Adriana Popa & Petre Ioan Creţu: Pas în doi (2)
Pas în doi (2)
eu cel străjuit de crini luminători
și chipul tău ca icoană la tâmpla mea
sprijinit de aripi lungi de aer
albe catedrale
doar în poemul acesta
mai pot să te aștept
e singura lume unde mai sunt
înfrigurat de neliniști de dor
aștept de la tine scrisori
apoi mă uit cum oprești
frunza din cădere moartea mea
să nu mă mai aştepţi
pe peroanele ninse
să nu-mi mai scrii de dor
cu iernile în suflet
nici despre lună nici despre zei
scrie-mi mai bine acel poem
poemul care dă piatra în floare
să-mi lumineze ochii când se face seară
să-mbrac destinul frunzei
să-ncep să-ngălbenesc
tu călătorești ninsori
cu aripi mari și grele
și le întorci în aprige siberii
prins în acest poem
ca-ntr-o capcană
ți-aș respira tot aerul
nu pot să-mi lepăd trupul
brațul îmi fumegă ca o torță
lumină călăuzitoare
în așteptarea ta
așteaptă-mă la capătul poveștii
dă-mi dezlegarea lacrimii de ochi
cum viscolesc la pieptul tău
cum troienesc cuvintele-a uitare
priveşte fluturii răstigniţi
pe felinarele vechi
beţiile cu alb în dimineţile reci
în cer se rotesc sfâşietor
gândurile noastre arse de zbor
acolo unde ai putea să te arăți
tremură lumină
mai cade câte-un înger
stingher
din stele reci flămânde
frumoasa mea femeie
jertfă de carne și sânge
sufletul tău întru înviere
dă-mi dezlegarea lacrimii de ochi
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
8 Martie 2018
