cu tot, cu inima flămândă,
Ce-mi vrea să-mi uite de melancolia
Iernilor, lăsate-n urma mea, trecute…
Zefirul dulce s-alunge-ncolo vijelia,
Jalnice-uscăciuni în muguri prefăcute !
Copacii triști, până mai ieri despuiați,
Precum gândurile mele goale, rătăcite,
Azi par ca-n sărbători, de frunze-nfoiați,
Depănând povești de iarnă, tălmăcite…
Ingenunchiez evlavios cu o metanie,
Rugă sfântă murmurând c-arhiereu,
Sărut Pământul ăsta făcând litanie,
Cu credința și extazul ajuns l-apogeu
Și-apoi… infing adânc degetele-n Pământ,
Să-l simt în sânge, dându-mi viață și fiori…
Cuvinte plăsmuiesc, cu rugă-n legământ,
Speranța mi-o-mpodobesc cu-albastre flori !
—————————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
17 martie 2018
