Emilia ŢUȚUIANU: Nostalgii (poeme)
Nostalgie
Ea trece pe stradă făcând paşii mici
şi simte în ceafă, în spate, pe-obraz,
privirile celor ce grav o condamnă:
„Păr verde?!…Păr verde?!…”
s-aude ecoul.
Ea merge înainte –
şi vântul pribeag îi mângâie părul…
„-Ce verde închis!?…E pădurea?!
uimit îşi pune-ntrebarea…
Iar fata, încet îi şopteşte:
„-Pădurea e-n sufletul meu,
mi-e dor de pădure şi nu pot să o văd,
şi numai suflarea ta ştie să mângâie
pădurea din părul meu.”
Nostalgia
It passes on the street making small steps
and on neck, back, on the cheek, feels
the glances of those who severely condemn:
”Green hair?! … Green hair?! …”
it echoes.
She goes on –
and the vagrant wind caresses its hair..
„- What a dark green!? … Is the forest?!”
amazed, it puts the question…
And the, girl softly whispers:
”- The forest is in my soul,
I miss the forest and I cannot see it,
and only your breath knows to caress
the forest of my hair.”
Zefirul
Zefirul mi-aduse pe aripă
un gând de iubire stingher –
Timid, el se arată o clipă
în blânda lumină, pe cer.
Şi vântul se plimbă prin păru-mi…
M-atinge cu pasu-i uşor,
mă-ntreabă:
„- Cui vrei să te dărui,
Cu-atâta iubire şi dor ?”
Şi-atunci, murmure sfinte, curate –
Buzele-mi calde-ţi şopteau.
Regretul, că nu eşti aproape,
spunându-ţi mereu …că te vreau!
Zephyr
Zephyr brought me on the wing
a lonely thought of love –
Shy, he shown itself for a moment
In the gentle light in the sky.
And the wind is walking through my hair…
Touches me with its easy step,
asking me:
”- To whomsoever do you give yourself,
With so much love and longing?”
And then, holy murmurs, pristine –
My warm lips whispered to you.
Regretting, you’re not close,
always telling you … i want you!
Chemarea mărului
Creanga îmi este prea
încărcată de flori.
Vreau să le dăruiesc,
să simt fiori.
Să-mi salte trupu-mi prea lemnos,
în faţa visului frumos
al celor ce, cuprinşi de dor,
cu şoapte dulci îşi spun ce vor…
Să se-mplinească-n viaţa lor.
Şi-atunci îi chem:
„Veniţi cu toţi la umbra mea –
Parfum de măr şi flori de nea
Sfinţi-vor gândul, dragostea,
Şi taina ce se-ascunde-n ea!”
Apple tree’s call
My branch is too loaded
of flowers.
I want to gift them,
to feel thrills.
My woody body to bounce,
In front of the beautiful dream
Of those who lonesome,
with sweet whispers say what they want…
To fulfil in their lives.
And then I call them:
”Come all to my shadow –
Apple scent and flowers of snow,
Sanctify your thought, love,
And the mystery which hides in it!”
—————————————-
Emilia ȚUȚUIANU
Roman, 8 Martie 2018
